Ieri Parlamentul a decis
desfășurarea, pe 3 octombrie, a unor audieri ale miniștrilor Economiei și Finanțelor,
pe tema Băncii de Economii (BEM, în care statul, din cele 56% de acțiuni, a
rămas peste noapte cu doar 33%, noul proprietar al acțiunilor recent procurate
fiind un agent economic cu sediul în Ambasada RM de la Moscova ) și a Aeroportului
Internațional Chișinău (concesionat – deci statul nu a obținut nici un ban –
unor cetățeni ruși). Hotărârea a fost aprobată de majoritatea deputaților. Comuniștii
au insistat ca la audieri să vină și premierul Iurie Leancă. Pierderea
controlului statului asupra BEM și concesionarea aeroportului din capitală,
între timp suspendată de către Curtea Constituțională, au fost criticate de mai
mulți deputați și de comentatori politici, care au arătat că guvernul a
acționat netransparent și că există reale suspiciuni cu privire la
prejudicierea intereselor statului, respectiv ale poporului Republicii Moldova,
în urma acestor tranzacții.
Ieri și azi, în câteva talk
show-ri la o televiziune de știri din Chișinău, consacrate acestei teme,
comentatori politici care în mod suspect susțin acțiunile guvernanților,
indiferent care sunt acestea (fapt care amintește de stilul emisiunii
„Rezonans”, când jurnalistul acuza și critica opoziția de prestația slabă a
guvernării), s-au exprimat în sprijinul Executivului, argumentele lor reducându-se
la următoarele idei: 1. Statul este un gestionar prost al activelor sale
economice; 2. O întreprindere economică de stat, precum este Banca de Economii,
va fi permanent o tentație pentru guvernanți, așa încât aceștia să comită
delapidări în ea.
Așadar, să le luăm pe rând: 1.
Dacă admitem argumentul că „statul – a se citi: Guvernul – este un gestionar
prost al activelor economice ale țării”, rezultă că Guvernul trebuie să-și dea
urgent demisia din cauza incapacității intelectuale, respectiv profesionale de a exercita actul guvernării (altfel spus, din cauza incompetenței); deci, pentru binele țării,
guvernanții trebuie să predea puterea unor personalități competente:
„gestionari buni”. 2. Dacă admitem argumentul că „o întreprindere economică de
stat, precum este BEM, este o tentație pentru guvernanți, așa încât ei nu se
pot abține să nu comită delapidări în ea”, rezultă că respectivii comentatori
politici, la fel ca și unii dintre deputații din Coaliția Pro-Europeană
de la guvernare (care în declarațiile lor au expus aceleași idei), recunosc
faptul că actualul Executiv este o grupare de cleptomani – persoane lipsite de
orice repere morale, care delapidează pentru că nu pot rezista tentațiilor.
Ciudat acest argument, invocat de comentatori aserviți puterii, deoarece, în
domeniul politic, orice partid își dorește să acceadă la putere pentru a putea gestiona
banii publici. Conform principiilor democratice, persoanele ajunse la guvernare
trebuie să folosească banii publici – impozitele, deci munca cetățenilor – în
beneficiul societății, pentru binele comun. În statele în care nu există o
cultură democratică și principii morale respectate de guvernanți, aceștia vor
folosi banii publici întâi de toate în interes propriu. Ciudată această soluție,
propusă de respectivii comentatori politici aserviți puterii: BEM trebuie
privatizată pentru ca guvernanții, care au tentația de a delapida acolo, să nu
o poată face. Dar guvernanții au la dispoziție un întreg buget de stat. Dacă nu
pot rezista tentației de a delapida în BEM, ce îi va opri să delapideze din
bugetul de stat (sau în instituțiile care contribuie la adunarea resurselor în
bugetul de stat: la
Inspectoratul Fiscal , la Vamă ș.a.) sau din banii trimiși la Chi șinău de la Bruxelles, de Comisia Europeană?
Audierile de pe 3 octombrie ar
putea deveni un prilej în plus pentru guvernanți, dar și pentru comentatorii
politici aflați în serviciul lor, de a înțelege: 1. Poporul Republicii Moldova
nu este o comunitate de idioți, așa cum proiectează ei (guvernanții) peste popor; 2. Nu este
admisibil ca, proiectând peste electoratul moldovenesc imaginea unei comunități
de idioți, să-i „servești” argumente-explicații puerile cu privire la acțiuni
sfidătoare, care vizează înstrăinarea averii publice, deci sărăcirea fiecăruia
dintre cei care constituie poporul acestei multpătimite (din cauza imoralității
celor care ajung la guvernare) țări. Dacă în Germania există o Bancă de stat
pentru dezvoltare (KfW), dacă anul trecut statul francez a înființat o BancăPublică de Investiții, de ce statul Republica Moldova nu ar avea banca sa, prin
care să fie efectuate plățile sociale și prin care să fie achitați banii
primiți din fondurile europene, de exemplu pentru întreprinzătorii agricoli
ș.a.. Altfel zis, de ce profiturile băncii să nu le obține statul, ci persoane
private? De ce să fie concesionat un aeroport care aduce profit, respectiv – venit
în bugetul de stat, când există un aeroport nefuncțional la Băl ți, care necesită
revitalizare și ar putea fi concesionat în interesul țării (pentru ca cei care
îl preiau – să achite bani în buget, în urma activității instituției)?
Să vorbești despre misiunea
guvernanților moldoveni privind servirea propriilor cetățeni, în actualele
condiții, nu cred că este cazul – guvernanți care nu au nici o rușine față de
electorat, care nu au pic de respect față de el, nu au cum să dea importanță
nici măcar conceptului teoretic de misiune,
darămite să și-o asume la modul practic. Dar conștientizarea de către
guvernanți a faptului că – după Legea lui Dumnezeu – fiecare va plăti pentru
fărădelegile sale, i-ar ajuta în lupta cu tentațiile și patimile (de exemplu,
în lupta cu patima numită de Sfinții Părinți: iubirea de argint).
[Articol scris pentru portalul Moldova.org]
