Legătura între maghiari și moldoveni sau de ce Ungaria este un exemplu pentru RM

           La Cluj-Napoca a apărut de sub tipar studiul colectiv „O istorie a maghiarilor” – o lucrare semnată de cinci istorici clujeni, patru dintre care sunt de etnie maghiară, iar unul – de etnie română. Este o cercetare care tratează istoria maghiarilor începând cu râul Kama, cel mai lung afluent al Volgăi, și terminând cu Panonia, Transilvania și alte zone europene. Este interesant că preocupări legate de acest subiect există în Rusia, unde activează catedre fino-ugrice și maghiare în Yoshkar-Ola (Republica Mari El), Saransk (Republica Mordovia), Ijevsk (Republica Udmurtia) ș.a..

Pentru publicul cititor din Republica Moldova, implicit pentru  tineretul studios (universitar) cartea e binevenită din mai multe motive. În primul rând, moldovenii nu ştiu prea multe despre maghiari, cu toate că ungurii au trecut pe meleagurile („meleag” este un cuvânt de origine maghiară) care apoi aveau să fie denumite „moldovenești”, chiar înființând aici, în sec. IX, un stat – Atelcuz – teritoriul nostru constituind o regiune predescălecătoare ungurească. Așadar, istoria Moldovei, a teritoriului moldovenesc, este legată de istoria maghiarilor. Dar nu numai atât.

Istoria statului medieval moldovenesc este strâns legată de Ungaria. Se știe că Moldova a fost creată la ordinul regelui ungar Ludovic Anjou, în urma unei expediții a cneazului Dragoș de Bedeu – localitate din Maramureș (a condus noua provincie Moldova între: 1347 – 1354). Scopul înființării mărcii respective a fost, cu siguranță, apărarea Europei Centrale, dar în primul rând a Ungariei, de tătari. Astfel se poate afirma că solicitarea formării Moldovei începuturilor a sosit din Ungaria și se datorează regelui Ludovic cel Mare. Dragoș a fost urmat la conducerea provinciei „ungare” Moldova de către fiul său Sas (1354 – 1363). Este clar că în planurile regalității ungare nu a intrat acțiunea cneazului Bogdan de Cuhea – localitate din Maramureș (a domnit în Moldova între: 1363 – 1367), care mai era numit „răzvrătitul”, și care a înlocuit conducerea drăgoșească și a declarat Moldova independentă de Ungaria. Desigur, actualul stat Republica Moldova are un tezaur cultural comun cu România, unii dintre cetățenii moldoveni numesc statul român, din punct de vedere cultural, drept „țară mamă”, dar din punct de vedere istoric, formal, pentru statul medieval moldovenesc Ungaria a fost „țara mamă”. Extrapolând terminologia contemporană din Știința Managementului – „o firmă mamă” crează „o firmă fiică” – la fel statul medieval ungar a creat provincia Moldova, cea care mai târziu, sub Bogdan (numit și „Întemeietorul”) și-a declarat independența față de Ungaria.

În al doilea rând, studiul istoric apărut la Cluj este semnificativ pentru publicul din Republica Moldova ținând cont de faptul că este un exemplu al păstrării identității etnice – a conștiinței etnice – a comunității etnice maghiare din Transilvania. La fel ca și Ungaria, Republica Moldova are minorități etnice care se identifică drept moldovenești în străinătate – mai ales în Ucraina, pe teritoriile istorice moldovenești, dar și în alte republici post-sovietice. Comunitățile maghiare din Transilvania sau din Transcarpatia (Ucraina) sunt exemple pentru comunitățile moldovenești din interfluviul nistreano-bugean (regiunea Odesa), sudul Basarabiei (regiunea Odesa) sau nordul Basarabiei – raionul Noua Suliță (regiunea Cernăuți), sau pentru cele românești din raionul Herța și nordul Bucovinei (regiunea Cernăuți) pentru a-și păstra și promova identitatea, memoria și conștiința colectivă. Ne dorim ca și compatrioții noștri din Noua Suliță, Ismail sau Reni să realizeze un studiu privitor la istoria strămoșilor noștri, în limba țării cetățenii cărora sunt acum. Căci asemenea studii ajută la un proces eficient de comunicare interculturală între etniile unei țări.

Nu în ultimul rând, apariția volumului de la Cluj este un prilej de a observa implicarea statului ungar în sprijinirea conaționalilor aflați dincolo de granițe. Vineri, 28 martie, la 12.40, la Chişinău, în aula Facultății de Relații Internaționale, Științe Politice și Administrative a Universității de Stat din Moldova, va avea loc prezentarea cărții „O istorie a maghiarilor”, sub egida Universității și a Ambasadei Ungariei la Chișinău. Implicarea diplomației ungare în sprijinirea activității culturale a conaționalilor de peste hotare este un exemplu pentru diplomația moldovenească și pentru conducerea politică – guvernarea de la Chișinău – în ceea ce privește sprijinul pe care trebuie să-l acorde un stat cu demnitate conaționalilor rămași dincolo de graniță.
       
© În cazul republicării (preluării) articolului sau a unor părți din el, este obligatorie indicarea link-ului postării.