De ce societatea moldovenească nu își asumă Acordurile de Asociere și de Liber Schimb cu UE

Premierul Iurie Leancă (sau persoana care îi gestionează contul) a postat pe o rețea de socializare, pe 26 ianuarie, un text despre importanța promovării Acordurilor parafate cu UE în rândurile societății moldovenești: „Ne-am luat angajamentul, și în fața ambasadorilor UE și SUA, să desfășurăm mai multe acțiuni de informare a cetățenilor despre prevederile Acordului de Asociere și a celui de Liber Schimb, dar și despre oportunitățile pe care urmează să le obțină Republica Moldova în urma aplicării prevederilor acestor acorduri”. Înțelegem că anume datorită ambasadorilor UE și SUA va putea fi informată societatea moldovenească, de către guvernanții de la Chișinău, despre ceea ce au negociat și parafat cu Bruxelles-ul. Se crează impresia că dacă ambasadorii occidentali nu ar fi solicitat guvernanților de la Chișinău să informeze societatea moldovenească despre Acordurile cu UE, nu se știe dacă aceștia din urmă ar fi catadicsit.

Cu toate că, deocamdată, nimeni nu a anulat prevederea constituțională conform căreia poporul Republicii Moldova este deținătorul suveranității naționale – deci a puterii de stat (Art. 2) – atitudinea guvernanților pare să fi fost aceasta: Voi, cetățenii RM, nu aveți de ce să fiți informați și consultați înainte și în timpul negocierilor cu privire la prevederile Acordurilor (nu aveți calitățile intelectuale necesare pentru a înțelege ceea ce urmează să se stipuleze în Acorduri). [Ca și cum Acordurile nu sunt pentru societatea moldovenească, ci pentru cei care au negociat – pentru guvernanți]. Iar după ce Acordurile au fost parafate și nu se mai poate introduce vreo modificare în ele, brusc guvernanții, determinați de ambasadorii occidentali!, s-au milostivit și s-au gândit că cetățenii trebuie informați.  

Atitudinea comunității găgăuze privind desfășurarea, pe 2 februarie, a două referendumuri, unul dintre ele vizând orientarea politicii externe a țării, face pare din reacția societății moldovenești la atitudinea nepăsătoare a guvernanților cu privire la neimplicarea societății în discutarea textelor celor două acorduri. Căci informarea publicului despre textele celor două acorduri parafate – în care nu mai pot fi făcute amendamente – nu înseamnă decât impunerea prevederilor celor două documente poporului Republicii Moldova. Cum nu a existat o angajare a societății moldovenești în faza premergătoare și în cea a purtării negocierilor, nu există acum nici o asumare din partea societății moldovenești a celor două documente. Iată de ce, se crează impresia că cetățenilor RM nici nu le pasă de cele două Acorduri în discutarea cărora nu au fost implicați și cu privire la care nu au fost solicitate opiniile lor.

Iar unii se mai întreabă de ce majoritatea societății moldovenești acordă o atenție atât de scăzută textelor celor două Acorduri, după ce au fost postate, în limba de stat, într-o traducere aproximativă, pe site-ul Guvernului...

© În cazul republicării (preluării) articolului sau a unor părți din el, este obligatorie indicarea link-ului activ.