Articol scris pentru Moldova.org:
După două ore de discuții desfășurate azi (28.05.2013), „reprezentanții
politici” – al Chișinăului, Eugen Carpov, și al Tiraspolului, Nina Ștanski – au
anunțat jurnaliștilor că au discutat despre tensiunile din Bender, respectiv
despre interacțiunea dintre Poliția și Miliția din localitate. Dincolo de
rutina unor astfel de declarații cu privire la întrevederi lipsite de
transparență, pot fi trase câteva concluzii cu privire la situația din zona de securitate
și cu privire la modul în care Chișinăul o gestionează.
La întrebarea unuia dintre jurnaliști dacă a fost discutat
subiectul mutării de la
Tiraspol la Bender a Sovietului Suprem, ministrul Carpov a
răspuns că „Nu”. Este semnul faptului că Guvernul de la Chi șinău s-a resemnat cu
această idee. Este un moment important în istoria conflictului privind zona
nistreană, deoarece din motivele mutării Sovietului Suprem la Bender , invocate de șeful
administrației de la Tiraspol ,
Evghenii Șevciuk, a reieșit că autoritățile „nistrene” se așteptau ca Guvernul
moldovenesc să pună problema retrocedării zonei basarabene aflate sub controlul
„nistean”: a orașului Bender și a satelor Gâsca, Proteagailovca, Merenești,
Chițcani, Cremenciug și Zahorna. De altfel, când am vizitat orașul Bender am
observat localuri – de exemplu restaurante – care erau desprinse din perioada
sovietică: nimic nu s-a schimbat în ele în comparație cu vremurile trecute. Era
semnul faptului că proprietarii acelora nu se grăbeau să investească în clădiri
sau întreprinderi aflate pe un teritoriu asupra căruia nu aveau nici o garanție
că nu va fi cerut, respectiv retrocedat. Vorba e că în justificarea
politico-juridică a formării RMN, la 2 septembrie 1990, „fondatorii” noii
republici nerecunoscute au scris clar că R(SS)MN este succesoarea RASSM – cea care
a existat între 12 octombrie 1924 – 2 august 1940. RSSM a existat pe malul
stâng al Nistrului, respectiv reieșea că RMN va fi tot pe malul stâng. De
aceea, ideologii nistreni admiteau că vor fi nevoiți să cedeze zona nistreană
(malul drept).
Numai că autoritățile moldovenești s-au dovedit a fi lașe
(din 1992 până în prezent). Ele nu au invocat, în dialogul cu Rusia, de
exemplu, Tratatul din 1711, semnat de împăratul Petru cel Mare și domnitorul Dimitrie
Cantemir, la Lu țk,
prin care Rusia s-a angajat să ajute la eliberarea Moldovei de ocupanții turci
și la reîntoarcerea raialei Bender (care atunci se afla sub jurisdicția
Turciei) în granițele Moldovei. Ele nu au pus niciodată problema retrocedării zonei
basarabene, asupra căreia autoritățile de la Tiraspol nu au nici un
drept. Există un principiu vechi în diplomație: pentru ca să fie rezolvată o problemă
care pare complicată, ea trebuie divizată în părți. Cu regret, responsabilii
moldoveni de gestionarea problemei privind zona nistreană nu au știut să
divizeze problema zonei nistrene în cea a zonelor basarabeană și transnistreană.
Întreaga lume folosește expresia Transnistria (ea apare și pe hărțile cu
referire la zona de conflict) și niciodată Chișinăul nu spus clar partenerilor
de dialog: ceea ce dumneavoastră și noi numim „Transnistria” nu corespunde
situației de pe teren. Autoritățile nistrene dețin un teritoriu care de la
începuturile statului moldovean, din secolul XIV, a făcut parte integrantă din
Moldova și asupra căruia nu au nici un drept. Și iată că prin declarația de azi
a ministrului E. Carpov se pare că autoritățile interimare de la Chi șinău au arătat că renunță definitiv
la teritorul basarabean, aflat sub controlul admnistrației nistrene.
Hărțuirea la care este supus Executivul provizoriu de la Chi șinău se datorează
slăbiciunii sale. Într-o țară aflată într-un conflict înghețat, cu privire la o
zonă de pe teritoriul său, se impune selectarea și numirea unor personalități
competente, demne și puternice în posturile și instituțiile care se ocupă de
gestionarea conflictului (ministrul Reintegrării, șeful Biroului pentru Reintegrare
ș.a.). Aceștia ar trebui să se ocupe de problematica ce ține de conflict fără
frica de a-și pierde posturile (dacă activează eficient!) o dată cu demiterea
Guvernului. Se impune deci depolitizarea funcțiilor și a instituției în cauză.
Ca și a funcției de ministru al Apărării și a Armatei.
Cu regret, din cauza lipsei de viziune, a lipsei de
perspicacitate (a capacității de a înțelege ceea ce trebuie de făcut), a lipsei
de demnitate, a lipsei de responsabilitate și a lipsei de profesionalism,
autoritățile moldovenești au compromis până în prezent nu numai o eventuală
perspectivă a integrării zonei transnistrene în teritoriul aflat sub
jurisdicția RM, ci și perspectiva integrării celor șapte localități basarabene,
pe care în 1992 nici vicepreședintele Rusiei Aleksandr Ruțkoi (cel care a
elaborat Acordul semnat la 21 iulie 1992) nu le vedea în afara Republicii Moldova
– de aceea a și consimțit ca Poliția moldovenească să rămână și să activeze la Bender. Cu
