Referendumul din 2.02 din autonomia găgăuză: un pas spre independența de RM?

În ajunul referendumului din 2 februarie, din zona locuită preponderent de etnici găgăuzi – din sudul republicii – cu privire la opțiunea politicii externe a Republicii Moldova, este interesantă interpretarea pe care i-o dau unele mass-media rusești. Într-un material al „Vocii Rusiei”, publicat astăzi, se vorbește despre faptul că „Găgăuzii vor să devină independenți de Moldova. Autonomia intenționează să desfășoare pe 2 februarie un referendum privind independența de Chișinău și privind alipirea la Uniunea Vamală”. De asemenea, mass-media au informat că „În Parlamentul Federației Ruse a fost ridicată problema Autonomiei găgăuze și au fost discutate scenarii ale dezvoltării evenimentelor după referendum, a comunicat serviciul de presă al Adunării Federale a FR”. Desigur, chestiunea cu privire la referendum a mers prea departe. În pofida deciziei Judecătoriei de la Comrat privind ilegalitatea acțiunii preconizate de Adunarea Populară a autonomiei, în pofida dosarului penal intentat pe fapt de Procuratură, referendumul local se pare că se va desfășura.    

Desigur, dacă va avea loc, referendumul va fi o lovitură aplicată unității statale a Republicii Moldova. Este ciudată poziția PDM-ului, care deține majoritatea în Adunarea Populară, deci fără voturile reprezentanților căruia nu poate fi adoptată nici o decizie, cu atât mai mult una referitoare la un asemenea referendum. Reprezentantul acestui partid, tot el președinte al Parlamentului, Igor Corman, a declarat marți, cu referire la acest subiect, că „După ce a eşuat revoluţia de catifea pe plan naţional, comuniştii încearcă să o testeze în autonomia găgăuză” – o replică ce poate fi atribuită, în contextul politic actual, genului teatrul absurdului. Este clar că nu vom asista în zilele apropiate la demisii ale unor responsabili de la Chișinău, care să-și asume neglijența, incompetența și iresponsabilitatea, din cauza cărora s-a ajuns la respectivul referendum: nici din partea conducerii SIS-ului, nici din partea conducerii PD-ului, nici – cu atât mai mult – din partea conducerii Parlamentului și Guvernului, care nu au reușit să mențină un dialog eficient cu aleșii și funcționarii din administrația publică locală de la Comrat.

De ce s-a ajuns la această situație de criză? Autoritățile RM nu au o politică națională. Deși în structura executivă republicană există un Birou pentru Relații Interetnice, el este la fel de ineficient ca și Biroul pentru Reintegrare. Cu toate că Șeful acelui Birou ar trebui să elaboreze programe în cadrul politicilor de multiculturalism, aplicate, în pofida unor critici, în UE, SUA și alte state avansate, și care au ca scop consolidarea națiunii civice a fiecărui stat. Șeful Biroului respectiv ar trebui să se deplaseze săptămânal la Comrat, Taraclia ș.a. pentru a explica minoritarilor etnici acțiunile autorităților de la Chișinău, pentru a le afla doleanțele și pentru a le transmite factorilor de decizie la nivel național, așa încât deciziile luate să aibă suport în societate. Nu există o asemenea abordare în RM. În condițiile unui stat capturat, guvernanților pur și simplu nu le pasă de ceea ce cred cetățenii – fie că aparțin poporului titular, fie că aparțin minorităților etnice.

Majoritatea găgăuzilor nu este integrată în societatea moldovenească – etnicii respectivi nu vorbesc limba de stat, nu participă la discutarea problemelor importante ale țării, respectiv la luarea deciziilor (ca, de altfel, și populația majoritară). Ei nu sunt întrebați, nu li se cere opinia cu privire la decizii care îi vizează – de exemplu, parafarea Acordurilor de Asociere și de Liber Schimb cu UE. În aceste condiții – ale unei neglijări, ignorări din partea Guvernului și Parlamentului de la Chișinău – acțini ca cea privind referendumul erau de așteptat.   

Se știe că nu există stimă, relație prietenoasă, ca să nu spun dragoste, cu forța. Dosarul penal intentat pe faptul organizării referendumului este o acțiune nesăbuită și care este expresia slăbiciunii actualei puteri moldovenești. Mâine, 17 ianuarie, la Comrat va avea loc congresul extraordinar al „deputaților de toate nivelele” – prin asemenea acținuni s-a ajuns la proclamarea în 1989 a republicii găgăune, iar în 1990 a RMN. La congresul de mâine se preconizează să fie elaborate măsuri de răspuns la tentativele puterii centrale de a împiedica desfășurarea pe 2 februarie a referendumului în autonomie, la care populației i se va propune să aleagă în care uniune să se integreze – UE sau Vamală. Un asemenea congres a mai avut loc la Comrat la 12 noiembrie 1989. Rezultatul său a fost proclamarea republicii găgăuze, fapt ce putea conduce la un conflict militar, care a fost totuși evitat.

Când o conducere de stat este incompetentă, se ocupă de concesiuni și cedări (înstrăinări) de pachete de acțiuni ale întreprinderilor de stat, în condiții netransparente – fapt criticat și de ambasadorii Germaniei și SUA – în loc să se ocupe de problemele populației, acțiuni ca cea privind referendumul cetățenilor din autonomia găgăuză sunt explicabile. Întrebați dacă sunt mândri de statutul de cetățeni ai Republicii Moldova, teamă mii că mulți găgăuzi vor răspunde negativ. Atâta timp cât la conducerea statului moldovenesc nu va accede o conducere competentă și cu dragoste de popor și țară, care să activeze în serviciul poporului, care să elaboreze o politică națională adecvată prezentului, în conformitate cu standardele UE, care să elaboreze o misiune a statului cu care să se identifice fiecare cetățean al său, fără deosebire de apartenența etnică, religioasă ș.a., statul Republica Moldova nu poate avea un viitor cert, el nefiind decât o structură ce poate aluneca și mai departe pe panta degradării și disoluției. Dacă statul Republica Moldova nu este atractiv nici măcar pentru cetățenii populației titulare, cum poate fi atractiv pentru cetățenii din cadrul minorităților etnice?   

[Articol scris pentru portalul Moldova.org]