Articol scris pentru Moldova.org:
Sovietul Suprem din zona nistreană examinează un proiect de
lege privind înlocuirea rublei nistrene cu rubla rusească în teritoriul
respectiv. Cu toate acestea, nici banca centrală locală, nici instituţia
similară de la Moscova
nu au poziţii univoce în acest sens. Documentul a fost avizat pozitiv de Comitetul
pentru Economie din Sovietul Suprem de la Tiraspol , iar autorii proiectului cred că
perioada de tranziţie pentru introducerea rublei ruseşti în zonă ar putea dura
câţiva ani. Agenţia „Novîi reghion” i-a citat în acest sens pe reprezentanţi ai
Băncii Centrale de la
Tiraspol , care vor să fie convinşi că Rusia va ţine cont de
interesele regiunii. Moscova nu a luat, deocamdată, o decizie finală.
Posibila înlocuire a rublei nistrene cu rubla rusească are
câteva semnificații – atât politice, cât și economice. Din punct de vedere
politic, acest pas va însemna recunoașterea faptului că zona nistreană este
controlată – sau, cum declară unii comentatori politici – se află sub ocupația
Federației Ruse (ținând cont de faptul că în zonă staționează trupe ale armatei
regulate rusești, iar armata nistreană și serviciile de securitate locale se
subordonează Moscovei). Întrucât CEDO a stabilit în câteva hotărâri (privind:
grupul Ilașcu, școlile cu predare în baza grafiei latine) că în zona nistreană
este exercitată jurisdicția Federației Ruse, inițiativa aleșilor de la Tiraspol privind trecerea
la rubla rusească vine să confirme o dată în plus justețea deciziilor Curții de
la Strasbourg ,
în condițiile în care Ministerul de Externe de la Moscova a criticat, fără
multă vervă totuși, respectivele hotărâri.
Din punct de vedere economic, se poate afirma că o asemenea
decizie nu poate fi luată dacă nu ar exista un rost, o utilitate. Se știe că
rublele nistrene au fost tipărite în Rusia. În condițiile în care povara
bugetului zonei nistrene stă pe umerii Federației Ruse (Moscova plătește direct
– fără a fi prevăzute în bugetul de la Tiraspol – suplimente la pensii, care fac ca
pensiile din zona nistreană să fie mai mari decât cele de pe teritoriul aflat
sub jurisdicția Guvernului de la
Chi șinău), este de înțeles că tipărirea și întreținerea
rublei nistrene solicită cheltuieli, care ar putea fi folosite mai rațional.
Altfel zis, în condițiile în care Federația Rusă întreține economia zonei
nistrene, întreținerea de către Moscova și a rublei nistrene pare un lux al
unor persoane care nu pot renunța la un moft. Renunțarea la rubla nistreană –
care fără suportul Moscovei s-ar prăbuși imediat – și trecerea la rubla
rusească reprezintă o optimizare a cheltuielilor Federației Ruse în zona
nistreană a Republicii Moldova, care după 27 august 1991 a rămas sun controlul
armatei regulate ruse, inclusiv în urma războiului ruso-moldovenesc din 2
martie-21 iulie 1992, la care alături de armata a 14-cea rusă, au participat
formațiuni paramilitare de cazaci din Rusia.
Guvernatorul Băncii Naţionale a Republicii Moldova, Dorin
Drăguțan, a declarat, cum era și de așteptat, că nu vede nici un pericol pentru
economia teritoriului aflat sub jurisdicția Guvernului de la Chi șinău.
Cred că inițiativa de trecere a zonei nistrene la rubla
rusească este benefică pentru Republica Moldova. Ea este benefică din punct de
vedere politic: este o davadă a faptului că zona nistreană este o zonă de
ocupație rusească (o rămășiță a situației din perioada războiului rece). Și
este benefică din punct de vedere economic: la o eventuală reintegrare a zonei
nistrene în cadrul Republicii Moldova (care s-ar putea produce atunci când
nivelul de trai din Republica Moldova va fi peste cel din zona nistreană – când
pensiile în RM liberă vor fi mai mari, iar tarifele și prețurile mai mici decât
la Tiraspol ),
va fi mult mai ușor de înlocuit rubla rusească cu leul moldovenesc, decât de
înlocuit hârtiile fără nici o valoare (rublele nistrene). Înlocuirea rublelor
nistrene (care nu ar avea nici o valoare) ar însemna pierderi pe care le-a
cauzat, de exemplu, înlocuirea monedei (mărcii) Republicii Democrate Germane cu
moneda (marca) Republicii Federale Germane, atunci când în 1990 a avut loc
reunificarea (la 3 octombrie 1990).
