Articol scris pentru Moldova.org:
Se poate spune că vineri, 3 mai, PCRM şi PLDM au răstignit democraţia (aşa firavă cum e ea) din Republica Moldova. Eu însă înclin să afirm că PCRM şi PLDM s-au făcut de ruşine, sau şi-au dat arama pe faţă: au arătat că sunt două partide cu înclinaţie spre totalitarism. Adoptarea unor amendamente care încalcă art. 137 din Constituţie – cel care vizează inamovibilitatea judecătorilor Curţii Constituţionale, nu poate fi calificată altfel. Dela PCRM – cu toate că programul
partidului de azi nu mai conţine principii teroriste ca „lupta de clasă” şi „existenţa
unui singur partid” – desigur, cel comunist – ne mai puteam aştepta la votatrea
amendamentelor cu pricina. Or, comuniştii în mai multe rânduri şi-au exprimat
nemulţumirea faţă de UE, pentru că Bruxelles-ul a susţinut fosta AIE atunci
când, în opinia liderilor PCRM, cele trei partide parlamentare au încălcat
Constituţia. Adoptarea de către PCRM a unui amendament care distruge sistemul
democratic – prin desfiinţarea unui principiu inalienabil al democraţiei –
separaţia ramurilor puterii în stat – poate fi examinată ca un act de răzbunare
a PCRM-ului faţă de UE – promotoare a democraţiei. Revelaţia zilei de vineri a
constituit-o însă PLDM-ul. Se crează impresia că liderul PLDM V. Filat a mers la PCRM ca Iuda la Ana şi Caiafa (sinedrion) ca
să predea cursul european (integrarea europeană). Iuda a avut motivele sale. V.
Filat – pe ale sale: răzbunarea pe PD şi pe V. Plahotniuc. Dar rezultatul a fost
cel consemnat de istorie: Iuda L-a trădat pe Iisus, iar PLDM-ul a trădat cursul
european (integrarea europeană) a RM.
Se poate spune că vineri, 3 mai, PCRM şi PLDM au răstignit democraţia (aşa firavă cum e ea) din Republica Moldova. Eu însă înclin să afirm că PCRM şi PLDM s-au făcut de ruşine, sau şi-au dat arama pe faţă: au arătat că sunt două partide cu înclinaţie spre totalitarism. Adoptarea unor amendamente care încalcă art. 137 din Constituţie – cel care vizează inamovibilitatea judecătorilor Curţii Constituţionale, nu poate fi calificată altfel. De
Desigur, sunt împotriva partajării funcţiilor – mai ales a celor nepolitice
– de către cele trei partide din fosta AIE. Chiar susţin demiterea procurorului
general Corneliu Gurin, ţinând cont de faptul că există suspiciuni că ar fi reprezentantul
unui partid (PD) şi că şi-ar fi falsifiat CV–ul. Dar problema este că nu avem
nici o garanţie că în locul lui Gurin va fi aleasă o persoană neangajată politic.
În plus, trecerea CNA în subordinea Guvernului înseamnă ruperea echilibrului care
se crease între instituţiile de stat captive – subjugate de cele trei partide
din fosta AIE. Dar de data aceasta PLDM nu a lovit numai în PD, ci în principiile
democratice. PLDM-ul nu l-a trădat acum atât pe Plahotniuc, cât – democraţia,
deci cursul european al RM. Cu regret, comentatori
politici orbiţi de anumite interese nu văd diferenţa... Sau se prefac că nu o
văd.
Dezbaterile de vineri au mai scos în evidenţă un fapt interesant: deşi se
zice că V. Plahotniuc dispune de resurse financiare suficiente, în grupul
parlamentar al PD sunt doi luptători – Adrian Candu şi Alexandru Stoianoglo.
Restul PD-iştilor sunt figuranţi – incompetenţi în ale parlamentării sau laşi.
Sunt convins că atacul asupra firavei democraţii moldoveneşti va fi redus
la zero: Curtea Constituţională va declara neconstituţional atentatul la
principiul separării ramurilor puterii în stat. Cred că şi preşedintele Timofti
are acum prilejul de a arăta că este un Preşedinte şi nu participă la lovitura
de stat – nu va promulga nimic din ceea ce contravine Constituţiei. Lupta
dintre partide este de înţeles. Dar compromiterea cursului european al RM –
este cu totul altcea şi este un act de condanat. PD-ul şi celelate partide
trec, dar acordurile care ar fi putut fi semnate la Vilnius (semnarea cărora acum
pare compromisă cu desăvârşire de PLDM) – ar fi rămas şi ar fi însemnat foarte
mult pentru ţara noastră. Acum RM poate pierde susţinerea financiară de la Bruxelles. Putem
ajunge de nimic. Şi totul, din cauza orgoliului unui obsedat de putere – V. Filat.
Există o mare diferenţă între votul PD împreună cu PCRM şi votul PLDM
împreună cu PCRM: până acum PD-ul nu a votat nimic anticonstituţional –
împotriva principiilor democratice. PLDM-ul însă a arătat că este un partid cu
apucături totalitare, deci – periculos pentru societatea moldovenească.
Vineri a fost momentul adevărului pentru PLDM. Observatorii fenomenului
politic se pot întreba: acţiunile PLDM-iştilor au izvorât din orgoliu sau
dintr-o concepţie totalitară asupra societăţii? Nu cred că e o dilemă aici.
Partidele/persoanele totalitare întotdeauna sunt orgolioase.
P.S. O cititoare fidelă a articolelor mele mi-a expus opinia
sa cu privire la subiectul luat în dezbatere: V. Filat şi PLDM-ul au votat
vineri ce au votat pentru ca să se pună bine cu comuniştii, care iminent vor
veni la guvernare. Deci prin votările din 3 mai, PLDM-iştii au vrut să scape de
actualele dosare intentate unor miniştri de ai lor de CNA şi de viitoare alte
dosare, intentate de instituţiile statului, atunci când comuniştii vor ajunge
la guvernare. PLDM a votat din aceste motive (profund personale), cu preţul
compromiterii cursului european al Republicii Moldova. Securitatea personală (evitarea
unui scenariu gen Iulia Timoşenko) este mai presus de integrarea europeană, de
semnarea celor trei acorduri la summit-ul Parteneriatului Estic din toamnă, de la Vilnius.