Peste două luni și ceva poporul Republicii Moldova va marca
a 22-a aniversare a proclamării Independenței (de la 27 august 1991). Pentru
orice stat o asemenea aniversare este un prilej de a confirma o dată în plus un
crez: am pornit pe o cale dreaptă, care aduce beneficii tuturor cetățenilor; am
creat un stat care este al tuturor și cu care ne mândrim; succesul țării
noastre este succesul și bucuria fiecăruia. Cu regret, nu este cazul Republicii
Moldova. Timp de 22 de ani nu am avut și nu avem o conducere care să
conștientizeze sensul și rolul statului moldovenesc, atât în plan intern, cât
și în plan extern (chiar dacă în fruntea țării se află acum diplomați). Într-un
stat lipsit de sens, nimic nu poate fi edificat, iar oamenii de valoare – cea
mai mare bogăție a oricărei țări – vor pleca peste hotare, acolo unde vor putea
contribui la punerea în practică a unui sens, acolo unde vor fi prețuiți, fără
nici un regret din partea conducerii propriei țări.
De ce s-a ajuns la această stare de degradare intelectuală
și spirituală a Republicii Moldova? Pentru că la conducerea țării pot fi
identificate persoane care nu înțeleg că sensul vieții omului și sensul
activității conducătorilor unui stat rezidă în slujire și virtute. Pentru ei sensul este în sporirea zerourilor în
conturile personale bancare, prin delapidări („a delapida = a sustrage, a fura,
bani sau alte bunuri din avutul statului”), prin neplata impozitelor sau a
taxelor vamale de către firmele lor, ș.a.. Pentru aceasta, șmecherii capturează
un stat, subordonându-și-l prin plasarea în funcții de conducere a finilor,
nepoților, rudelor, prietenilor de viață și de partid etc., prin „politizarea”
instituțiilor statului ajungându-se la un nivel extrem de redus al
randamentului și eficienței instituțiilor, din cauza lipsei profesionalismului
și a responsabilității față de popor („răspunderea” este față de cei care i-au
numit în funcțiile instituțiilor capturate ale statului, uneori prin simulacre
de „concursuri publice”). Astfel se ajunge la starea de paralizie a sistemului
de stat, iar o țară cu un asemenea sistem este vulnerabilă și are de pierdut
oameni, teritorii ș.a.. Nu este de mirare că administrația de la Tiraspol a reiterat
intenția de preluare sub jurisdicția sa a localităților Copanca, Varnița,
Cocieri, Molovata Nouă, Coșnița, Pârâta, Doroțcaia și Pohrebea. Un stat
falimentar inevitabil se dezintegrează, fie cu contribuția unor forțe de peste
graniță, fie sub presiuni din interior (sau ambele).
Aniversarea care se apropie este totuși un prilej de a evoca
exemplul statelor adevărate. Misiunea unui stat, respectiv a instituțiilor
sale, respectiv a persoanelor de la conducerea instituțiilor respective, este
slujirea unui popor (nu îmbogățirea personală a celor aflați în funcții).
Săptămâna trecută am participat la un eveniment cultural al comunității
maghiare din Cluj. „Statul maghiar are grijă de fiecare etnic maghiar din afara
granițelor țării”, mi-a spus Szabó Csaba, fondatorul Clubului
Media „Corbul Alb”. Guvernul ungar are un program prin care susține
conaționalii săi și îi ajută să-și păstreze identitatea etnică – respectiv să
fie demni de faptul că sunt maghiari. În fiecare an grupuri de tineri și tinere
de peste hotare (inclusiv din SUA) sunt invitați în Ungaria, unde pot să
studieze (să-și perfecționeze) limba maternă, să cunoască cultura propriei
etnii (cu care să se mândrească), și nu în ultimul rând să stabilească legături
de afaceri. Premierul Ungariei Viktor Orban îi primește personal în biroul său și
apreciază cât de bine vorbesc limba maternă. Acei maghiari, atunci când se întorc
acasă, peste hotarele Ungariei, sunt mândri de faptul că sunt maghiari. Ungaria
ajută, prin finanțare, grădinițe, școli, universități, de asemenea, afacerile
conaționalilor lor din alte țări. Acest lucru este posibil pentru că elita
politică ungară, indiferent cărui partid aparțin guvernanții, înțelege care
este misiunea statului maghiar. Președintele ungar, ca un părinte al națiunii,
este cel care semnează cererile de (re)dobândire a cetățeniei ungare de către
etnicii maghiari de peste hotare.
Republica Moldova nu întreține legături cu conaționalii de
peste hotare. Guvernul a creat o Agenție pentru relații cu diaspora – cu
cetățenii moldoveni care au plecat la muncă peste hotare și care pot participa
la alegeri (de la care pot obține voturi). Nu există programe de sprijin pentru
conaționalii noștri din Ucraina, Rusia ș.a. state postsovietice. Întrucât statului moldovean nu îi pasă de conaționalii
săi de peste hotare, acei moldovenii nu se mândresc cu Republica Moldova, mulți
dintre ei își ascund, renunță la identitatea moldovenească; ei nici nu se
gândesc să solicite cetățenia moldovenească – un indiciu al faptului că nu vor
să aibă nimic în comun cu cel mai sărac stat din Europa și cu țara-mamă care
i-a abandonat definitiv.
Ieri am primit de la Adâncata , nordul Bucovinei (Nord-Vestul
teritoriului istoric al Principatului Moldovei, actualmente – regiunea Cernăuți
din Ucraina) vestea despre vandalizarea bustului lui Mihai Eminescu (care urma
să fie dezvelit sâmbătă, 15.06.2013, la ora 12:00). Autoritățile
moldovenești nu au avut nici o reacție (România a reacționat prompt). Desigur,
de la autorități care nu au fost capabile să asigure un nivel de trai decent
cetățenilor săi – celor din interiorul actualelor frontiere, deoarece au fost
preocupate de propria îmbogățire (și s-au îmbogățit: un demnitar recent demis a
finanțat aducerea focului haric de Paști, cu un avion!), nu te poți aștepta să
își asume slujirea tuturor conaționalilor, inclusiv – sau mai ales! – a celor
de peste hotare.
Iar veștile proaste pentru guvernanții moldoveni nu
încetează să sosească. De câțiva ani se relatează în mass-media despre
localități ale volohilor din Carpații păduroși ai regiunii Transcarpatice din
Ucraina, care foarte posibil mai vorbesc limba pe care au vorbit-o Dragoș și
Bogdan – voievozii întemeietori ai Moldovei în secolul XIV. Nici un interes din
partea actualelor autorități moldovenești, tot așa cum nu au treabă cu
conaționalii din satele moldovenești din regiunea Kirovograd din Ucraina sau cu
cei din satul Moldavscoe, raionul Krîmsc, ținutul Kraspodar, Rusia. Să te
aștepți de la președintele Nicolae Timofti să fie un părinte al națiunii,
să se intereseze nu numai de conaționalii aflați de multă vreme peste hotare,
dar și de cei care acum părăsesc țara (să stea de vorbă cu ei, să le afle păsul,
să încerce să-i ajute fie și cu un cuvânt) e ca și cum ți-ai imagina un film science fiction. Într-o țară lipsită de
sens (deoarece pentru cei de la guvernare singurul sens este propria
îmbogățire), omul nu are nici o valoare, de aceea conducerea unei asemenea țări
nu va avea nici un regret cu privire la exodul concetățenilor săi sau cu
privire la faptul că la Adâncata
a fost vandalizat un bust al lui Eminescu.
Printre prioritățile Guvernului Filat nu figurează sprijinirea
conaționalilor de peste hotare. Dacă până acum Executivul a arătat că i-a
abandonat – prin nepăsare – pe cetățenii din țară, de ce ne-am fi așteptat ca
guvernanții să se îngrijească de conaționalii de peste hotare? Mulți dintre moldovenii
de peste hotare, ca și dintre cătățenii din Republicia Moldova, nu se mândresc
cu statul moldovenesc pentru că acesta este unul falimentar, de care tot mai puțini
își leagă prezentul și viitorul. Apropiata aniversare a 22-a a Independenței Republicii
Moldova este încă un prilej de a constata gravele probleme cu care se confruntă
statul (instituțiile care formează sistemul de stat). Este un prilej de a
conștientiza faptul că un stat fără sens (un
sens legat de toți cei care se identifică moldoveni, din țară și de peste
hotare), un stat singurul sens al căruia nu este decât îmbogățirea celor de la guvernare – nu
poate decât să degradeze continuu…
P.S. Guvernul Ungariei are un periodic electronic oficial, Registrul National, care este trimis fiecărui maghiar din lume, ca sa aibă de citit ceva în maghiara (să nu uite limba), să sim...tă, că nu este singur în lume, și să afle informații de bază (știri) despre Națiunea Maghiară. În registrul din luna aceasta sunt știri și în engleză, din care îți poți face o imagine, cam cum se gandeste la ungurii săi premierul Viktor Orban. Din știri se poate vedea și lobby-ul maghiar american, ce putere are. De ce autoritățile Republicii Moldova sunt atât de înapoiate și... mancurte? Vor trebui să dea răspuns într-o zi.
Articol scris pentru Moldova.org.
