Cazul de miercuri, 5 februarie,
privind reținerea la Parcani ,
raionul Slobozia, a directorului liceului „Lucian Blaga” din Tiraspol, Ion
Iovcev, a contabilei și a șoferului instituției, deposedați de cele 114000 lei –
salariile angajaților liceului, a stârnit îngrijorare în rândurile
observatorilor conflictului înghețat privind zona nistreană a Republicii Moldova.
Un element care a contribuit la aceasta a fost acela că șase militari moldoveni
din trupele de menținere a păcii au fost reținuți și ei de miliția nistreană
lângă localitatea Parcani, situată în zona de securitate, atunci când s-au
deplasat la fața locului pentru a afla despre incidentul șegat de dl Iovcev. Ulterior militarii
au fost eliberați.
În ultimul timp este
vehiculată ideea că după Olimpiada de la Soci sunt posibile acțiuni ale Rusiei în vederea
opririi Republicii Moldova de a semna Acordul de Asociere cu UE. Se știe că
războiul din 2008 din Osetia de Sud, între Rusia și Georgia, a avut loc în
timpul unei Olimpiade, a celei de la Pekin.
Desfă
Cazul reținerii directorului Ion
Iovcev a fost o dovadă în plus a faptului că guvernarea de la Chi șinău: 1) nu a fost
capabilă să stabilească relații interumane normale cu șefii administrației de la Tiraspol ; 2) nu are o
politică de integrare a zonei nistrene. Probabil, ar fi util să aflăm de la
responsabilii moldoveni pentru reintegrare răspunsuri la următoarele întrebări: 1) „Dv credeți că poate
fi reglementat conflictul privind zona nistreană?”; 2) „Dv știți cum poate fi
reglementat conflictul respectiv?”. Dacă răspunsurile la aceste două întrebări
vor fi negative, este legitimă și a treia întrebare: 3) „Ce căutați în acele
funcții, pentru ce ridicați salarii?”.
Desigur, cazul din 5 februarie
nu s-ar fi produs dacă autoritățile de la Chi șinău ar fi negociat și ar fi reglementat – prin
acorduri scrise și semnate – toate aspectele ce țin de activitatea celor opt
instituții școlare din zona nistreană, subordonate Ministerului Educației de la Chi șinău. Într-o emisiune de
la o televiziune de știri din Chișinău, din seara zilei de 5 februarie, consacrată
reținerii angajaților liceului tiraspolean, câțiva comentatori politici au
ajuns la concluzia că Republica Moldova trebuie – nici mai mult nici mai puțin –
să denunețe „Acordul cu privire la principiile aplanării pașnice a conflictului
armat din regiunea nistreană a Republicii Moldova” și să iasă din formatul de
negocieri 5+2. Este ca în expresia uzitată în perioada sovietică: Unui dansator
prost „toate” îi încurcă. În loc să dea o apreciere adecvată prestației
incalificabile a actalei guvernări: 1) în negocierile în formatul 5+2; 2) în
negocierile rare bilaterale între RM și Federația Rusă; 3) în negocierile între
Chișinău și Tiraspol, – comentatorii respectivi au dat vina pe Acordul din
1992, pe formatul 5+2, pe toate, numai nu pe calitatea actualilor guvernanți de
la Chi șinău.
Pedagogii, părinții și elevii celor
opt instituții de învățământ din zona nistreană, subordonate RM, sunt ostaticii
incapacității actualei guvernări de a gestiona pertinent conflictul. În
condițiile obiectivului declarat de șeful administrației de la Tiraspol , E. Șevciuk,
conform căruia RMN va fi recunoscută, deci își va dobândi independența, în 2014-2015,
acțiuni de genul celei din 5 februarie se mai pot întâmpla. Dar atâta timp cât
guvernarea de la Chi șinău
desfășoară acținuni unilaterale, de apropiere de UE, fără a lua în calcul
interesele Federației Ruse, fără a purta un dialog sincer și constructiv cu
Kremlinul, nu poate fi prevăzută vreo perspectivă a soluționării conflictului
privind zona nistreană. Întrebarea la care, se pare, vrea să afle răspunsul E. Șevciuk,
prin acțiuni de genul celei din 5 februarie, este aceasta: sunt gata actualii
guvernanți de la Chi șinău
să semneze Acordul de Asociere cu UE cu orice preț, inclusiv cu cel al sacrificării
celor opt școli din zona nistreană?
© În cazul republicării (preluării) articolului sau a unor părți din el, este obligatorie indicarea link-ului postării.
