Republica Moldova se află din nou în stare de război?

            Articol scris pentru Moldova.org: 

Evenimentul cel mai important al săptămânii care se încheie l-a constituit semnarea, luni – 10 iunie, de către șeful administrației de la Tiraspol, Evghenii Șevciuk, a decretului privind promulgarea legii „Despre frontiera de stat”. Marți mass-media chișinăuene au adus vestea în spațiul mediatic moldovenesc, acordând o atenție deosebită faptului că teritoriul inclus în granițele „RM” cuprinde orașul Bender, împreună cu satul Varnița. În a doua parte a săptămânii, în urma prezentării – inclusiv de mine – a hărții oficiale a „RMN”, unele instituții mass-media, în special „Publika TV”, au prezentat o imagine mai clară a proporțiilor pericolului creat de legea „Despre frontieră”: în baza hărții respective, toate cele șase sate de pe malul stâng, aflate sub jurisdicția RM – Coșnița, Pârâta, Doroțcaia, Pohrebea, Molovata Nouă și Cocieri – sunt văzute la Tiraspol ca făcând parte din „RMN”, la fel ca și două sate de pe malul drept al Nistrului, aflate și ele deocamdată sub jurisdicția RM – Varnița și Copanca.

Din situația creată acum pot fi (și trebuie să fie!) trase anumite concluzii. Cele mai importante par să fie acestea:

1. Republica Moldova a ajuns în prezenta situație, care poate să conducă la reluarea ostilităților militare, datorită incompetenței responsabililor de zona de conflict, desemnați de puterea de la Chișinău;

2. Se poate constata existența unei distanțe insurmontabile între puterea de la Chișinău – incompetentă în gestionarea conflictului privind zona nistreană – și mediul academic din Republica Moldova.

De fapt, aceste două concluzii sunt două fețe ale aceleiași medalii: o putere care nu se bazează în actul guvernării pe elaborări științifice, efectuate de reprezentanții mediului academic, inevitabil va eșua în activitatea sa, scoțându-și mai devreme sau mai târziu la iveală incompetența. Deci o putere incompetentă nu va apela la elaborările științifice ale mediului academic; pe de altă parte, o putere este incompetentă pentru că nu apelează la elaborările mediului universitar.

Încă la 21.11.2011 site-ul Ava.md mi-a publicat articolul „Inadvertenţele din hărţile administraţiilor de la Tiraspol şi Chişinău – potenţial de escaladare a conflictului din zona nistreană a Republicii Moldova” (articol pe care l-am postat pe 10.02.12 și pe blogul meu). În acel articol menționam: „Deoarece aceste aspecte, cu privire la neconcordanţele din hărţile editate la Chişinău şi Tiraspol, nu sunt examinate nici în cadrul şedinţelor Comisiei Unificate de Control, nici în cadrul negocierilor în formatul informal 5+2, aceste inadvertenţe reprezintă un potenţial de escaladare a conflictului din zona nistreană a RM”. Ulterior am revenit asupra temei și am elaborat un articol mai amplu, în care am inclus mai multe detalii cu privire la această potențială sursă a dezghețării conflictului. Articolul intitulat „Discrepanțele din hărțile de la Tiraspol și Chișinău – potențial de escaladare a conflictului nistrean” a fost publicat în Nr. 3(53)/2012 al revistei științifice a Universității de Stat din Moldova „Studia Universitatis” (p. 224-232).

Reacția lipsită de orice încredere în sine a ministrului Reintegrării E. Carpov și a Departamentului pentru Reintegrare, din 11 iunie, a arătat că responsabilii moldoveni au fost depășiți de situație și, după cum au lăsat să se creeze impresia, nu erau la curent cu problema „frontierei” revendicate de administrația de la Tiraspol – cu mult înainte de ziua de luni, în care E. Șevciuk a promulgat legea cu pricina. Mediul universitar poate fi util conducerii politice a țării cu identificarea pericolelor la adresa securității țării, cu propuneri privind eliminarea acestora, dar cadrele didactice de la catedrele de Relații Internaționale nu pot decât să-și publice rezultatele cercetărilor în revistele științifie de specialitate, nu pot să meargă la Casa Guvernului și să înceapă să strige sub ferestre că au ceva de propus, că pot ajuta la buna funcționare a guvernării. Statele care contează pe arena mondială – întâi de toate SUA – sunt cunoscute pentru interacțiunea excelentă între oamenii politici și profesorii universitari. Cercetători științifici ca Zbigniew Brzezinski nu numai că sunt consultați cu regularitate, dar sunt și consilieri pe probleme de securitate și politică externă ( de exemplu, la Casa Albă). În statele capturate, falimentare, puterea politică nu manifestă interes față de cercetătorii de la universități, așa încât statele respective în mod inevitabil se prăbușesc sub presiunea insuportabilă a incompetenței, respectiv a lipsei de previziune a guvernării.

Problema „frontierei RMN” este legată de respectarea „Acordului cu privire la principiile aplanării pașnice a conflictului armat în regiunea nistreană a Republicii Moldova”, semnat la 21.07.1992 de președinții Elțin și Snegur. Într-un articol de anul trecut menționam: „Acordul ruso-moldovenesc din 1992 oferă părții moldovenești posibilități pentru rezolvarea – în virtutea unui plan de acțiuni al pașilor mici – a unui șir de probleme. Acestea au fost cauzate de nerespactarea de către Federația Rusă, respectiv de către administrația zonei nistrene, a Acordului cu pricina. Este vorba de nerespectarea prevederii din art. 5: «Părțile beligerante consideră inadmisibilă aplicarea oricăror sancțiuni și blocade. În acest context vor fi înlăturate imediat orice obstacole în calea circulației mărfurilor, serviciilor și oamenilor (…)» – prin aducerea la îndeplinite a acestui articol vor fi înlăturate posturile nistrene de la linia de demarcare între RM liberă și zona nistreană. De asemenea, trebuie cerută respectarea art. 3: «Orașul Bender, ca loc al aflării Comisiei [Unificate] de Control și în virtutea complexității deosebite a situației, se anunță raion cu un regim majorat [sporit] al securității, care se asigură de către contingentele militare ale părților participante la îndeplinirea Acordului prezent». În art. 1, alineatul 2 se prevede că «Odată cu întreruperea focului părțile beligerante încep retragerea forțelor lor armate și a altor formațiuni, a tehnici și a armamentului militar și termină acest proces în decurs de o săptămână. Scopul unei asemenea despărțiri este crearea zonei de securitate dintre părțile participante în conflict». Întrucât zona de securitate a fost creată, iar orașul Bender este «un raion cu regim sporit de securitate» în cadrul zonei de securitate, rezultă că din orașul Bender trebuie să fie retrase atât forțele armate ale Federației Ruse, cât și cele ale zonei nistrene – prevedere care nu a fost respectată de Rusia – în termenul stabilit de o săptămână, în timp ce RM și-a îndeplinit angajamentul. Rusia ar putea să-și retragă forțele armate din Bender (pe malul stâng al Nistrului) inclusiv ca un prim pas al îndeplinirii de către ea a angajamentelor luate la summitul de la Istanbul din 1999, privind retragerea armatei sale de pe teritoriul RM. Și problema retragerii armatei Rusiei poate fi rezolvată printr-un plan de acțiuni al pașilor mici”.

După cum se vede, autoritățile moldovenești au trebuit să ceară, din 1992 până în prezent, respectarea de către Federația Rusă – prin impunerea administrației zonei nistrene – a Acordului ruso-moldovenesc din 21.07.1992: atât în privința eliminării obstacolelor – posturilor nistrene („frontiera” întrece orice limită a impertinenței), cât și a demilitarizării Benderului. Cum cabinetele de miniștri care s-au perindat în Casa Guvernului, din 1992 până în prezent, nu au arătat niciodată comunității internaționale că Acordul din 1992 nu este respectat de Rusia și de administrația zonei nistrene, respectiv nu au cerut respectarea acestuia, s-a ajuns în prezent la nesocotirea totală a documentului respectiv de către Tiraspol, fără îndoială – cu îngăduința Moscovei.

În „Declarația” Guvernului, din 11 iunie, cu privire la decretul lui Șevciuk, se menționează: „Chişinăul cheamă partenerii internaţionali implicaţi în procesul de negocieri în format 5+2 să facă uz de prerogativele pe care le oferă statutul lor şi să-şi exprime poziţia oficială pe marginea deciziei structurilor de la Tiraspol, din perspectiva promovării de mai departe a procesului de reglementare a conflictului transnistrean”. Totuși, guvernarea de la Chișinău ar fi trebuit să adreseze întâi de toate o notă de protest Ambasadei Federației Ruse la Chișinău cu privire la violarea Acordului privind „aplanarea pașnică a conflictului armat în regiunea nistreană a Republicii Moldova”, respectiv să afle dacă Federația Rusă a ieșit din Acord. Căci în conformitate cu Art. 8 al documentului, „Acțiunea Acordului prezent se întrerupe prin consimțământul părților sau în cazul ieșirii unei părți, ceea ce duce la întreruperea activității Comisiei de control și a contingentelor subordonate ei”. Dacă Rusia și regimul de la Tiraspol stabilesc o frontieră pe teritoriul Republicii Moldova, asta nu înseamnă decât că toate aranjamentele de pace au fost abrogate de Rusia și, în consecință, Republica Moldova se află din nou în stare de război sau capitulează și renunță la teritoriul revendicat de administrația de la Tiraspol, sprijinită de armata rusă.