Este în același timp dificil, dar și captivant. De
regulă, cei care nu sunt proști cu greu se pot adapta într-o țară de proști, de
aceea pleacă peste hotare, în țări normale. Dar cei care rămân, pe lângă că
sunt împovărați, au și prilejuri de delectare.
În
principiu, Republica Moldova este o țară în care trebuie să meriți să trăiești
(nu oricine trăiește aici). În instituțiile bugetare – de stat, salariile nu
sunt suficiente pentru asigurarea celor necesare pentru viață, dar cei care
aspiră să ajungă în funcții publice fie plătesc mită, fie ajung acolo datorită
apartenenței de partid sau legăturilor de rudenie. Cei care activează în
domeniul privat (oameni normali) sunt surse de estorcare a resurselor
financiare pentru proștii care „activează” în instituții de control ale
statului. Pentru ca un om onest să trăiască în Republica Moldova, el ar avea
nevoie de asistență financiară din Occident, precum refugiații din Orient,
ajunși în UE. În Republica Moldova salariile bugetarilor și ale altor categorii
sunt mai mici decât sumele lunare alocate în închisorile din UE pentru deținuți.
Este
neobișnuit, neașteptat, să vezi cum proștii dintr-o țară „o consumă” precum
viermii un cadavru (nu își dau seama cât este de grav ceea ce fac – or, tocmai
asta înseamnă să fii prost). Existența statului în actualele condiții este o
minune. Numai datorită rugăciunilor din mănăstiri și biserici se mai ține
această țară.
Veți
întreba: și ce e captivant în a vedea și simți pe pielea ta toate astea, cum te
delectezi văzând cum proștii își distrug țara? Ei bine, cei care au văzut cum
au căzut imperiile Babilonian, Persan, Macedonian, Roman, Bizantin ș.a., au
văzut ceva deosebit în viața lor. Diferența dintre căderea Moldovei și a
tuturor imperiilor enumerate este însă că ele au fost cucerite de către invadatori
străini, în timp ce Republica Moldova este distrusă din interior, de proprii
proști. Un asemenea spectacol te captivează și te delectează. Merită urmărit.
