Acest articol a fost scris pentru portalul Moldova.org:
Pentru cei care iubesc statul Republica Moldova
aniversarea Independenței este încă un prilej de a medita la ceea ce s-a reușit
în cei 22 de ani și la relele care s-au manifestat și care se manifestă în
prezent în țara noastră. Ce reprezintă Republica Moldova la cei 22 de ani? Cel mai sărac (deci cel mai instabil și
dezorganizat) stat din Europa, din care sunt plecați, după unele date, în jur
de un milion de cetățeni – dintre cei mai activi din punct de vedere economic,
femei care ar trebui să perpetueze poporul prin nașterea de copii. Așa se face
că în prezent statele se deosebesc și prin ceea ce exportă: unele (SUA,
Germania) exportă capitaluri (investiții), tehnologii, expertiză (know how),
altele (Rusia) exportă materie primă (gaz natural, petrol). Cele mai sărace și
degradate state (cum este Republica Moldova) exportă oameni – forță de muncă.
De
ce cetățenii germani nu pleacă din Germania sau de ce cetățenii americani nu
pleacă din SUA? Răspunsul este simplu, chiar dacă guvernanții moldoveni s-au
chinuit o zi întreagă să-l găsească – și se pare că nu l-au găsit – într-o
ședință a Guvernului, ținută la
Holercani , pe 21 iulie. Cetățenii pleacă dintr-un stat din
cauza unor constrângeri – a corupției aparatului birocratic, din cauză că nu
pot să se afirme economic, cultural etc. Unii observatori inocenți s-ar aștepta
ca o guvernare, de îndată ce s-a instalat, să întreprindă urgent măsuri
eficiente privind readucerea acasă a tuturor cetățenilor care au fost nevoiți
să plece pentru a-și câștiga bucata de pâine peste hotare. Aceiași observatori
inocenți s-ar aștepta ca – întrucât statul moldovenesc există pentru ca
cetățenii moldoveni să se poată afirma economic, cultural și politic în țara
lor – în cazul eșuării guvernării, deci dacă nu este capabilă să realizeze
acest deziderat fundamental, guvernanții să-și dea demisia și să lase pe alții să
preia puterea, pentru ca să realizeze ceea ce nu au reușit primii.
Numai că la așa ceva te poți
aștepra de la oameni/guvernanți onești, iar statul Republica Moldova, după o
opinie împărtășită de tot mai mulți, este unul capturat și aservit de grupări
oligarhice și plutocrate ticăloșite, care se gândesc la interesele proprii (propria
îmbogățire). Grupările care au capturat un stat nu numai că nu vor fi frustrate
de sărăcia și nevoile propriului popor, de faptul că mulți cetățeni pleacă, ele
de fapt nu au nevoie de mulți cetățeni. Referindu-se la problema demografică,
George Friedman scria în cartea sa „Următorii 100 de ani. Previziuni pentru
secolul XXI”: „O populație redusă influențează totul (…) până la conflictele
politice interne” (p. 68, Buc., 2012). Altfel zis, vorba veche: nu-i omul –
nu-i problema, sau: cu cât mai puțini oameni, cu atât mai puține probleme, implicit
cu atât mai reduse condițiile pentru proteste și revolte sociale. Mai mult, cei
plecați trimit remitențe care, prin utilizarea lor mai ales în consumul curent,
contribuie la creșterea economică. Așadar, o guvernare ticăloșită nu numai că
nu va dori să realizeze dezideratul readucerii acasă a cetățenilor moldoveni
emigrați (și a repatrierii etnicilor moldoveni din regiunea Kirovograd sai din
ținutul Krasnodar, care nu sunt cetățeni moldoveni), dar va fi interesată ca
tot mai mulți cetățeni să plece din țară.
Așa încât, o guvernare
ticăloșită este ca o grupare de „proxeneți”, care gestionează sau observă
nepăsătoare procesul de deplasare a cetățenilor țării în alte state unde – prin
munca/exploatarea lor – aceștia le aduc profit celor care i-au făcut să plece. Iar
în timp ce acești „proxeneți” gestionează procesul de deplasare a forței de
muncă, ei mai gestionează Vamă, Fisc, justiție, mai privatizează active ale
statului…
De ziua Republicii Moldova,
renăscută la 27 august 1991, aș vrea să reiterez mesajul pe care îl expun în
fiecare articol: 1. Nu e bine că guvernanţii iau poporul RM drept o adunătură
de proști, buni de exploatat prin transferarea lor peste hotare; 2. Poporul RM să nu creadă că dacă este
tratat ca o adunătură de proști, chiar așa și este... De ziua Independenței trebuie spus răspicat: Republica Moldova are nevoie
de o guvernare care să creeze în țară condiții în care oamenii să poată câștiga
legal, după munca depusă, deci să poată reveni acasă. Aceste condiții vor putea
fi create atunci când instituțiile statului nu vor mai fi capturate de grupări
oligarhice ajunse la guvernare – nu contează, liberal-democrată sau comunistă –
atunci când în instituțiile statului vor accede persoane după criteriul
meritocrației, al onestității, nu după cel al apartenenței politice și/sau al cumătrismului.
La ceas de aniversare, în
ciuda dezastrului și jafului la care a fost supusă de guvernările care s-au
înfruptat până în prezent din puterea politică de la Chi șinău, și întrucât cei 22
de ani de departe nu reprezintă toată istoria noastră, urez Republicii Moldova
urarea lui Eminescu: „La trecutu-ți mare, mare viitor!”.
