Ieri mass-media au difuzat şi comentat copios o declaraţie a
preşedintelui României, Traian Băsescu, făcută în studioul unui post de
televiziune de la Bucureşti. Demnitarulla Chi șinău. Dacă există riscul unei devieri a Republicii Moldova de
la parcursul european, România are, politic, obligația de a oferi o variantă, o alternativă". După ce tot mai
multe sondaje de opinie au arătat o scădere semnificativă a preferinţelor
electoratului pentru partidele şi politicienii de la guvernare din RM, iată că
şi şeful statului român îi tratează ca pe nişte perdanţi ce urmează implacabil
să părăsească scena politică, lăsând locul altor forţe politice. De ce T. Băsescu
îi tratează pe politicienii de la
Chişinău ca pe nişte inşi pe care nu îi priveşte destinul
statului Republica Moldova? Desigur, pentru că aceasta este imaginea pe care
şi-au creat-o până în prezent, în ceea ce priveşte seriozitatea, competenţa şi
credibilitatea. Numai imaginea unui prim-ministru moldovean care se bucură că omologul
său român i-a dăruit la
Bucureşti un CD cu desene animate „Tom şi Jerry” cât face...
Ca un observator din interior al fenomenului politic din RM, mi s-a părut
totuşi straniu că T. Băsescu îi desconsideră într-atât pe actualii politicieni
de la Chişinău. Lala Chişinău – ca ei să
predea ţara. Or, ei au experienţă în acest sens – aeroportul, BEM-ul (acestea
două, e drept, predate unor agenţi economici din Rusia) ş.a.... Depinde de „preţul
întrebării”.
În plus, mai e un aspect important. Actualii politicieni aflaţi la putere în
Chişinău, se pare, au reuşit să acrediteze în RM, poate şi în lume, ideea că
moldovenii sunt atât de incapabili încât nu se pot autoguverna, ca ţară nu pot
să fie decât cel mai sărac stat din Europa (de corupt ce este), din care
populaţia se refugiază în căutarea unor condiţii elementare de trai decent. De
aceea, o scăpare de incompetenţa şi delapidările propriilor politicieni este ca
moldovenii să fie guvernaţi de la Bucureşti. Iată de ce, la oferirea preţului, va
trebui să se ţină seama de aceste servicii şi beneficii, aduse cu sau fără
intenţie, „cauzei unirii” de către politicienii de la Chişinău.
În prezent, RM este văzută ca un stat aflat în descompunere, care nu mai
poate recupera zona sa nistreană, controlată de Federaţia Rusă. Recent, şeful
administraţiei de la Tiraspol ,
E. Şevciuk, a declarat că „RMN” este interesată de satele de pe malul drept al
Nistrului, care au făcut parte, în perioada sovietică, din raioanele Camenca şi
Dubăsari. Moscova şi-a mai declarat deschis „interesul sporit” faţă de regiunile
sudice ale RM: autonomia găgăuză şi raionul Taraclia, locuite, în majoritate, de
găgăuzi şi bulgari. Guvernanţii de la Chişinău nu au avut nici o replică, instituţiile
statului moldovenesc părând structuri amorfe şi paralizate. Iar statul moldovenesc
– un ansamblu aflat în disoluţie. În asemenea condiţii, mi se par fireşti declaraţiile
preşedintelui Băsescu cu privire la încorporarea unei părţi a RM în România (înclin
să cred că el conştientizează imposibilitatea atentării la zona nistreană şi la
alte zone din RM asupra cărora Rusia şi-a declarat „atenţia sporită”). În
condiţiile în care statul moldovenesc, datorită unei guvernări incompetente,
imorale şi lipsite de demnitate, este sfâşiat, declaraţiile lui Băsescu sunt de
înţeles. Atâta doar că, mi se pare, şeful statului român a greşit tactica.
© În cazul republicării (preluării) articolului sau a unor părți din el, este obligatorie indicarea link-ului activ.
