marți, 2 aprilie 2013

De ce guvernarea nu folosește contribuțiile mediului academic


Astăzi a avut loc conferința internațională cu genericul „Relațiile Internaționale – domeniu specific de activitate intelectuală. Contribuția instituțiilor de profil”, consacrată aniversării a X-a a Institutului de Relații Internaționale din Moldova (IRIM). Pe fundalul multelor idei interesante, expuse de participanți, a răsunat și întrebarea (formulată de Constantin Lazăr, conferențiar la IRIM): de ce autoritățile Republicii Moldova nu ascultă opiniile mediului academic? Și aceasta în timp ce în lumea întreagă mediul politic este strâns legat de cel academic. Marii oameni politici au fost și sunt cei care au avut alături mari cercetători și gânditori politici. Zbigniew Brzezinski, autorul mai multor studii de Relații Internaționale, este în prezent consilierul de politică externă a lui Barak Obama. El este consilier pe probleme de securitate încă din 1978: mai mulți președinți s-au schimbat la Casa Albă, dar cel care determină viziunea statului este permanent solicitat de cei care iau deciziile. Un destin aproape similar l-a avut și Henry Kissinger (autorul celebrului studiu „Diplomația”). În timpul mandatelor lui Richard Nixon, i-a servit acestuia în calitate de Consilier pe Probleme de Securitate Națională (1969-1973). Mai târziu, a fost numit chiar Secretar de Stat în perioada 1973-1974. Kissinger a rămas la Casa Albă și pe timpul administrației lui Gerald Ford, păstrând funcția de Secretar de Stat (1974-1977).

Intelectualii proieminenți, personalitățile cu o gândire sistemică, întotdeauna au avut mare căutare în instituțiile politice ale statelor avansate ale lumii. Conferențiarul universitar Victor Juc a vorbit despre necesitatea de „a fundamenta științific” interesele naționale și demersul diplomatic al statului.

Pentru cei care activează în domeniul de cercetare al Relațiilor Internaționale pare o axiomă faptul că un stat de succes este cel care folosește realizările științifice ale mediului academic, este cel în care s-a realizat o simbioză între instituțiile politice ale statului și mediul academic. De fapt, suportul oricărei guvernări este în primul rând mediul academic, cel care poate contribui la formarea unui climat de idei ce propulsează o țară spre progres. Dacă în Republica Moldova guvernarea a eșuat în promovarea unor refrme, respectiv în modernizarea societății, este pentru că politicienii de la guvernare nu au înțeles importanța solicitării și preluării ideilor elaborate de cercetători.

În cazul Republicii Moldova, chestiunile geopolitice, vizând atât reglemenatrea conflictului din zona nistreană, cât și, în general, politica externă trebuie să atragă cercetătorii din mediul academic (la noi nu se întâmplă însă acest lucru). Este interesant că pe lângă așa-zisul Minister de Externe de la Tiraspol activează un consiliu de experți, din care fac parte inclusiv cadre didactice de la Universitatea Taras Șevcenko, la Chișinău însă guvernanții nu consederă că au nevoie să atragă resursele intelectale ale țării în elaborarea viziunii, policitilor și strategiilor statului, implicit în domeniul politicii externe.

Este curios că la Catedra Relații Internaționale a USM în ultima perioadă de timp au venit pentru ca să se informeze și să consemneze viziunile și opiniile unor profesori de la FRIȘPA cercetători din Londra, Budapesta și din alte capitale europene. Cei din Ministerul de Externe sau din Biroul de Reintegrare probabil consideră sub „demnitatea” lor să apeleze la specialiști, cu toate că starea de lucruri degradează: atat în negocierile privind reglementarea conflctului din zona nistreană, cât și în raporturile cu Federația Rusă, iar mai nou – după demiterea Guvernului – și cu Uniunea Europeană (nemulțumirile societății moldovenești legate de negocierea în ascuns a Acordului de Liber Schimb, care poate aduce mari prejudicii producătorilor agricoli autohtoni, denotă și ele necesitatea inițierii cât mai grabnice a unui dialog între putere și societate, inclusiv cu participarea specialiștilor în Relațiile Internaționale).

De ce guvernanții moldoveni, care se prezintă drept adepți ai modelului occidental (acolo este vorba de o societate a cunoașterii, acolo totul – inclusiv guvernarea – se bazează pe știință), ignoră cu desăvârșire contribuțiile cercetătorilor din mediul academic din țara noastră? Răspunsurile ar fi mai multe, dar cel de suprafață este: pentru că nu le pasă de țară…   

P.S. Culmea este că un jurnalist cunoscut din Republica Moldova - directorul Biroului Radio Europa Liberă din Chișinău, Vasile Botnaru - a acuzat, într-o emisiune televizată, comunitatea științifică de faptul că nu propune soluții pentru reglementarea conflcitului din zona nistreană. I-am scris pe o rețea de socializare: „Problema nu e că cei din comunitatea științifică nu propun soluții. Dimpotrivă, ei propun soluții. Dar conducerea nu are nevoie de soluții - căci conducătorii sunt buricele pământului, cei mai deștepți din cartier, cum să se intereseze de soluțiile propuse de noi... ”...

http://social.moldova.org/news/de-ce-guvernarea-nu-folosete-contribuiile-mediului-academic-236107-rom.html

Postări populare