Articol scris pentru Moldova.org:
Înregistrările convorbirilor telefonice interceptate,
dintre primul ministru Vladimir Filat și șeful Inspectoratului Fiscal Nicolae
Vicol, date publicității luni, 18 februarie, au demonstrat o dată în plus că în
statul Republica Moldova nu există o economie de piață funcțională. Dacă primul
ministru dă dispoziții șefului de la
Fisc cu privire la valoarea impozitelor sau a amenzilor pe
care urmează să le achite agenții economici, înseamnă că în țară nu avem un
stat de drept. Dacă este la discreția primului ministru, a șefului
Inspectoratului Fiscal, a șefilor de la direcțiile raionale ale instituției
respective stabilirea sumelor spre plată ale agenților economici, înseamnă că șefii
în cauză pot stabili o sumă spre plată și „se pot înțelege” ca să primească
personal, o sumă mai mică, pentru ca „să scape” agentul economic de suma cea
mare. Așadar, înregistrările respective au scos la lumină ipocrizia lui V.
Filat cu privire la multtrâmbițata, de el și de colegul său de partid de la MAEIE Iuriela UE.
Într-un comentariu la un articol de al meu – „Resorturile
corupției sau de ce degradăm” – un cititor mi-a trimis acest comentariu: „Am o
mică afacere începută pe timpul comuniștilor, dar după 2009 totul s-a schimbat.
Nu neg faptul ca era m..tă și atunci [ca] și acum.
Însă diferența e foarte mare. Dacă atunci mă lăsau cât de cât sa activez, acum
mă înadușă cu totul. Eu achit aproximativ câte 400000-500000 lei impozite
anual. Nu e [o] sumă mare, dar reieșind din rulajul meu de circa 2,5 milioane de lei
anual, e cam a 5 parte, pe care o dau statului. Nu fac contrabandă, evaziune
fiscală sau alte ilegalități. Tind de a lucra cinstit, și conform legislatiei
noastre teoretic e posibil. Însa de când au venit la putere dermocrații și
liberaștii au inventat fel de fel de instrucțiuni interne care sunt aplicate cu
succes chiar dacă sunt în contradicție cu legea. Am încercat să lupt cu ei, dar
fara folos, „telefonnoe pravo” așa și n-a fost anulat. Acum unul din cunoscuții
mei care avea o întreprindere unde avea circa 200 de angajați și achita câteva
milioane impozite a închis afacerea și a plecat la Moscova. Două sute
de persoane au rămas fără lucru, iar buget fără câteva milioane. Al doilea
prieten a închis afacerea și a plecat în Germania, unde și-a luat și
majoritatea rudelor și acum este acolo bine merci. Al treilea și-a închis
afacerea și este acum în România, unde statul i-a acordat un grant de circa
150000 Euro și și-a început o afacere. Eu deja am stopat afacerea mea și am o
dilema: tare vreau să lucrez la mine acasă, în Republica Moldova, dar am
obținut și am la mână pașaport de cetățean european. Și aici am o intrebare: ce
să fac, cât pot să mai rabd batjocora asta, știu sau își dau seama ei ce pot să
piardă și ce pot să câstig eu plecând din această țară? EU VREAU SĂ LUCREZ ȘI
SĂ PLĂTESC IMPOZITE, ca ele sa ajungă la pensiile bunicilor mei, la spitale să
primesc un tratament adecvat, la poliție să fiu apărat corespunzător, la
justiție să mi se facă dreptate, ca la școli și grădinițe copiii mei să aibă un
viitor mai bun, ca să pot sa merg pe drumuri mai bune și in transport public
adecvat. Și acum stau și mă gândesc ce să aleg: „principii si valori” sau să
plec?”.
Dintr-un stat captiv – instituțiile căruia nu sunt în
serviciul cetățenilor, ci în serviciul oligarhiei – oamenii de afaceri vor
pleca, pentru ca să-și aigure condiții normale de viață într-un stat normal. Pe
de altă parte, în condițiile în care primul ministru și șeful de la Fisc decid cine și cât
plătește (în buget și „la mână” funcționarilor care, se constată, locuiesc în
vile luxoase), este clar de ce anumiți oameni de afaceri se avântă în politic
și vor să ajungă la putere: dacă preiau puterea, ei nu vor mai plăti sumele
arbitrare stabilite de alții (de guvernanți) și își vor elimina cu ușurință de
pe piață concurenții (prin supunerea acestora la tot felul de plăți). E clar că
într-un asemenea stat se îmbogățește numai oligarhia de la putere și cei care
au protecția (pentru care plătesc!) oligarhiei respective.
Statul Republica Moldova este victima unui sistem ticălos
de gestionare. Din această cauză, practic, este un stat falimentar. Dar sunt
convins că prin scoaterea la iveală a ticăloșiilor, lucrurile se vor schimba.
Și totuși, important este să mai sperăm că cei aflați în funcții – în
conducerea statului, și care comit ticăloșiile, conștientizând că au fost scoși
la lumină, se vor rușina…
