Acest articol a fost scris pentru portalul Moldova.org:
Privite din perspectivă
geopolitică, relațiile ruso-moldovenești și conflictul privind zona nistreană a
RM par mai clare și explicabile. În cartea sa „Următorii 100 de ani. Previziuni
pentru secolul XXI”, editată încă în 2009, cercetătorul american George
Friedman a estimat că pe la mijlocul anilor 2010 „rușii (…) vor absorbi,
probabil, Republica Moldova” (p. 131, Buc., 2012). Interesul Federației Ruse
față de RM reiese din faptul că țara noastră se află pe o falie geopolitică, la
granița dintre civilizația occidentală și cea slavo-ortodoxă, sau „eurasiatică”
– așa cum le place unor cercetători și politicieni ruși să o numească. În fond,
George Friedman a estimat mai mult sau mai bine corect faptul că „aproximativ
până în anul 2010, Rusia va fi subestimată [de SUA ș.a.]”, dar din acel an va avea loc
„resuscitarea Rusiei” (p. 131). Revenirea în forță a Rusiei pe plan
internațional nu poate însemna decât reconsolidarea spațiului său geopolitic –
în statele desprinse din fosta Uniune Sovietică.
Orice le-ar spune Dmitrii
Rogozin persoanelor din administrația zonei nistrene, oricât i-ar flata că sunt
independenți (astăzi, 2 septembrie 2013, se împlinesc 23 de ani de la
proclamarea așa-zisei Republici Sovietice Socialiste Moldovenești, în cadrul
URSS), este clar că Federația Rusă vrea Republica Moldova, cu tot cu zona
nistreană, în spațiul său geopolitic, din motive de securitate. Rusia percepe
NATO ca o amenințare la adresa securității sale, iar întrucât Republica Moldova
are graniță comună cu un stat membru al NATO – România – situația perfectă
pentru Rusia ar fi ca Republica Moldova, chiar dacă nu participă în Organizația
Acordului privind Securitatea Colectivă (ODKB), cel puțin să fie în afara NATO
– ca stat neutru. Întrucât statutul de stat asociat al UE teoretic ar favoriza
integrarea Republicii Moldova în sistemul european de apărare, Rusia se
pronunță și împotriva obținerii acestui statut de către statul moldav, prin
parafarea acordurilor de asociere și de liber schimb la summit-ul
Parteneriatului Estic de la
Vilnius , din noiembrie a.c..
Anume acestui fapt, respectiv
pentru a exercita presiuni asupra autorităților moldovenești, s-a datorat și
vizita de astăzi a vicepremierului rus Dmitrii Rogozin la Chi șinău. În cadrul unei
conferințe de presă, susținută după întrevederea cu oficiali moldoveni, el a
transmis câteva mesaje clare societății moldovenești, după ce le-a formulat în
discuțiile cu premierul moldovean Iurie Leancă și cu ministrul Economiei
Valeriu Lazăr. Rogozin s-a referit la colaborarea ruso-moldovenească în
sectorul energetic, declarând: „Sperăm că nu veți îngheța [la toamnă și la
iarnă]”, sugerând că e posibil ca RM să rămână fără gazul natural rusesc.
Vicepremierul rus a amintit că „majoritatea migranților moldoveni se află în
Rusia”, lăsând să se înțeleagă că, în urma unor decizii ale Guvernului de la Chi șinău, aceștia vor fi
afectați. În sfârșit dar nu în ultimul rând, Rogozin s-a referit și la problema
privind zona nistreană a RM, afirmând că în parcursul său european „Partea
moldovenească nu trebuie să desprindă vagoane, pentru ca ele să nu se piardă”,
sugerând că RM ar putea pierde zona nistreană în condițiile apropierii RM de
UE.
Practic, în prezent mingea se
află în terenul guvernării moldovenești. Fedarația Rusă are interese în spațiul
în care se află Republica Moldova, respectiv ea și le promovează. Majoritatea
poporului Republicii Moldova, care își dorește integrarea țării în UE, adică
realizarea intereselor sale naționale findamentale – asigurarea securității și
asigurarea bunăstării (în cazul RM: eradicarea sărăciei) – ar susține
guvernarea de la Chi șinău
în această confruntare psihologică (diplomatică) ruso-moldovenească. Numai că
mulți dintre cei care constituie poporul RM au un gust amar de pe urma acțiunilor
coaliției de la guvernare, fiind conștienți de faptul că vorbele privind
integrarea europeană, în mare măsură nu sunt altceva decât o acoperire a eforturilor guvernanților privind îmbogățirea proprie și a clanurilor sau găștilor din propriile
partide (care sunt nimic altceva decât SRL-uri – organizații prin care se
obține profit/bani). Răspunzând la întrebarea cu ce va rămâne în istorie
actuala guvernare, un analist politic spunea la un talk show că aceasta va
rămâne în istorie ca „cea mai nesimțită” guvernare, cu referire la preocuparea guvernanților
pentru nivelul de trai al populației țării.
Iată de ce, lipsită de
sprijinul masiv al propriului popor/electorat, actuala guvernare poate fi
asemănată cu David în confruntarea cu uriașul Goliat. Cu o singură deosebire:
de partea lui David era Dumnezeu. De partea guvernării moldovenești nu este
nici măcar o bună parte a poporului țării – inclusiv din cea care își dorește
integrarea europeană…
