Pe 4 august a.c. o bucureşteancă a lansat o campanie de colecatre a 150.000 semnături pentru înaintarea unui proiect de lege privind
schimbarea denumirii ţării: din România în Dacia. În contextul discuţiei pe o
reţea de socializare, pe acest subiect, o româncă din Italia a scris: „Eu cred
ca numele de român ne-a adus numai nefericire de sute de ani, dar de cînd
ţiganii şi-au zis rromi ne-am facut şi de rîs în fata tuturor natiunilor!
Vă spun în cunoştinţă de cauză că străinii nu cunosc istorie cum cunoaştem noi,
generaţia dinainte de 1989! De ce n-am încerca să schimbăm numele, că poate
schimbăm şi norocul?”. Într-adevăr, se pare că străinii nu stau să se
lămurească cu faptul că numele România se datorează activităţii intelectualilor
din Şcoala Ardeleană, după unirea unei părţi din Biserica Ortodoxă (din
Transilvania) cu Vaticanul şi activităţii paşoptiştilor. În plus, întrucât în
paşapoartele cetăţenilor români varianta scurtă, în limba engleză, a naţionalităţii
ţării se scrie nu „Rom”, cum ar fi logic (în engleză), ci „Rou”, rezultă că autorităţile
au şi ele aceeaşi problemă pe care o au unii dintre cetăţenii simpli români.
Părerile totuşi sunt împărţite. Un istoric, Mircea Dogaru, susţine că dacii
sunt tracii din Banat, că „poporul dac este unul inventat”, Burebista nu s-a
numit niciodată dac. „Strămoşii noştri dintâi s-au numit traci, iar ţara – Tracia”.
Eu consider – şi este o opinie pe care nu o impun nimănui – că numele Valahia
este mai potrivit, că ar putea uni neamul nostru, întrucât până în prezent
conaţionali de-ai noştri se identifică volohi în Transcarpatia, vlahi în
Serbia, Bulgaria, Grecia ş.a. Există argumente de ordin istoric în favoarea
acestei idei: „Dimitrie Cantemir considera că până în sec. al XIV-lea tot
teritoriul, locuit [de] „cetăţeni medievali” (sic!) valahi (...), de la Tisa şi până în Transnistria,
de la Carpaţi
şi până la Dunăre
şi Marea Neagră se numea VALAHIA”.
Aşa încât numele Valahia ar fi o restituire...
Corespondez cu o conaţională de a noastră din Timoc (Serbia), care îmi
scrie că cei care se identifică acolo vlahi se lasă deznaţionalizaţi pentru că
„nu au ţara lor”. După umila mea părere, autorităţile statului român ar putea
schimba denumirea ţării – din România în Valahia – fie şi numai pentru a-i
ajuta pe cei de acolo (şi pe volohii din Transcarpatia). Cetăţenii din România
nu ar avea de pierdut nimic, decât, poate unora le-ar fi lezat orgoliul. Unde mai pui
că în Transnistria, dar şi în Basarabia, din motive la care nu vreau să mă
refer – numele „români” provoacă unora o reacţie de respingere. În schimb, din vechime moldovenii s-au identificat
cu numele volohi. Moldova mult timp s-a numit Voloşcina de către ruteni, adică
ţara volohilor. Când moldovenii mergeau la cazaci (în Secea Zaporojană), să se
înroleze, erau numiţi volohi – există şi cântece populare ucrainene despre venirea
volohilor.
Numele Valahia (valahi) ar putea şterge din reticenţele şi resentimentele
între fraţii de neam, ar şterge din reticenţele străinilor faţă de conaţionalii
noştri care pleacă în ţările lor (deci să nu mai fie percepuţi cetăţenii români
ca aparţinând altei etnii...). În plus, ştiut fiind faptul că romanii au
distrus şi jefuit Dacia, parcă nu merită ca statul creat pe teritoriul jefuit
de Roma să-i poarte numele (că intelectualii Şcolii Ardelene şi paşoptiştii au
încercat să utilizeze numele Romei în scopul emancipării naţionale – este de
înţeles; dar acum acea abordare nu mai este de actualitate, ci, dimpotrivă,
pare să constituie un obstacol în propăşirea ţării).
Mi se pare de admis că numele Valahia este unul vechi şi cuprinde, din vechime, întreg teritoriul nostru etnic. Dintre numele de
ţară paşoptist România şi cel cu mult mai vechi – Valahia – ultimul are un
suport istoric mai mare şi ne poate uni pe toţi (volohii din Transcarpatia, vlahii
din Bulgaria, Serbia, Grecia ş.a.). Desigur, cei din România decid cum să se numească ţara, în condiţiile în care, după opinia
unora, actuala denumire nu este cea mai potrivită... Dar întrucât cetăţeni
români, din România, au propus discuţia pe acest subiect, mi-am expus şi eu
părerea, fără s-o impun nimănui.
Acest articol a fost scris pentru portalul Moldova.org.
Acest articol a fost scris pentru portalul Moldova.org.
