Într-un interviu acordat unui
cercetător al Institutului Rus de Cercetări Strategice, șeful administrației de
la Tiraspol ,
Evghenii Șevciuk, menționa printre alte probleme cu care se confruntă structura
sa administrativă (min. 21.12): „Vreau, de asemenea, să amintesc că după
stadiul acțiunilor militare active din 1992, noi avem anumite probleme
teritoriale. Pe teritoriul orașului nostru Bender se află Poliția moldovenească
(…), există anumite unități administrative care se află sub controlul Moldovei,
de partea noastră, ca rezultat al războiului din 1992”. Desigur, referindu-se
la „partea lor”, Șevciuk a avut în vedere satele raionului Dubăsari, aflate pe
malul stâng al Nistrului: Pârâta, Coșnița, Pohrebea, Doroțcaia, Molovata Nouă
și Cocieri.
Este controversată abordarea
lui E. Șevciuk. Pe de o parte, el vorbește despre „unități administrative” – a
se citi: sate – aflate „de partea lor”, deci care ar trebui să se afle sub
jurisdicția „lor”, inclusiv conform Constituției și altor legi (de exemplu, a
celei despre frontieră), pe de altă parte același responsabil nu recunoaște că
administrația pe care o conduce deține „unități administrative” pe partea
noastră – pe malul drept al Nistrului: orașul Bender și satele Gâsca,
Proteagailovca, Merenești, Cremenciug, Chițcani și Zahorna. Unii numesc această
abordare ca fiind expresia utilizării dublelor standarde.
Această evocare ne permite să
vedem totuși o deosebire crasă care există între E. Șevciuk și demnitarii de la Chi șinău: în timp ce primul conștientizează
că structura sa teritorial–administrativă nerecunoscută are o problemă
teritorială și acționează în vederea rezolvării ei (a făcut o încercare în
acest sens chiar și prin „legea frontierei”, pe care a promulgat-o recent),
guvernanții moldoveni văd numai pădurea, fără să vadă copacii. Unii observatori
se întreabă: de ce autoritățile moldovenești nu înaintează inițiative cu
privire la retrocedarea localităților de pe malul drept, aflate sub jurisdicția
administrației tiraspolene, în condițiile în care există un acord
ruso-moldovenesc din 1711, semnat de țarul Petru I și domnitorul Dimitrie
Cantemir, prin care Rusia garanta apartenența Benderului la Moldova și se angaja să contribuie
la eliberarea orașului respectiv de sub ocupația turcească, respectiv să-l
transmită statului moldovean? De ce autoritățile moldovenești nu solicită
organizarea sub egida OSCE a unui referendum în satul Corjova, în cadrul căruia
localnicii să se pronunțe cu privire la faptul dacă vor ca localitatea lor să
se afle sub jurisdicția RM sau sub cea a formațiunii teritorial-administrative
nistrene nerecunoscute?
Se crează impresia că
responsabilii de la Chi șinău
se conduc în relația lor cu administrația zonei nistrene de principiul: Dă-mi o
pace și-ți dau două. În condițiile în care guvernanții moldoveni nu sunt
interesați de recuperarea localităților basarabene, a celor din stânga
Nistrului – a căror cetățeni vor să se afle sub jurisdicța RM, nu se interesează
de situația din toate satele moldovenești transnistrene (de starea școlilor, a
bisericilor din acele localități), acești guvernanți sunt cei mai buni
susținători ai nerecunoscutei „RMN”. În fapt, „președintele” Șevciuk ar putea
să-i decoreze pe actualii demnitari moldoveni cu distincții „de stat” nistrene pentru
contribuția la consolidarea „statalității” nistrene – prin dezinteresul total
față de situația moldovenilor și a întregii populații din zona nistreană și
prin lipsa oricărei inițiative de soluționare treptată a problemei teritoriale
din estul RM (până la soluționarea deplină, prin reintegrarea întreg teritoriului
respectiv în RM).
Se pare că responsabilii RM
pentru procesul de negocieri (pentru reintegrare) pornesc de la premisa că
diferendul privind zona nistreană va fi soluționat prin reintegrarea (sau
extinderea jurisdicției RM asupra) întregului teritoriu disputat, sau nu va fi
soluționat deloc. Cred că mai este posibilă o altă abordare: până va fi
soluționat integral conflictul, prin adoptarea unui statut politico-juridic al
zonei respective, ar putea fi rezolvate câteva chestiuni punctuale, cu privire
la jurisdicția asupra unora dintre localitățile din zona de securitate. În
cadrul strategiei pașilor mici…
[Articol scris pentru portalul Moldova.org]
