Într-o
emisiune televizată recentă ex-președintele RM Petru Lucinschi a făcut trimitere
la o carte scrisă de doi cercetători americani, în care ei au încercat să
răspundă la întrebarea: de ce unele țări sunt bogate, iar altele sărace.
Concluzia autorilor americani, în expunerea dlui Lucinschi, a vizat patru
puncte: 1. Transparența conducerii (un om politic transparent, zic eu, este de
presupus că va fi și integru, de frica de a nu-și păta reputația și de a nu-și
compromite cariera politică), 2. Proprietatea privată garantată și intangibilă,
3. Accesul egal la activitatea economică, și 4. Justiție veritabilă.
O țară
săracă este una eșuată, aflată în proces de degradare și în cazul acesteia întrebarea
care se pune este: de ce (cum se face că) o țară ajunge în proces de disoluție?
Răspunsul stă la suprafață: un corp părăsit de suflet devine un cadavru – în
descompunere. Când o țară devine un cadavru? Atunci când poporul acelei țări
(majoritatea sa) a pierdut sensul vieții – misiunea existenței pe pământ. În
admirabila sa carte „Diplomația”, intelectualul american Henry Kissinger a
arătat cum s-a produs mutația, în acțiunile conducerii statelor: de la acțiuni
inspirate din preceptele divine – la cele egoiste ale „raison d̕ ètat” și „realpolitik”, atunci când interesele statului au
început să fie puse mai presus de voința lui Dumnezeu, exprimată în porunci și
în învățătura creștină. Această mutație a reprezentat și ea un act de degradare
a speciei umane.
Dar
degradarea speciei omenești a continuat și statele degradate contemporane sunt
cele în care, la nivel de stat, s-a trecut de la interesele statului – la
interesele meschine individuale: acestea sunt cele care însuflețesc
conducătorii politici și sunt singura rațiune a lor de a fi și de „a activa”.
Fiecare cetățean, începând de la conducători politici și terminând cu ceilalți,
de rând, își văd sensul vieții în a aduna bani (după principiul: „După mine
măcar și potopul”). Un stat cu asemenea oameni este un stat sărac, este un stat
eșuat – este un stat mort, în descompunere.
Și
problema statelor eșuate – a cadavrelor (organismelor statale) în descompunere
– este că ele prezintă pericol pentru statele vii (viabile) din jur. Iar
acestea (statele din jur) vor lua măsuri pentru a scăpa de mirosul urât din
preajmă, le vor îngropa ca să li se piardă și amintirea. Viii cu viii, morții (degradații
morali) cu morții.
