sâmbătă, 11 ianuarie 2014

De ce autorităţile RM nu au grijă de compatrioţii de peste hotare sau o lecţie a Rusiei

Recent mijloace de informare în masă din Federaţia Rusă au comunicat că MAE de la Moscova intenţionează să afle dispoziţia compatrioţilor de peste hotare. În proiectul autorităţilor ruse sunt vizate Ucraina, Moldova, Letonia, Germania, Kazahstan, Kirghizia, Uzbekistan şi Tadjikistan. Instituţia diplomatică din Rusia urmează să desemneze executantul proiectului (cercetării), în acest scop fiindu-i alocate 6 milioane ruble. Scopul principal al activităţilor îl reprezintă obţinerea şi evaluarea caracteristicilor social-demografice ale compatrioţilor ruşi (posibililor participanţi la programul de stat privind acordarea asistenţei în mutarea benevolă în FR), care locuiesc în ţările cercetate, şi elaborarea unor recomandări privind creşterea eficienţei realizării programului respectiv. „Scopul monitorizării îl constituie adunarea şi analizarea informaţiilor despre situaţia social-politică şi economică a compatrioţilor, dispoziţiile şi potenţialul lor migraţional, gradul de informare despre respectivul program”, – se spune în sarcina tehnică. Studiul trebuie îndeplinit în timp de 60 de zile calendaristice după semnarea contractului. Cererile de participare la licitație vor fi acceptate până la data de 27 ianuarie, licitația electronică a fost stabilită pentru 3 februarie anul curent. 
Este impresionantă grija conducerii statului rus faţă de compatrioţii din „vecinătatea apropiată” – republicile post-sovietice – şi din Germania, stat în care, se vede, s-a stabilit un număr semnificativ de cetăţeni ruşi, pe care Kremlinul îi vrea reveniţi în Patrie. Comparând, în acest context, Republica Moldova cu Federaţia Rusă, îmi permit să întreb: de ce conducerea Rusiei poate să fie interesată de conaţionalii de peste hotare, iar conducerea RM nu este capabilă de aşa ceva? De ce etnicii ruşi simt grija şi sprijinul conducerii statului titular, de origine (a Patriei Mame), în timp ce moldovenii din alte state par condamnaţi la indiferenţă din partea autorităţilor statului moldovenesc? Specificul populaţiei moldoveneşti de peste hotare ţine, printre altele, de faptul că ea se constituie din comunităţi aflate pe teritoriile istorice moldoveneşti înstrăinate la 28 iunie 1940 (ţinutul Herţa, nordul şi sudul Basarabiei, nordul Bucovinei – teritorii încorporate în Ucraina, inclusiv raioanele dintre Nistru şi Bug, ale fostei RASSM)... De ce conducerea de la Chişinău nu este interesată de destinul acelor compatrioţi?
Personal, văd câteva răspunsuri. O conducere care nu face nimic pentru oprirea exodului propriilor cetăţeni – din neputinţă sau/şi din interes (căci migranţii trimit remiteri prin care este menţinută o structură statală afectată de corupţie până în profunzimi, deci ineficientă) – nu are cum să sprijine nici compatrioţii de peste graniţe. Dacă guvernarea nu are grijă de cetăţenii din ţară, cei care au plecat sau cei care vor să plece peste hotare, în căutarea unui loc de muncă, cum să aibă grijă de cei aflaţi în teritoriile istorice moldoveneşti înstrăinate sau de cei din satele moldoveneşti din regiunea Kirovograd (Ucraina) sau din ţinutul Krasnodar (Rusia)? Dacă guvernarea de la Chişinău nu are nevoie de proprii cetăţeni, cum să aibă nevoie de compatrioţii care nu deţin cetăţenia RM? Cum să ne aşteptăm la elaborarea şi implementarea unor programe de repatriere a moldovenilor din Rusia sau Ucraina, sau la programe de acordare a cetăţeniei moldoveneşti acelor compatrioţi?
Ţinând cont de lipsa aproape totală de interes faţă de compatrioţii din teritoriile istorice moldoveneşti înstrănate – cei care nu constituie diaspora (nu deţin cetăţenia moldovenească), deci cei care nu votează la alegerile pentru Parlamentul RM – se poate presupune că în prezent la Chişinău activează o coaliţie de mancurţi („După roadele lor îi veţi cunoaşte” – Evanghelia după Matei, 7.16). Totuşi, mai poate fi admisă o interpretare: având o conştiinţă etnică românească, actualii guvernanţi de la Chişinău se aşteaptă ca Guvernul de la Bucureşti să aibă grijă de compatrioţii din Ucraina, Rusia şi celelalte republici ex-sovietice. Faptul că mulţi dintre aceştia se identifică drept moldoveni, deci văd statul moldovenesc drept Patrie istorică, nu îi deranjează. Tot ceea de ce sunt preocupaţi sunt concesionările şi privatizările averii (activelor) publice până la înfăptuirea unirii, declarate deja de Traian Băsescu.
Oricare ar fi explicaţia abandonării şi ignorării, de către autorităţile de la Chişinău, a compatrioţilor din teritoriile istorice moldoveneşti înstrăinate şi a celor din Rusia şi din alte republici ex-sovietice, care nu deţin cetăţenia moldovenească, cert este că, în acest context, Rusia reprezintă un model care va fi urmat de o conducere normală care va accede la putere în Republica Moldova. 

[Articol scris pentru portalul Moldova.org]

Postări populare