Aflată
într-o perioadă deja prelungită de tranziție, Republica Moldova ar trebui (dacă
ar avea o conducere inteligentă) să fie implicată într-un profund proces de modernizare în toate
domeniile. Unul dintre acestea este și cel al mass-mediei. Tranziția, respectiv
modernizarea, înseamnă avansarea într-o fază superioară a funcționării
instituțiilor dintr-un domeniu (în cazul evocat – a instituțiilor mass-media).
În acest sens, este importantă cunoașterea și preluarea experienței
instituțiilor din statele dezvoltate și avansate în domeniile de interes pentru
țara aflată în tranziție. Statele Unite ale Americii cu siguranță reprezintă un
stat model atât al funcționării instituțiilor politice, a sistemului de
justiție, a economiei de piață, cât și a mass-media. De aceea orice
posibilitate de a afla de la prima sursă principiile pe care se bazează
activitatea mass-mediei americane și modalitățile activității eficiente este
folosită la maximum de jurnaliștii moldoveni.
Astăzi la USM
a avut loc o întâlnire cu un grup de profesori de Jurnalism de la University of Georgia,
tot ei jurnaliști marcanți din SUA: Lee B. Becker, director al Center for
International Mass Communication Trening & Research, Owen Ullmann, editor-șef
la cotidianul național american „USA Tuday” și Ann Hollifield, șefa
Departamentului Telecomunicații. Vorbind despre mass-media americană, oaspeții au
expus ideii care pot fi utile pentru jurnaliștii moldoveni. În SUA se pornește
de la ideea că mass-media servește societatea și schimbă lumea. În țara din emisfera
vestică auditoriul controlează mass-media și nu invers. Aceasta înseamnă că
mass-media satisfacele interesele și nevoile publicului. El votează, cu
telecomanda sau cumpărând ziare, pentru instituțiile mass-media care sunt în
serviciul său. Prin activitatea și contribuția mass-media s-a ajuns în SUA la o
guvernare – atât națională, cât și locală – onestă și transparentă. Fără
implicarea mass-mediei, acestea nu s-ar fi putut realiza. Mass-media americană
într-adevăr depinde de furnizorii de publicitate. Dar jurnaliștii i-au convins
pe oamenii de afaceri că dacă ei vor impune anumite subiecte și atitudini,
publicul nu va cumpăra sau viziona acele conținuturi, respectiv publicitatea
lor nu va ajunge la destinatari. Datorită unei economii bine dezvoltate, dacă
un furnizor de publicitate se răzgândește să mai plaseze reclama sa într-o
instituție mass-media, se găsește o altă întreprindere care va apela la ziarul
sau televiziunea respectivă și va oferi publicitatea, deoarece există o
concurență a intereselor comerciale (de publicitate) ale agenților economici.
Mass-media americană este complet independentă de Guvern.
Primul amendament la Constitu ția
SUA asigură libertatea mass-media. Deși oricine, inclusiv partidele politice,
pot avea instituțiile lor mass-media, din secolul al XIX partidele politice nu
mai au ziare, tocmai datorită faptului că publicul (cel care controlează!)
dorește presă liberă și neutră. Jurnaliștii americani respectă riguros
principiul prezentării unei informații echilibrate, comprehensive și corecte.
Chiar dacă au anumite viziuni politice, jurnaliștii sunt deschiși față de toate
opiniile și lasă publicul să-și formeze propria opinie despre politicieni,
prezentând contextul, atât aspectele negative, cât și cele pozitive.
Interesantă a fost întrebarea pe care au formulat-o chiar oaspeții americani:
pe cine reprezintă jurnaliștii – pe cei care îi plătesc? Deoarece ei sunt în
serviciul publicului, rezultă că ei reprezintă publicul.
Care este stadiul de dezvoltare a mass-mediei moldovenești,
în comparație cu cea americană? Desigur, întrucât RM este încă la început pe
calea democrației, ea este la început și cu privire la funcționarea unui sistem
mass-media modern. Este mass-media moldovenească independentă (de Guvern și de
partidele politice), echilibrată, neutră, este ea în serviciul publicului,
reprezintă ea publicul? Sunt întrebări deloc dificile pentru cei care urmăresc
fenomenul mass-mediei moldovenești și care cunosc starea de lucruri din
domeniu. E clar că suntem departe de standardele americane în materie de presă,
ca și în celelalte domenii. Probabil, principala deosebire dintre SUA și RM
constă în faptul că în timp ce în America publicul controlează mass-media, la
noi mass-media controlează publicul. De aceea actori politici din RM își asigură (prin procurare
sau fondare) instituții mass-media, sperând că prin ele
se pot menține sau pot accede la putere.
Pe măsură ce societatea moldovenească va evolua, pe măsură
ce majoritatea cetățenilor vor fi formați în mediul sistemului democratic, va
avea loc maturizarea atât a publicului, cât și a breslei jurnalistice. Haosul
din politicul moldovenesc de acum are, printre altele, și aceste cauze foarte
concrete: în RM avem un public/electorat deficitar la capitolul demnitate,
cultură și respect de sine, și avem o mass-media care adesea nu este în
serviciul publicului. În aceste condiții nici nu poate exista o guvernare care
să respecte poporul și mass-media. Iar felul în care guvernanții tratează
electoratul și mass-media în prezent – purtând negocieri ascunse, nesimțindu-se
obligați să informeze societatea prin intermediul mass-mediei – este o dovadă a
lipsei de respect a politicienilor față de cetățeni și a faptului că
electoratul nu reprezintă pentru ei o autoritate. Ceea ce fac, ei nu fac pentru
electorat, ci pentru ei înșiși. Este o reminiscență din sistemul totalitar
comunist, în care cetățenii nu contau. Integrarea europeană înseamnă, incontestabil
și schimbarea acestei stări de lucruri. Politicienii actuali, cu mentalitate
totalitară, cu siguranță vor fi de domeniul trecutului într-o Moldovă
europeană.
[Articol scris pentru portalul Moldova.org]
