În ultimul timp a intrat în uz,
cu referire la realitatea din Republica Moldova, expresia „stat capturat”.
Regimul care înfăptuiește capturarea unui stat, inevitabil devine unul ipocrit
(„care se arată altfel de cum este”; „prefăcut, fățarnic”). Multe dintre
instituțiile sale – care ar trebui să reprezinte societatea civilă – devin
ipocrite: simulează o activitate în interesul public, în realitate fiind
totalmente subordonate politic guvernării/regimului. Un exemplu elocvent în
acest sens îl constituie CCA-ul. Săptămâna trecută, mass-media au anunțat
despre faptul că au fost găsite alte 3 candidaturi pentru funcțiile vacante de
membri ai CCA.
Comuniștii au creat CCA după modelul
statelor europene. Ideea (prezentă în Codul Audiovizualului!) era ca societatea
civilă să propunăcandidați și să aibă reprezentanții săi în CCA, care să apere
interesul public. CCA, formal, este o instituție a societății civile. Tot
comuniștii au impus practica de plasare în CCA a persoanelor aservite
partidelor parlamentare. Numai că PCRM mai arunca ciolane partidelor din
opoziție (oferindu-le câteva locuri), în timp ce acum AIE nu mai cedează
posturi (în CCA) PCRM-ului din opoziție. Printre ultimii trei desemnați se
numără un intelectual de valoare –Iurie Colesnic – care a „mărturisit” nu
demult pe postul de televiziune „Euro TV” că deși este membru PL și chiar face
parte din structuri de conducere în partidul respectiv (după fuziunea Mișcării
Acțiunea Europeană cu PL), nu are resurse financiare suficiente pentru viață.
Că statul nu asigură un nivel de trai decent intelectualilor care depun o muncă
remarcabilă pentru cultura și științațării – este un fapt incontestabil. Dar,
acceptând să facă parte din instituții aservite politic, deci compromise,
respectiv ipocrite, pentru a primi un slariu necesar vieții de zi cu zi,
intelectualul poate să ajungă să regrete, peste un timp, că nu va putea spune,
parafrazându-l pe regele David (psalmul 1): „Fericit bărbatul, care n-a umblat
în sfatul”… subordonaților din punct de vedere politic, deci ipocriților.
Pe de altă parte, în condițiile în care
toți știu că CCA, prin însăși componența sa, este expresia perfectă a
ipocriziei – ne putem întreba la ce ne mai trebuie această instituție? Dacă AIE
decide totul în materie de audiovizual, pentru ce contribuabilii din RM trebuie
să întreținăpăpușile sau „momâile” (cum i-a numit Constantin Cheianu pe „Jurnal
TV”), plătindu-le salarii? Pentru încălcarea prevederilor Codului
Audiovizualului – uzurparea puterii [societății civile], V. Voronin și liderii
(acum la putere ai) AIE nu poartă nici o răspundere? PCRM-ul nu recunoaște că a
instituit sistemul vicios de politizare a instituțiilor statului care, prin
însuși statutul lor, trebuie să fie apolitice (membrii acestor instituții [în
speță, cei din CCA] nu pot fi membri de partid sau reprezentanți ai partidelor
politice, ci trebuie să fie reprezentanți ai societății civile). Mai mult,
PCRM-ul cere să i se ofere – contrar prevederilor Codului Audiovizualului–
locuri în CCA (așa cum Partidul Comuniștilor a oferit locuri opoziției pânăîn
2009). Iată de ce și situația legată de CCA arată o dată în plus că un
reviriment al Republicii Moldova (în primul rând moral) este posibil prin
venirea la putere a unei forțe a treia, alta decât fosta și alta decât actuala
guvernare…
P.S.
Astăzi V.Voronin s-a pocăit, afirmând că vina pentru cele ce s-au întâmplat în
ultimii ani este a Partidului Comuniștilor.
Dar Voronin nu a spus că vina aceasta constă în instituirea unui sistem de stat
vicios – desăvârșit de actuala AIE de la putere – ci, după cum a explicat
liderul comunist, vina constă în încercarea zadarnică de a forma coaliții: mai
întâi cu democrații, iar apoi cu liberal-democrații…
