Am mai scris despre Raportul intitulat „Scolile cu predare
în grafia latină, administrate de Moldova, în Transnistria. Istoric, situația
actuală, analiză și recomandări” al OSCE și al Înaltului Comisar al OSCE pentru
Minoritățile Naționale, finalizat în noiembrie 2012 (așa cum este scris pe
foaia de titlu),
dar dat publicității ieri, 4 februarie 2013. Am expus critici cu privire la
forma sa – unele denumiri și noțiuni utilizate: „Moldova” în loc de denumirea oficială
„Republica Moldova”, „Transnistria” – cu referire și la sectorul basarabean (Bender,
Gâsca, Proteagailovca, Merenești, Chițcani, Cremenciug și Zahorna) în loc de
„zona nistreană” ș.a.. Am abordat și unele aspecte ce țin de fondul –
conținutul Raportului,
în speță – recomandarea privind „înregistrarea și licențierea” celor opt școli
cu predarea în grafia latină de către „autorităţile de facto transnistrene”.
Nu ne-am așteptat la unele modificări substanțiale în Raport,
ca răspuns la sugestiile noastre sau ale altor analiști și mai ales ale
directorilor celor opt școli, care s-au expus clar cu privire la inoportunitatea
recomandării privind „înregistrarea și licențierea” de către „autorități care
au uzurpat puterea pe o parte a teritoriului Republicii Moldova”, după cum a
declarat ieri într-un talk show la o televiziune de știri doamna Eleonora
Cercavschi, directoarea liceului „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Grigoriopol. Nu
a fost să fie. La pagina 57 a Raportului, autorii propun, la capitolul
„Recomandări”, ca „soluții temporare dar stabile” – „înregistrarea și
licențierea (printr-o procedură simplificată […]) a școlilor moldovenești
administrate de Republica Moldova de catre autoritățile de facto transnistrene […]”.
În condițiile în care angajații OSCE au cunoscut atât
opinia directorilor și pedagogilor de la cele opt școli, cât și opinia
comentatorilor politici – toate defavorabile acestei recomandări și altor
elemente din Raport, și nu au modificat nimic în varianta finală (dată
publicității ieri), comparativ cu varianta din noiembrie 2012, putem trage
câteva concluzii – cu regret – deloc flatante pentru Republica Moldova:
1.
Cu toate că OSCE s-a declarat în repetate rânduri în favoarea integrității
teritoriale a Republicii Moldova și a găsirii unei soluții prin păstrarea
granițelor formale ale Republicii Moldova, Raportul denotă lipsă de respect cu
privire la statutul instituțiilor școlare din zona nistreană, aflate în
subordinea Ministerului Educației de la
Chi șinău, deci denotă lipsă de respect față de Republica
Moldova. Acest lucru este cu atât mai grav cu cât OSCE este un mediator în
formatul de negocieri 5+2. Prin unele recomandări din Raport, OSCE este pe cale
să-și piardă credibilitatea în fața societății moldovenești (guvernarea AIE nu
se înscrie în acest context, fiind preocupată de reglările de conturi din
interiorul său).
2.
Faptul că din noiembrie până ieri ministrul Reintegrării, primul ministru și
alți oficiali nu au luat atitudine față de varianta Raportului – cunoscută inclusiv
de directorii celor opt școli și de mass-media (variantă care a și fost dată
publicității ieri), denotă dezinteresul autorităților moldovenești față de problema
zonei nistrene, inclusiv față de școlile subordonate Ministerului Educației de la Chi șinău.
3.
Raportul poate constitui un semnal privind schimbarea atitudinii statelor membre
ale OSCE care, constatând incapacitatea Republicii Moldova de a oferi un model
politic, economic și social pentru zona nistreană, în care „autoritățile de
facto” asigură populației condiții de viață superioare celor din teritoriul
aflat sub jurisdicția Republicii Moldova, iau în considerare posibilitatea
recunoașterii formațiunii statale din zona nistreană, iar în acest sens –
susțin extinderea controlului administrației de la Tiraspol asupra
instituțiilor din zona nistreană, subordonate Chișinăului. Probabil, după cele
opt școli, OSCE va recomanda „înregistrarea și licențierea” Comisariatului de
Poliție din orașul Bender ș.a..
Raportul în cauză reprezintă un fapt
mult mai grav decât incidentul de la vânătoarea din rezervația „Pădurea
domnească” din Fălești. Datorită implicării societății civile, oficiali care au
încercat mușamalizarea cazului din 23 decembrie 2012 au fost demiși. În cazul Raportului
OSCE se impun explicații ale funcționarilor de stat din Biroul pentru
Reintegrare și din MAEIE, responsabili de relația RM cu OSCE. În cazul
constatătii deficiențelor în gestionarea relației – în transmiterea explicită a
poziției oficiale a Republicii Moldova organizației paneuropene – acei
responsabili ar trebui să-și asume consecințele eșecului. În cazul în care,
însă, problema ține de faptul că Republica Moldova nu are o poziție oficială clară
cu privire la problema zonei nistrene – implicit cu privire la cele opt școli –
responsabilitatea (pentru lipsa unei viziuni) este la nivelul guvernării (adică
al AIE).
[Articol scris pentru portalul Moldova.org]
