Statele din jur mai ajung în situații de
criză, după care își revin – renasc precum pasărea Phoenix din cenușă și devin
mai tari. Republica Moldova însă este într-o cădere liberă: din rău în mai rău.
A fost și este cea mai săracă țară din Europa. Am vizitat pentru prima oară
România în vara anului 1989, înainte să cadă regimul lui Ceaușescu. Imediat ce
am trecut Prutul am văzut drumuri mai proaste, oameni săraci care se uitau la
noi ca la niște superiori. Acum Moldova de Vest, chiar dacă este partea cea mai
săracă a României, este mult peste Moldova de Est – Republica Moldova. Același
lucru este valabil și pentru Ucraina: permanent în toatăperioada postsovietică
comercianții din Republica Moldova au mers și merg la piețele din Cernăuți (cei
din nord) și Odesa (cei din sud), de unde cumpără mărfuri pe care, apoi, le
vând, mai scump, în piețele moldovenești. De ce în Ucraina tarifele la
utilități sunt mai mici, iar pensiile și slariile bugetarilor mai mari decât în
Republica Moldova? Nu mai stărui asupra Rusiei (care exportă gaz și petrol)
unde permanent nivelul de trai a fost peste cel din RM. Germania, Japonia sau
Coreea de Sud erau distruse după război, dar au reușit să devină unele din cele
mai bogate state din lume. Republica Moldova pare incapabilă de așa ceva.
În vara anului 2011 Republica Moldova a
transmis în proprietate Ucrainei sectorul din satul moldovenesc Palanca al
șoselei Odesa – Reni. Pălăncenii erau nemulțumiți. La întâlnirea lor cu primul
ministru Vladimir Filat și ministrul de externe Iurie Leancă unul dintre săteni
le-a spus: Dacă dați pământul satului nostru, dați-ne și pe noi, cu tot satul,
Ucrainei. Că noi nu suntem împotrivă…
La începutul acestui an am fost la o
conferință internațională la
Kiev. L-ala
Ucraina la
Republica Moldova.
Recent am stat de vorbă cu un localnic din
satul Tașlîc, raionul Grigoriopol (malul stâng al Nistrului). După ce mi-a spus
că la ei tarifele la utilități sunt mai mici, prețurile la produse (în
supermarket-uriși în piețe) mai mici, pensiile și salariile bugetarilor mai
mari, l-am întrebat ce părere are despre scenariul meu de soluționare a
conflictului nistrean (schimbul de localități cu Ucraina). „Oamenii de la noi
vor cu Rusia, nu cu [Republica] Moldova”, mi-a răspuns.
O mamă singură din Ungheni, care locuiește
într-o casă neconectată la încălzirea centralizată și la conducta de gaz, deci
care cheltuie mult pe cărbune în sezonul rece (nu îi ajung bani pe cărbune,
deși lucrează la o companie de asigurări), îmi spunea căsingurul ei vis este să
câștige la loterie sau la o emisiune televizată cu premii 1000 de dolari pentru
ca să poată emigra în Canada. Am întâlnit mulți concetățeni singurul scop al
cărora este plecarea din Republica Moldova. La încercarea mea de a face apel la
sentimentul de patriotism (la iubirea dețară), mi se răspundea: Dar ce face
țara aceasta pentru mine?, cum pot sătrăiesc aici când chiria este mai mare
decât salariul pe care îl primesc?...
În ultima vreme moldovenii fac haz de
necaz împărtășind pe Facebook postrea cu acest conținut: „Cetățenii R. Moldova
care s-au purtat urât în această viață, după moarte vor nimeri iar în R.
Moldova”.
De ce am ajuns într-o asemenea stare de
degradare? De ce majorității moldovenilor le este rușine de sărăciațării lor,
în timp ce alții (puțini) o duc bine, fiind bogați? Parcă sună ca o axiomă: o
țară este săracă pentru că este coruptă. Din clasamentele pe țări privind
corupția se poate lesne constata: statele cele mai corupte sunt și cele mai
sărace. Cei corupți [sus-puși] vor spune că locuitorii Țării Moldovei sunt
săraci din cauza crizei mondiale + secetei + inundațiilor + conflictului
nistrean [înghețat]. Dar problema e că în cei 21 de ani de independență țara
noastră mereu a fost cea mai săracă [respectiv, cea mai coruptă] și sărăcia = criza a devenit starea
noastrăfirească. Desigur, există în Republica Moldova și oameni care s-au
realizat din punct de vedere material fără să fi fost corupți sau fără să fi
corupt pe cineva. Dar, de regulă, oamenii bogați din această țară sunt cei
corupți sau cei care au corupt. Am folosit în titlul acestui articol sensul
figurat al noțiunii de resort:
„Sursă, izvor de energie fizică sau morală; suport moral, imbold”. Legat de
corupție, e clar că nu e vorba de un„suport moral” ci de unul imoral.„Imboldul” însă există și în
cazul corupției (imboldul la rău). Corupția este cancerul care a pus stăpânire
pe această țară. Iar efectul său este continua degradare a statului.
La prima vedere, principalii vinovați de
această stare de lucruri sunt conducătorii țării. E timpul totuși să privim
adevărul în față. Partidele din actuala AIE, de la guvernare, au promis
îmbunătățirea condițiilor de viață, acuzându-i pe comuniști de corupieși de
instituirea monopolurilor, învingând în alegeri cu lozinca „Moldova
fărăsărăcie”. Ajungând însă la putere, au preluat și au aplicat peacticile
vicioase ale comuniștilor, aducând populația țării la o sărăcie și mai mare. O
întrebare mă pune pe gânduri: dacă la putere ar ajunge o altă coaliție de
partide, altele decât cele din AIE sau PCRM, se va schimba ceva spre bine în
țara noastră?Personal, mă îndoiesc. Conducerea Republicii Moldova este și va fi
expresia calității morale a societății moldovenești. Ne merităm conducătorii.
Așa cum Atilla era numit „biciul lui Dumnezeu” de către romani, așa cum
tătaro-mongolii erau numiți „pedeapsa lui Dumnezeu” de către sfinți părinți din
Rusia, așa AIE este acum pedeapsa lui
Dumnezeupentru starea poporului acestei țări. Dacă avem conducători
corupți, înseamnăcă majoritatea populației țării este formată din corupți sau
coruptibili. Atunci când fiecare dintre cetățenii acestei țări va da o luptă în
interiorul său cu patimile (inclusiv cu iubirea
de arginți), când în sufletele și inimile majorității moldovenilor va birui
dragostea și compasiunea, slujirea aproapelui și a societății, atunci
–inevitabil – vor ajunge la cârma țării oameni dedicați binelui comun, nu
intresului personal.
Există două căi de luptă cu corupția: 1)
pedeapsa: să i se taie mâna coruptului sau să fie executat pe stadion; 2)
cetățenii țării să realizeze ceea ce apostolul Pavel numea metanaoia – schimbarea minții. Până când nu va fi realizată această
revoluție (interioară), evenimente ca cele din 7 aprilie 2009 nu vor schimba
nimic: se vor schimba partidele de la putere, iar practicile vicioase vor
rămâne aceleași.
În
societatea moldovenească există oameni onești. Dar atâta timp cât,
datorităvotului majorității cetățenilor moldoveni, în urma unor campanii
electorale costisitoare, la putere se instalează cei nepăsători față de nevoile
poporului, pentru care „principiile și valorile” înseamnă o banală
împărțire/partajare a funcțiilor în stat, se instalează cei care ca un virus au
pus stăpânire pe srtucturile statului, subordonându-le și storcându-le, oneștii
sunt mai degrabă o excepție, un „corp străin” în organismul statal viciat. Dar…
ei sunt nădejdea de mâine.
