Origine

Eu iubesc această sfântă țară

Care-și pierde fața sa originară:

Țăranul, care oriunde s-ar duce,

Mai întâi își face semnul Crucii;

Femeia, ce ține curat în casă,

Iar în bucate dragostea-și revarsă;

Flăcăul, care joacă tare-n roată,

Dar dă cu ochiu-n spate la o fată,

Care, deși îi este drag și-l crede,

Se preface că încă nu-l vede;

Copiii, care cu cei mari țin postul

Și-n hărnicie și folos își găsesc rostul;

Preotul, care a ținut prohodul

Și iese-n câmp, la lucru cu norodul.

De ce te treci, iubită, sfântă țară,

Pierzânu-ți fața ta originară?

Căci cu tot ceea ce îți aparține,

Tu dispari, chiar dacă numele-ți rămâne.

Și mi-a răspuns: orișice vreme vine,

Eu încă sunt, sămânța mea e-n tine.

6.10.1997
(Din volumul „Aventura libertății”, Editura „Augusta”, Timișoara, 2000, de Aurelian Lavric).