Introducerea legislației Rusiei în zona nistreană sau cum guvernarea de la Chișinău a fost surprinsă de un fapt produs demult

Astăzi Sovietul Suprem de la Tiraspol a adoptat în prima lectură un proiect de lege privind introducerea legislației din Federația Rusă în zona nistreană a RM, la inițiativa șefului administrației de la Tiraspol, Evghenii Șevciuk. Reacția autorităților de la Chișinău a fost vociferată de ministrul Reintegrării Eugen Carpov: „Ministerul de Externe a Republicii Moldova a adresat o notă verbală în acest sens, cu ceva timp mai devreme, pentru a solicita poziţia Rusiei şi pentru a da o calificare acţiunilor şi iniţiativelor care apar pe malul stâng al râului Nistru”. Pentru informarea ministrului Carpov și a colegilor săi din actuala guvernare de la Chișinău, trebuie menționat că președintele Putin a expus clar poziția țării sale cu privire la problema zonei nistrene: „Numai poporul nistrean, poporul care locuiește în Nistrenia, poate să-și determine soarta. Iar comunitatea internațională, inclusiv Rusia, vor avea o atitudine respectuoasă față de această alegere”. După cum a subliniat E. Șevciuk, în proiectului de lege supus atenției deputaților se conține voința poporului nistrean, exprimată în referendumul din anul 2006, când majoritatea locuitorilor s-au exprimat pentru alipirea la Rusia („в данной законодательной инициативе заключена воля приднестровского народа, выраженная на референдуме 2006 года, когда большинство жителей высказались за присоединение к России”).

Încă duminică, atunci când postul rusesc (federal) de televiziune HTB a difuzat un film documentar despre zona nistreană, în care s-a explicat necesitatea recunoașterii independenței RMN, a început pregătirea opiniei publice pentru acțiuni hotărâte cu privire la fâșia nistreană. Acțiunea de astăzi pare încă o verigă în lanțul manifestărilor care sunt menite să conducă la tranșarea problemei privind zona nistreană a RM.

Totuși, cred că proiectul de lege adoptat astăzi, în primă lectură, la Tiraspol, nu face decât să legifereze, printr-un act formal al Sovietului nistrean, o realitate demult cunoscută în întreaga lume, mai puțin de Carpov și compania. Introducerea legislației Rusiei pe teritoriul zonei nistrene a RM înseamnă extinderea jurisdicției statului rus în fâșia în cauză. Or, încă în 2004 CEDO a condamnat Rusia la plata unor sume de bani pentru prejudiciul material și moral, în dosarul Ilașcu, recunoscând jurisdicția Rusiei asupra teritoriului moldovenesc înstrăinat. De asemenea, la 15 noiembrie 2011 CEDO a condamnat din nou Rusia, pronunţând o decizie prin care a obligat statul respectiv să plătească noi despăgubiri, în valoare totală de 160 mii de Euro: câte 60 000 de Euro, în calitate de prejudicii, foştilor deţinuţi ai regimului de la Tiraspol, Andrei Ivanţoc şi Tudor Popa şi, respectiv, câte 20 000 de Euro rudelor acestora. Rusia a fost obligată să plătească pentru detenţia ilegală în care au rămas Andrei Ivanţoc şi Tudor Popa până în 2007. Curtea a constatat că Federaţia Rusă nu a îndeplinit hotărârea CEDO din 8 iulie 2004, care prevedea eliberarea imediată a lui Andrei Ivanţoc şi Tudor Popa. În ştirile difuzate de agențiile de presă pe 15 noiembrie 2011 se spunea: „Curtea a decis că cei doi deţinuţi cad sub jurisdicţia Federaţiei Ruse şi că Rusia este obligată să achite reclamanţilor câte 60 000 de Euro şi 20 000 de Euro rudelor celor doi, cu titlu de compensare a prejudiciului moral şi material, plus 5240 de Euro, total, drept compensare a costurilor şi cheltuielilor în proces”.

Autoritățile de la Chișinău par, ca de obicei, luate prin surprindere și depășite de situația creată. Este pentru că ele nu au nici o preocupare reală față de problema privind zona nistreană a RM – înstrăinată demult de Federația Rusă, fapt recunoscut de o instanță internațională ca CEDO. După reacțiile timide, lipsa de cunoaștere a problemei și oboseala cu care se exprimă guvernanții de a Chișinău, se crează impresia că o recunoaștere a independenței RMN de către Moscova ar fi un cadou dorit și așteptat de coaliția de la Chișinău, care va putea astfel să se concentreze pe privatizarea proprietăților de stat care mai sunt în gestionarea Guvernului, respectiv ar scăpa astfel de o grijă atât de deranjantă în activitatea atât de fructuoasă de până în prezent (cu referite la aeroportul internațional Chișinău, cele 22% din acțiunile poporului în BEM ș.a.).      

[Articol scris pentru portalul Moldova.org]

Ceva despre bătăile din Parlamentul RM sau cum e să fii teribilist politic

Sfârșitul sesiunii de toamnă a Parlamentului RM, care a fost consemnat pe 24 decembrie, a scos în evidență o trăsătură a președintelui PD M. Lupu. După o intervenție la un microfon din sala de ședințe, acesta s-a năpustit asupra deputatului din opoziția parlamentară, Grigore Petrenco, și a început să-l îmbrânceasă, ceea ce a cauzat o confruntare fizică, în care s-au dat și palme (dacă nu și pumni), în care au fost implicați și alți deputați comuniști, care au sărit în apărarea lui Petrenco, și alți deputați din coaliția guvernamentală, care au sărit în apărarea PD-istului. Președintele Parlamentului, Igor Corman, a încercat să-și tempereze președintele de partid, adresându-li-se „bătăușilor” (Lupu și Petrenco – cel care s-a aflat în legitimă apărare): „Domnilor deputați eu vă rog să vă calmați”, apel care nu a produs efectul scontat, căci confruntarea s-a extins. Lupu a explicat că s-a apropiat de Petrenco și i-a spus să meargă împreună într-o altă sală pentru ca să vorbească precum bărbații, în urma cuvintelor pe care i le-a adresat deputatul comunist. Petrenco a declarat presei că i-a spus lui Lupu că este „o personalitate ușuratică care îndeplinește comenzile proxenetului Plahotniuc”.

În Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord Garda Regală este un element de atracție pentru turiști. Membrii Gărzii Regale sunt cunoscuţi nu numai pentru căciulile din blană de urs pe care le poartă, ci pentru starea lor impasibilă din timpul serviciului: ei nu râd, nu vorbesc şi nu fac gesturi în afara „celor din program”, indiferent de provocările la care sunt supuși de turiști. Iar turiștii profită de acest fapt, dedându-se la provocări (știind că soldații nu vor reacționa). Tocmai de aceea, un caz a devenit știre imediat: un soldat din Garda Reginei Angliei a fost filmat într-un moment inedit – acesta s-a pierdut cu firea după ce a fost batjocorit de un turist şi i-a tras acestuia o palmă pe după cap. În știre se menționa că nervii soldatului au cedat. E clar că un asemenea soldat nu poate îndeplini misiunea care i-a fost încredințată.

Dacă până și soldații din garda unei Regine sunt antrenați pentru a-și menține calmul în orice situație, cu cât mai mult ar trebui să dispună de această capacitate deputații dintr-un Parlament ca cel al Republicii Moldova, în care deputații sunt garda suveranului – poporului acestei țări? De ce în Legislativul de la Chișinău sunt posibile asemenea deraieri de la un comportament decent, deci firesc, nu al unor parlamentari, ci al unor simpli cetățeni? Pentru că în instituția respectivă nu există respect între colegi, deputații din coaliția guvernamentală și opoziție demult au depășit limita admisibilă nu numai a unor contradicții firești într-o societate pluralistă și democratică, ci limita respectului elementar între oameni, cu atât mai mult între deputați – cei care reprezintă grupuri din societatea moldovenească. Atunci când un deputat se năpustește asupra altuia îmbrâncindu-l, el manifestă lipsă de respect față de cei care l-au votat pe acela, datorită cărora acela a ajuns în forul legislativ al țării.

Când un deputat de 2 metri din coaliția de la putere, îl somează prin îmbrânceli pe un deputat din opoziție, cu mult mai scund și mai tânăr, să iasă afară pentru a-l bate măr, nu cred că este o situație care îl avantajează, în ochii electoratului, pe primul. De asemenea, situația în cauză a arătat că cel care a inițiat „bătaia” din Parlament nu pare un lider, ci un teribilist, care se ia de un alt deputat pentru a-l scoate, prin îmbrânceli, afară, pentru ca să-l bată. Pe scurt, cazul de ieri din Parlament a fost o dovadă în plus a gradului de degradare pe care l-au atins politicienii momentului la Chișinău.

P.S. Și a mai demonstrat că multe dintre instituțiile mass-media moldovenești sunt instrumente de propagandă/manipulare (cum a fost cândva NIT-ul), căci deși din imaginile prezentate s-a văzut clar că M. Lupu a fost cel care s-a năpustit asupra lui Petrenco, îmbrâncindu-l, iar comunistul s-a apărat, unele mijloace de informare în masă l-au găsit drept vinovat pe deputatul comunist.       

[Articol scris pentru portalul Moldova.org]

Despre România ca model pentru RM sau concluzii cu privire la cazul Pungești

România reprezintă pentru cetățenii Republicii Moldova un model (o mostră) în ceea ce privește integrarea europeană și beneficiile sale. Nu numai pentru că este un stat membru al UE, cu care RM are frontieră comună (deci cel mai apropiat geografic), ci și datorită multitudinii elementelor comune, întâi de toate istoria și cultura. Cazul cetățenilor din comuna Pungești, județul Vaslui, care au protestat împotriva explorării gazelor de șist în imediata apropiere de casele lor, a zdruncinat multe dintre închipuirile populației RM cu privire la binele pe care îl reprezintă „valorile europene” – așa cum sunt puse în practică pe teren, în Moldova dintre Carpați și Prut, de către guvernul de la București. Premierul Victor Ponta a comentat astfel bătăile cărora au fost supuși protestatarii pașnici de la Pungești: „Acolo este vorba despre o proprietate privată. Cei de la Chevron își pun gard, își păzesc o proprietate privată. (…) Toate acțiunile jandarmilor au fost sută la sută conform legii și îi felicit pentru asta”.

Pentru observatorii dintr-un stat aflat în afara UE, cum este Republica Moldova, apar câteva întrebări care dispun la meditare. În primul rând, legată de poziția ce pare ciudată a demnitarului statului român, care își primește salariul din impozitele plătite de protestatarii din Pungești. După cum a vorbit Ponta, se poate crea impresia că el este plătit de Chevron, drept pentru care apără interesele respectivei corporații în confruntarea cu  cetățenii României. Nu cred că în SUA ar fi posibil un caz în care o firmă străină să obțină dreptul de explorare și să declanșeze lucrările, punând în pericol securitatea biologică a populației dintr-o localitate americană, fără ca autoritățile americane să nu-și apere cetățenii.

În al doilea rând, stârnește revoltă faptul că o corporație străină, în speță – una americană, a putut deveni proprietar al unul teren într-o comună din România, în imediata apropiere de casele localnicilor – la Pungești – și a obținut dreptul de a explora pe un teren destinat lucrărilor agricole. Am urmărit dezbateri care au avut loc în România cu privire la problema acordării dreptului de a vinde terenuri cetățenilor străini, inclusiv diferitelor corporații. Parlamentul de la București a fost obligat să adopte legea care le permite străinilor să procure pământ în România, obligație care rezultă din statutul de membru al UE, dar, oricum, autoritățile unui stat cu un popor demn sunt chemate să servească propriii cetățeni – contribuabilii la bugetul țării. Chiar dacă o companie străină a obținut dreptul de proprietate asupra unui teren (cu siguranță, plătind un preț departe de profitul scontat de firma care va extrage gazele), statul ar trebui să încerce tot posibilul pentru apărarea drepturilor și a satisface cererilor legitime ale propriilor cetățeni. În România „europeană” însă se procedează altfel. Nu numai că autoritățile nu au stat de vorbă cu localnicii – nu li s-au oferit compensații pentru a-și muta casele – satul – în alt loc, căci apele din fântâni cu siguranță vor fi poluate – jandarmii i-au mai și snopit în bătăi. Și V. Ponta nu numai că a recunoscut că stă în spatele fărădelegilor – snopirii localnicilor – (că el a dat ordinul respectiv) dar a și felicitat jandarmii pentru umilirea și batjocorirea cetățenilor din Pungești.

Violența regimului de la București (manifestată prin râvna jandarmilor) este cu atât mai revoltătoare cu cât în prezent România nu are nevoie de gaze. Același V. Ponta scria pe contul său de pe Facebook (pe 19 decembrie): „Producem mai multa energie decât avem nevoie și trebuie să exportăm. Pentru asta trebuie să avem infrastructura necesară pentru a exporta și în alte state comunitare” (despre RM și conducta Iași-Chișinău nici vorbă). Dacă România are mai multă energie decât are nevoie, de ce mai trebuie să exploateze gazele de șist, otrăvind apele locuitorilor comunei Pungești? Pentru un singur lucru – pentru a asigura profit corporației americane Chevron. 

Raiul din UE, așa cum ni se prezintă din România, cu bătăile jandarmilor aplicate unor oameni care își apără dreptul elementar de a avea apă nepoluată în fântâni, nu este cea mai atractivă imagine pentru cetățenii RM. Actualul Guvern de la București, oricâte resurse alocă pentru a atrage Republica Moldova (de la 1 decembrie și-a început emisia un canal al TVR destinat exclusiv telespectatorilor din RM, au fost acordate 20 de milioane de euro pentru infrastructura de educație din RM), prin comportamentul său față de cetîțenii din Pungești nu poate decât să obțină efectul invers…             

[Articol scris pentru portalul Moldova.org] 

Campanie mediatică a unor televiziuni moscovite privind RMN: pregătirea recunoașterii independenței?

Sâmbătă, pe postul moscovit TBЦ, iar duminică, pe postul rusesc cu acoperire națională HTB, au fost difuzate un reportaj amplu, respectiv un film documentar dedicate problemei zonei nistrene a RM sau Republicii Moldovenești Nistrene nerecunoscute, din care se poate deduce că Moscova pregătește opinia publică, atât din Rusia cât și din lume, în vederea recunoașterii independenței RMN de către Kremlin, explicând prin filmele (comentariile) respective necesitatea acestui pas. Întrucât au fost implicate două televiziuni rusești importante (TBЦ și HTB), se poate deduce că este vorba de o campanie mediatică (propagandistică) pro recunoașterea independenței RMN. În filmul de pe HTB (emisiunile căruia sunt difuzate pe postul chișinăuian TV7) realizatorii au prezentat opiniile unor persoane din zona nistreană care vor și solicită recunoașterea statalității formațiunii lor teritoriale. De asemenea, în cadrul filmului a fost prezentat un interviu cu vicepremierul rus Dmitrii Rogozin, care a amintit că el a avertizat guvernarea moldovenească despre faptul că, în virajele sale în cursa cu viteză mare spre UE (la care Republica Moldova nu are cum să adere), Chișinăul poate pierde vagoane, avându-se în vedere Nistrenia. De asemenea, Rogozin a reiterat faptul că guvernarea de la Chișinău nu ține cont de opinia administrației și populației din Nistrenia atunci când negociază acorduri cu UE, ceea ce înseamnă că autoritățile moldovenești au renunțat la teritoriul nistrean. Aceasta, cu atât mai mult cu cât guvernanții RM au instalat posturi la „granița moldo-nistreană”.      

Sunt semnate îngrijorătoare pentru societatea moldovenească, cea care este în drept să aștepte răspunsul guvernării de la Chișinău. Totuși, nu cred că actualii guvernanți de la Chișinău (fiind cunoscută calitatea lor morală și intelectuală/profesională) se vor impacienta și se vor îngrijora pentru tot mai posibila pierdere a teritoriului moldovenesc respectiv. Așa cum pentru cedarea celor 22% din acțiunile BEM au dat vina pe fosta guvernare comunistă (excelând în ipocrizie, luându-i pe cetățenii țării drept o adunătură de proști), tot așa pentru pierderea zonei nistrene vor da vina pe toți cei care s-au succedat la guvernare până la ei.

În fond, cum poate fi altfel dacă cea mai mare satisfacție pentru actualii guvernanți ai RM este să cedeze ceva – vezi cazul cedării aeroportului internațional Chișinău, sau cazul cedării pieței agricole a RM (fie și cu o dispensă de 10 ani) prin Acordul de Liber Schimb RM–UE... Tot mai mult se pare că anume această guvernare va ocupa un loc aparte în istoria acestei țări (chiar dacă nici nu există o asemenea istorie în RM – nu există o „Istorie a RM”). Problema e că tot mai mulți se îndoiesc de faptul că această țară va mai exista cu actuala guvernare, pentru că actuala guvernare este complet incompatibilă cu statul moldovenesc contemporan. Este „biciul lui Dumnezeu” pentru un popor constituit dintr-o majoritate de nevolnici.

P.S. Vicepremierul rus D. Rogozin a afirmat răspicat că Federația Rusă nu va lăsa Nistrenia, concetățenii săi din teritoriul respectiv. Cred că observatorii fenomenului politic din Republica Moldova, cei care cunosc calitatea morală a guvernanților de la Chișinău, manifestată atât de clar în cazurile legate de cele 22% ale acțiunilor statului la BEM și de aeroportul internațional Chișinău, se gândesc cu înfiorare la faptul că autoritățile Federației Ruse ar putea să încerce rezolvarea respectivei probleme așa cum au fost tranșate – prin procese total netransparente – cazurile BEM și al aeroportului… Unde a mers mia, merge și suta…   

[Articol a fost scris pentru portalul Moldova.org]

Lecția Ucrainei pentru RM sau ceva despre substituirea domeniului economic cu cel politic

În cadrul amplei conferințe de presă anuale, susținută ieri de președintele Federației Ruse, V. Putin, a fost făcut bilanțul activității din acest an. Printre subiectele abordate demnitarul rus nu s-a referit deloc la Republica Moldova. Nici un jurnalist din mass-media moldovenească nu i-a pus vreo întrebare, spre deosebire, de exemplu, de cei din Georgia (Rustavi 2) ș.a. Putin s-a referit detaliat la situația din Ucraina. El a reiterat poziția sa cu privire la problema semnării de către Ucraina a Acordurilor de Asociere și de Liber Schimb: „Oare noi suntem împotriva asocierii [Ucrainei cu UE]? Noi în general nu suntem împotriva asocierii. Noi doar spunem că vom fi obligați să ne apărăm propria economie. Pentru că nu putem rămâne nepăsători față starea de lucruri în care, astăzi, porțile să fie larg deschise în cadrul zonei de liber schimb cu Ucraina, dacă Ucraina își va deschide larg porțile în direcția UE. Și noi vom fi obligați să închidem aceasta. Ce înseamnă acest lucru? Dacă vom contrapune fluxurile de mărfuri, înseamnă că producția constructoare de mașini va scădea în continuare, pentru că ea, în primul rând, se comercializează pe piața rusă. Iar mărfurile agricole, din alimentație, este improbabil să crească în direcția europeană, deoarece acolo sunt multe restricții – care nu țin de tarife – fitosanitare etc. Ei au învățat să facă asta. Iar în documentele care au fost propuse pentru semnare nu există preferințe [facilități] pentru mărfurile ucrainene”.

Putin a mai spus că fermierii din statele UE, care dețin piața Uniunii, se vor opune mărfurilor ucrainene. În afară de aceasta, nu există bani pentru modernizarea capacităților de producție din Ucraina. „Dacă Ucraina va adopta standardele tehnice ale UE, [diferite de cele din Rusia] ei în genere nu vor putea să vândă la noi nimic. Ucraina va deveni un apendice agricol [„сельхоз придаток”], adică Ucraina va produce doar producție agricolă, întreprinderile mari vor trebui închise. Mai mult, producătorii agricoli ucraineni cu greu vor putea răzbate pe piața europeană, căci nu există preferințe pentru respectivele produse”, a mai spus Putin. Președintele rus a sintetizat situația Ucrainei astfel: „Piețele să fie deschise [pentru mărfurile din UE], bani [pentru modernizare] nu sunt, să fie introduse normele de comerț și regulamentele tehnice europene. Înseamnă că industria trebuie să fie închisă, agricultura nu se va dezvolta”; „Noi avem o zonă de liber schimb cu Ucraina. Noi nu vom discrimina mărfurile ucrainene. Dimpotrivă, dacă Ucraina va semna acest document, noi vom fi obligați să scoatem preferințele. Noi nu putem să le păstrăm. Aceasta va submina economia noastră. Dar produsele ucrainene se bor bucura de regimul țării celei mai favorizate. Numai că nu vor fi facilități”.  

Desigur, acum nu există obiective industriale semnificative în RM, cele din perioada sovietică au fost distruse, iar altele noi nu au apărut. Agricultura este un sector important care asigură dezvoltarea economică a țării, inclusiv prin cota sa parte în exporturi. Dacă există temeri privind faptul că Ucraina poate deveni un apendice agricol al UE, după semnarea Acordului de Liber Schimb, cu atât mai mult există temeri de acest gen referitoare la Republica Moldova. Întrebarea este: va putea concura oare producția moldovenească cu cea europeană pe piața UE? Cu toate condițiile de adaptare, timp de 10 ani, a producătorilor agricoli moldoveni la cerințele UE, vor putea oare fermierii de la noi să concureze cu producătorii din Uniune? Oare nu cu condiția trecerii la cultivarea Organismelor Modificate Genetic (OMG), prin acordarea terenurilor agricole unor corporații occidentale, țăranii moldoveni urmând să devină „angajați” la proprietarii străini acasă? Întrucât Republica Moldova are o economie axată în mare parte pe agricultură, de ce în general, fie și peste 10 ani de la semnarea Acordurilor RM-UE, ar trebui deschisă piața moldovenească pentru produsele agricole din UE, câtă vreme producătorii agricoli autohtoni suferă din cauza neputinței de a-și exporta/comercializa producția? Iar producătorii agricoli din UE, cu tot sprijinul (subvențiile) de la guvernele din statele lor, caută și ei să-și comercializeze producția pe orice piață, cea a RM neconstituind o excepție.  

Este clar că atitudinea Rusiei față de Republica Moldova nu diferă de cea față de Ucraina, cu toate că statul ucrainean este cu mult mai important pentru Moscova. Totuși, cazul Ucrainei trebuie avut în vedere înainte de semnarea Acordului de Liber Schimb RM-UE. Guvernul de la Kiev a conștientizat pe ultima sută de metri pericolele privind pierderile pe care le va suferi economia țării în contextul asocierii cu UE. Cred că societatea moldovenească este în drept să obțină de la actuala guvernare de la Chișinău calculele exacte cu privire la pierderile iminente și avantajele asocierii RM cu UE, inclusiv având în vedere poziția clară a Rusiei, stat care reprezintă o piață tradițională a producătorilor moldoveni. Ieri, într-o emisiune televizată, premierul I. Leancă declara: „Motivația nostră de a merge spre Uniunea Europeană, de a urma acest curs de integrare europeană, nu este unul care ține strict de aspectul pecuniar sau de cel financiar. (…) Integrarea europeană este în primul rând cel mai eficient instrument de modernizare a țării. Asta este cel mai important pentru noi. Să avem instituții funcționale. Să avem un mecanism care asigură respectul legii, supremația legii”. În fond, instituțiile funcționale reprezintă o condiție pentru relațiile UE cu alte state, inclusiv pentru aderarea unui stat la UE. Până în prezent actuala guvernare de la Chișinău a arătat clar atât societății moldovenești cât și lumii întregi că sistemul de stat din RM este unul nefuncțional, deoarece este unul corupt. Nu cred că cineva admite că pentru ca angajații instituțiilor statului să fie onești contează statutul RM – că e țară asociată sau neasociată cu UE. Dacă asocierea la UE ar însemna instituirea unei guvernări directe de la Bruxelles, încă s-ar mai putea admite că sunt posibile unele schimbări în starea lucrurilor din RM. Dar câtă vreme funcționarii statului moldovenesc vor rămâne aceiași, nu are de unde să se schimbe calitatea/funcționalitatea instituțiilor, după vechiul proverb: Lupul își schimbă părul, dar năravul ba. Pe de altă parte, întrucât Acordul de Liber Schimb vizează domeniul economic, este incorect ca guvernanții să facă o substituire a domeniilor (al celui economic cu cel politic). Este nevoie de o evaluare lucidă și profesionistă a tuturor riscurilor privind relația economică Bruxelles – Chișinău.  

[Articol scris pentru portalul Moldova.org]

Federația Rusă și-ar putea mări contingentul militar din zona nistreană a RM?

Deputatul Dumei de Stat din Federația Rusă, Roman Hudeakov, membru al Partidului Liberal Democrat al Rusiei, originar din zona nistreană a Republicii Moldova, a propus pe o rețea de socializare mărirea contingentului militar al Federației Ruse în zona nistreană a RM. În condițiile în care, în ultimul timp, deputați din PLDR, au făcut unele propuneri care nu au obținut nici măcar sprijinul șefului formațiunii politice respective, Vladimir Jirinovski, este clar că nici această propunere nu va fi susținută. În primul rând, deoarece mărirea unilaterală a contingentului militar rus ar însemna ieșirea Federației Ruse din Acordul cu privire la principiile aplanării pașnice a conflictului armat în regiunea nistreană a Republicii Moldova, semnat la Moscova, la 21 iulie 1992, de către președinții B. Elțin și M. Snegur. Or, actuala conducere a Fedrației Ruse, în persoana președintelui V. Putin, premierului D. Medvedev și a ministrului de Externe S. Lavrov nu au declarat vreodată că statul rus dorește denunțarea Acordului respectiv. Aceasta, în ciuda faptului că documentul nu este respectat de la semnare și până în prezent – nu au fost eliminate obstacolele în calea mărfurilor, serviciilor și oamenilor (posturile vamale, grănicerești și de control migrațional instituite de administrația de la Tiraspol); mai mult, chiar și autoritățile RM au instalat asemenea posturi, în flagrantă contradicție cu prevederile Acordului ruso-moldovenesc din 1992.

Totuși, în actualele condiții, ne putem aștepta la încercări din partea Rusiei de a folosi zona nistreană a RM în vederea asigurării unui echilibru geopolitic în estul Europei. Se știe că în cadrul negocierilor internaționale de la Geneva (între puterile din cadrul Grupului 5+1 – Statele Unite, China, Rusia, Marea Britanie, Franţa şi Germania de o parte şi Iran de cealaltă parte) cu privire la programul nuclear iranian s-a ajuns la un acord prin care Iranul s-a oferit să asigure accesul experților care să inspecteze obiectivele cu potențial nuclear de pe teritoriul său. În aceste condiții, în discursul său din 4 decembrie a.c. în fața deputaților Dumei de Stat, președintele Putin se întreba ce rost mai poate avea programul american Missile Defense (NMD) – Apărarea Antirachetă, care și-a pierdut motivația, căci respectivul program a fost gândit ca o măsură de apărare a Europei împotriva Iranului. Cum  pericolul iranian a fost redus substanțial, prin nerestrângerea programului american respectiv devine tot mai clar că el este îndreptat împotriva Rusiei. Astfel, Moscova va folosi atât enclava Kaliningrad cât și fâșia nistreană pentru a contracara bazele SUA în estul Europei (Polonia și România). Iată de ce Republica Moldova devine un ostatic într-un joc geopolitic care o depășește.

Pe de altă parte, în condițiile în care autoritățile de la Chișinău vor semna Acordul de Asociere cu UE – văzut la Moscova și la Tiraspol ca o etapă pe calea adrării RM la UE – în pofida rezistenței administrației de la Tiraspol, nu sunt excluse provocări în urma cărora Rusia să recunoască independența RMN, respectiv să preia controlul asupra celor șase localități din strânga Nistrului (Coșnița, Pârâta, Pohrebea, Doroțcaia, Cocieri, Molovata Nouă), aflate sub jurisdicția RM, precum și asupra celor două sate de pe malul drept al Nistrului (Varnița și Copanca), care pe harta RMN sunt incluse în interiorul granițelor formațiunii teritoriale respective. De asemenea, în cadrul unui asemenea scenariu, forțele rusești pot să expulzeze angajații Inspectoratului de Poliție și pe cei ai celor două instituții penitenciare ale RM din Bender.  

Într-o altă ordine de idei, nu este exclusă nici adoptarea  de către autoritățile Fedrației Ruse a unei atitudini față de RM similare cu cea pe care o au față de Ucraina. Ieri președintele Ucrainei, V. Ianukovici, a obținut un credit de 15 miliarde de dolari (Rusia a cumpărat titluri de stat din Ucraina) și o reducere la gaz cu 141,5 dolari (268,5 dolari față de 410 dolari – vechiul preț) la mia de metri cubi. Nu exclud că în încercarea de a-i convinge pe guvernanții de la Chișinău să se răzgândească în privința semnării Acordului de Asociere și Acordului de Liber Schimb, Federația Rusă ar putea oferi avantaje substanțiale Republicii Moldova, în vederea deturnării coaliției guvernamentale de la cursul european.     

P.S. Deputatul R. Hudeakov a mai propus declararea primarului Chișinăului, Dorin Chirtoacă, persona non grata pe teritoriul statului rus. Această luare de atitudine este un răspuns la decizia primarului Chirtoacă cu privire organizarea pe 9 mai 2014 a sărbătoririi zilei Europei în Marea Adunare Națională. Doritorilor de a marca ziua sfârșitului Războiului al Doilea Mondial li s-a indicat să desfășoare manifestările respective la Memorialul Eternitate. Cu regret, lipsit de experiență și de viziune politică, primarul liberal al capitalei sare dintr-o extremitate în alta. În urma criticilor care i-au fost aduse după autorizarea concertului din 9 mai anul curent, în cadrul căruia vicepremierul rus Dmitrii Rogozin a ținut un discurs scurt, dar pe care unii l-au etichetat drept provocator, iată că acum, probabil, ca să obțină sprijinul celor care l-au criticat, Chirtoacă vrea să-i trimită pe cei care sărbătoresc ziua sfârșitului Războiului al Doilea Mondial la cimitir. Ținând cont de faptul că evenimentul respectiv este sărbătorit mai cu seamă de populația rusofonă a RM, decizia neinspirată a lui Chirtoacă nu poate decât să creeze disensiuni în societatea moldovenească, adâncind neînțelegerile dintre comunitatea rusofonă și populația majoritară, dar și disensiuni între RM și Federația Rusă. Cred că, ținând cont de faptul că în Europa sfârșitul celui de al II Război Mondial este marcat pe 8 mai, iar RM face parte dintr-un alt fus orar decât cel din Rusia europeană, s-ar fi putut permite desfășurarea la Chișinău a manifestărilor prilejuite de acest eveniment pe 8 mai, urmând ca pe 9 mai să aibă loc manifestările dedicate zilei Europei. Nu cred că declararea lui D. Chirtoacă persona non grata pe teritoriul Rusiei poate avea vreo urmare în condițiile în care nu cunoaștem ca edilul chișinăuean să fi călătorit în statul rus, sau să intenționeze să o facă.   

[Articol scris pentru portalul Moldova.org] 

„TERITORIILE ISTORICE MOLDOVENEȘTI ÎNSTRĂINATE: O PERSPECTIVĂ GEOPOLITICĂ”. – CHIȘINĂU: LABIRINT, 2012. 208 P

A apărut de sub tipar volumul subsemnatului: „Teritoriile istorice moldovenești înstrăinate: o perspectivă geopolitică”. Cartea a fost publicată la Editura „Labirint”, Chișinău, 2012, 208 pag..

LAVRIC AURELIAN. „TERITORIILE ISTORICE MOLDOVENEȘTI ÎNSTRĂINATE: O PERSPECTIVĂ GEOPOLITICĂ”, – CHIȘINĂU: LABIRINT, 2012. 208 P.