Inițiativa de ieri, din Parlament, a PCRM
privind demiterea prim-vicepreședintelui Legislativului, Vlad Plahotniuc, a
oferit demnitarului în cauză o șansă de a schimba percepția societății cu
privire la imaginea/persoana sa. Prin discursul său de la tribuna principală a
Parlamentului, în care deputatul a spus că a jucat un rol important în
constituirea AIE și în eliminarea de la putere a comuniștilor, V. Plahotniuc –
pentru prima oară – s-a erijat public într-un Bidyia Ivanishvili al Republicii
Moldova. Există însădeosebiri mari între Ivanishvili și Plahotniuc. Liderul
opoziției georgiene a declarat din start că susține opoziția, plasându-se în
fruntea ei. Plahotniuc a acționat din umbră. Ieri la „Fabrika”, pe „Publika
TV”, Dumitru Diacov a recunoscut că în PD mai întâi a venit Plahotniuc, iar
apoi – rezultă, adus de Plahotniuc – a venit M. Lupu. Ivanishvili a venit să
ofere Georgiei din ceea ce are (inclusiv din averea sa, construind pe banii săi
șosele), nefiind suspectat de afaceri dubioase în țara sa, în timp ce
politicianul moldovean este în altăsituație. În sfârșit, Ivanishvili a declarat
că după ce va aduce formațiunea sa la putere, peste câteva luni se va retrage
din domeniul politic, ocupându-se în continuare de ceea pentru ce are vocație –
afaceri. V. Plahotniuc nu numai cănu intenționează să iasă din politică, el nu
renunță nici la postul de vicepreședinte al Parlamentului. Prin votul de ieri
din Parlament întreaga AIEși-a asumat răspunderea pentru V. Plahotniuc: dacă
deputatul va fi recunoscut vinovat pentru acte de raiduri (raids), întreaga AIE
va trebui să dea socoteală.
Conceptul de stat capturat, atribuit tot mai des în ultimul timp Republicii
Moldova, se referă tocmai la această stare de lucruri: grupări de oameni de
afaceri pun mâna pe instituțiile statului pentru a stoarce de resurse țara,
sporindu-și averile. Într-o emisiune de pe postul N 4 moderatorul talk
show-ului „Puterea a 4-a”, Gheroghe Gonța, a fost surprins când premierul V.
Filat i-a spus că nu își ridică salariul lunar de la
Guvern , că acesta (salariul) este transferat
pe un card unei familii de nevoiași. „Atunci din ce trăiți, dle
prim-ministru?”, l-a întrebat jurnalistul. „Eu am firmele mele”, i-a răspuns
senin premierul. Într-un stat capturat demnitarii – oameni de afaceri =
oligarhi sau, mai exact, plutocrați (Persoane care, datorită averii de care
dispun, participă la conducerea statului și a treburilor publice) – mimează o
activitate în interesul public, principalul obiect al activității/muncii lor
constituindu-l, totuși, firmele personale (pentru că din profiturile acelor
firme trăiesc). Pentru interesul personal un premier dintr-un stat capturat îl
poate găzdui în reședința de stat pe un om de afaceri din Kurdistanul irakian
(care și el, din câte se pare, participă în structuri capturate ale
administrației din nordul Irakului). În orice caz, V. Filat nu a explicat
societății cine a plătit șederea omului de afaceri kurd la
Chi șinău, ce a obținut Republica Moldova din
vizita omului de afaceri respectiv în RM. Nu prezintăînsă nici o îndoială
aserțiunea că din întâlnirea celor doi oameni de afaceri (căci, în acea
situație, V. Filat a fost om de afaceri, nu om de stat), premierul moldovean poate
avea profit. Se pare că acesta este un criteriu de calificare a unui demnitar:
dacă trăiește din salariul de funcționar public –este om de stat. Dacă trăiește
din profiturile firmelor sale – este om de afaceri (în funcție de om de stat).
Zilele trecute publicația din Kiev,
„2000”, mă ruga săcomentez relațiile dintre Chișinău și Tiraspol. Una dintre
întrebări era aceasta: „По большому счёту в Тирасполе никто не скрывает, что
большого желания объединятся с Молдовой нет, а в самой Молдове нынешние власти
хотят ли искренне этого объединения?”. Republica Moldova poate spera la
reintegrarea țări cu o condiție (chiar dacă nu este singura): nivelul de trai
în teritoriul RM aflat sub jurisdicția Chișinăului să fie peste nivelul de trai
din teritoriul RM aflat sub jurisdicția administrației de la
Tiraspol sau a Moscovei (după cum a stabilit
CEDO într-un șir de hotărâri privind grupul Ilașcu și școlile cu predare în
limba română din zonă). Avem o țară în care conducătorii ar trebui să-și ude
nopți la rând pernele cu lacrimi pentru neputința de a asigura condiții decente
poporului acestei țări. Ei însă nu numai că nu regretă că nu pot, se pare că ei
nici nu vor (nu au timp de asta, fiind ocupați cu afacerile personale). Mi-e
greu săcred că liderii AIE cred cu adevărat că populația Nistreniei ar fi de
acord săaccepte să reintre în jurisdicția unei țări din care tot mai mulți
cetățeni (atât oameni de afaceri, oameni cu facultate absolvită, cât și
muncitori șițărani de rând) pleacă, în care prețurile la piață și în magazine,
tarifele – sunt mai mari, iar pensiile și salariile bugetarilor sunt mai mici
decât în zona nistreană. Pensionarii din Nistrenia au o reducere de 7% în
rețeaua de magazine„Sherif” la orice produse (rețea în care prețurile oricum
sunt mai mici decât în supermarket-urile din teritoriul aflat sub jurisdicția
RM). Pensionarii din Nistrenia primesc ajutoare materiale lunare, în timp în
Republica Moldova „liberă” ajutoarele nominative au fost anulate de la 1 iulie
2012.
Oamenii
din fruntea unui stat capturat se ocupă de afacerile lor, nu au timp să se
ocupe de treburile țării – inclusiv de reintegrare. V. Filat a spus că va zbura
și pe lună pentru reintegrarea țării. Altceva trebuie să facă pentru
reintegrare: să contribuie la eradicarea corupției din structurile statului; în
calitatea sa de prim-ministru să se ocupe de treburile statului, nu de firmele
sale, așa încât nivelul de trai din RM „liberă” să fie peste cel din zona
nistreană. Dacă el și cu ceilalți plutocrați vor să ajutețara cu adevărat, pot
face ceea ce a promis Mihail Prohorov în cadrul ultimei campanii electorale
prezidențiale din Rusia: „oligarhul” a promis că dacă va fi ales, își lasă 1
mln. de $ (pentru la bătrânețe) din banii săi, iar restul banilor, averilor,
respectiv profitul firmelor sale va merge în bugetul de stat (firmele sale vor
fi naționalizate). Ce bine ar fi dacă societatea civilă ar putea impune această
condiție celor ce vor să ajungă în Parlament sau Guvern… Vor mai vrea oare
oligarhii să ajungă acolo, să devină plutocrați? Nu cred că măcar se va ajunge
la discutarea acestui subiect în societate. Într-un stat capturat plutocrații
știu să manipuleze masele/alegătorii, erijându-se chiar în apărători și
binefăcători ai societății… Să nu uităm că în conformitate cu rezultatele ultimului
sondaj de opinii, V. Filat se plasează pe primul loc în preferințele
electoratului…
P.S. Nu există ceva mai pasionant în
Republica Moldova decât să demonstrezi guvernanților din AIE că poporul acestei
țări nu e un popor de proști (că nu merită să fie tratat ca un popor de
proști), chiar dacă este (căci V. Filat e pe primul loc în sondaje, urmat de
ceilalți lideri ai AIE și de cel al PCRM). Teologul rus A.I.Osipov spunea
într-o prelegere, prezentată recent de postul de televiziune „Soiuz” din
Ekaterinburg (fondat de înaltpreasfințitul Vichentie – Victor Morari, originar
din Sculeni, Ungheni – actualmente mitropolit de Tașkent), că fiecare popor are
anumite calități mai proeminente. Există popoare tigri, popoare lei, popoare
lupi și există „popoare oi”. S-a văzut că grecii și alte popoare știu să-și
apere interesele în fața guvernanților. La noi e mai greu pentru că „Miorița”
este un simbol al nostru și, în plus, din cauză că anul declarării
independenței RM – 1991 – este anul Oii (după zodiacul oriental), se pare că
această țară e marcată de calitățile/trăsăturile oii: popor de oi ținute în
țarc și exploatate, iar multe/mulți dintre cei care încă nu au plecat, vor și
abia așteaptă să evadeze – să plece. Poate că o soluție ar fi să valorizăm
bourul moldovenesc, acvila romană sau balaurul dacic pentru ca să îmbunătățim
calitățile poporului. Dar și asta se face de guvernanți – prin școală, prin
discursul public al oficialităților. Iar oficialitățile într-un stat capturat
sunt lupii care țin în țarc poporul de oi pe care le exploatează… Așa că
poporul va trebui să realizeze această conștientizare și transformare a
conștiinței (metanoia) el însuși, fără sprijin de la guvern…