Într-un articol precedent pe
această temă am arătat că din cauza degradării morale a oamenilor care îl
constituie, statul Republica Moldova este cel mai sărac din Europa (este în
proces de disoluție). Vai de statul populat de oameni care nu sunt însuflețiți
de o misiune, de idei înălțătoare, ci sunt mânaţi numai de interese meschine de
înavuţire cât mai rapidă (iar aceasta este posibil prin corupţie şi furt – şi cel
mai eficient furt este cel instituţionalizat, atunci când hoţii preiau puterea
politică [Guvernul şi Parlamentul] şi puterea judecătorească în stat pentru a
putea fura în voie). Şi nu este posibil ca, într-un stat cu cetăţeni oneşti, hoţi
să ajungă la guvernare. Un stat populat de asemenea oameni (cu o mentalitate
degradată din punct de vedere moral) se asemuieşte unui cadavru mâncat de
viermi. Un asemenea organism statal nu are suflet, deci nu are viaţă. Până la
urmă, din acel cadavru nu mai rămân decât oasele – o vagă amintire păstrată,
poate, de cei care vor prelua teritoriul. Căci statele dispar, iar teritoriile
rămân – altora.
Să ne imaginăm un stat în care
majoritatea populaţiei este constituită din indivizi inconştienţi, fără
capacitate de a raţiona. Un grup de şmecheri – în calitate de partid politic – se
poate erija în binefăcători (se pot da drept promotori ai integrării europene, idee care are priză la electorat)
şi datorită votului oamenilor inconştienţi
şi incapabili de a raţiona, poate prelua puterea pentru a fura în voie. Despre
o asemenea populaţie (despre asemenea votanţi) se poate presupune că îl vor
accepta pe antihrist drept Hristos – căci antihristul, conform profeţiilor, va
spune că este Hristos, se va da drept Hristos, aşa cum diferite grupări hoţeşti
se dau drept „euro-integraţionişti”.
Poporul Moldovei a enunţat
proverbul: Dă-mi, Doamne, mintea
moldovanului cea de pe urmă. Dacă moldovenii vor fi preocupaţi de mintea
lor, dacă îşi vor dezvolta capacitatea de a raţiona, gândirea critică, este
posibilă renaşterea statului. Popoarele fără minte dispar.
Deci Republica Moldova este săracă şi aflată în proces de degradare din
cauza minţii (capacităţii de a raţiona,
de a gândi critic) a majorităţii cetăţenilor ţării. Misiunea
intelectualităţii de astăzi este de a contribui la renaşterea intelectuală a
poporului ţării, aşa cum misiunea preoţimii şi a călugărilor este de a
contribui la renaşterea spirituală – morală a societăţii. Fără aceste
deziderate realizate este greu de imaginat că statul Republica Moldova va ieşi
din sărăcie, că poate fi viabil.
