Acest articol a fost scris pentru Moldova.org:
Din 2009 până în prezent, pe
parcursul unei perioade în care la guvernare s-au aflat, în mare, aceleași
forțe politice, laitmotivul discursului politic al puterii s-a axat pe conceptul
integrării europene. Din păcate, cu
tot suportul financiar consistent al Uniunii Europene – acordat pentru reforme
în toate domeniile – nivelul de trai al populației țării nu a suferit nici o
evoluție în bine. În schimb, din declarațiile pe venit ale guvernanților și ale
unor cercuri oligarhice aflate în strânsă legătură cu cei de la putere, averile
lor cresc ca pe drojdie. În țară se întâmplă lucruri controversate – pierderea
de către stat a peste 30% din acțiunile sale la Banca de Economii, darea în
concesiune a aeroportului Chișinău, care aducea un venit constant și important în
bugetul de stat ș.a.. Se pare că guvernarea pornește de la premiza că, întrucât
vehiculează sintagma „integrare
europeană” în discursul din spațiul public și întrucât va parafa două
acorduri la summit-ul Parteneriatului Estic din noiembrie, de la Vilnius , toate afacerile
dubioase, nivelul de trai în scădere al populației îi vor fi iertate, tocmai în
numele integrării europene.
Această mentalitate a
guvernării a fost clar exprimată în cadrul unui talk show recent, de către
analistul politic Anatol Țăranu: „Actuala guvernare cu toate metehnele ei, cu
toate neajunsurile, cu toate hoțiile, cu toate porcăriile pe care le face în
mod obiectiv favorizează această țară, pentru că o ține pe calea de plutire
spre civilizația europeană”. Astfel Anatol Țăranu a dat dovada faptului că
viziunea totalitară (sovietică) este adânc implantată în conștiința unora,
inclusiv în conștiința promotorilor cursului pro-european. La acuzațiile cu privire
la faptul că actuala guvernare, sub acoperirea discursului privind integrarea
europeană, comite delapidări, înstrăinând Banca de Economii, aeroportul ș.a., în
urma căror acțiuni societatea sărăcește iar o gașcă a potentaților se îmbogățește,
Țăranu a evocat, de fapt, vechiul argument sovietic/totalitar: indiferent ce
încălcări comite guvernarea, ele pot fi acceptate în numele unui ideal. De
exemplu, în URSS: în numele construcției comunismului, guvernarea își aroga
dreptul să comită orice fel de crime (inclusiv să asasineze sute de mii de
oameni nevinovați, pe care îi eticheta „dușmani ai poporului”). În RM, în
prezent, în numele realizării idealului intergării europene, autoritățile își
arogă dreptul să comită delapidări – și oricâte încălcări ale legii ar comite,
în numele integrării europene, se crede, ele au dreptul la existență. Într-un
cuvânt, pentru actualii guvernanți, ca și pentru Stalin și ceilalți conducători
sovietici, principiul „Scopul scuză mijloacele” este acceptabil și dezirabil – fie
că e vorba de construcția comunismului în URSS sau de integrarea europeană a
Republicii Moldova... În URSS mijloacele de realizare a comunismului erau
asasinatele a sute de mii de oameni și deposedarea acelora de averea lor, în RM
mijloacele de realizare a integrării europene sunt înstrăinarea frauduloasă a
averii publice, respectiv sărăcirea populației și îmbogățirea unui cerc
restrâns oligarhic...
Dar este oare compatibilă integrarea europenă cu delapidările comise
de guvernanți? Oare prin „hoțiile” și „porcăriile” guvernanților ne apropiem sau
ne îndepărtăm de civilizația europeană? La fel ca în timpul URSS în așteptarea
comunismului, actualii guvernanți o duc bine – ca nomenclaturiștii sovietici,
care beneficiau de case spațioase, vile, transport personal și magazine
speciale cu produse inaccesibile majorității care lâncezea în sărăcie. Și după
cum comunismul era o perspectivă deloc previzibilă la modul concret, așa și încununarea
integrării europene – aderarea RM la
UE – nu este deloc certă în condițiile în care țara se
confruntă cu un conflict teritorial nesoluționat (pentru soluționarea căruia
guvernanții nu își dau deloc stăruința), nivelul de trai este unul scăzut (RM
este cel mai sărac stat din Europa) ș.a.. Practic, delapidările din averea
statului nu fac decât să îndepărteze perspectiva aderării RM la UE , oricât de mult guvernanții
de la Chi șinău
evocă în discursuri integrarea europeană.
La etapa actuală se impune
renunțarea la mentalitatea totalitar-sovietică privind admisibilitatea oricăror
încălcări de lege (înstrăinări ilegale ale averii publice – după cum a stabilit
chiar Curtea Constituțională) – sub pretextul realizării unui ideal pe care
guvernanții îl vehiculează cu și fără ocazie, dar pe care îl compromit cu o osârdie
demnă de o cauză mai bună. Această renunțare este dificilă, căci dacă cei care
s-au perindat pe la conducerea Republicii Moldova nu ar mai fi avut
mentalitatea totalitar-sovietică, statul moldovean s-ar fi aflat deja în cadrul
UE…
