Festivalul „Mărţişor” de la Noua Suliţă: Moldova de peste graniţe

        Pe 1 martie 2012 am fost, pentru al doilea an consecutiv, la Festivalul Mărţişor, desfăşurat în oraşul Noua Suliţă. Când responsabila de organizarea programului, din cadrul Direcţiei raionale de cultură, m-a întrebat în irepetabilul grai nou-suliţean: „Ai a fi?”, am acceptat fără ezitare. Pe durata celor patru ore ale spectacolului (13.00 – 17.00), sala casei raionale de cultură a fost arhiplină. În cadrul spectacolului au luat parte colective de creaţie din regiunea Cernăuţi (atât din raionul gazdă, cât şi din raioanele Adâncata, Storojineţ şi Herţa – cele patru raioane unde convieţuiesc compact conaţionalii noştri în regiunea Cernăuţi) şi o formaţie din satul Drochia, raionul Drochia, Republica Moldova. 

Conştient de importanţa festivalului „Mărţişor” pentru moldovenii din Noua Suliţă, l-am întrebat pe Gheorghe Nichitovici, şeful administraţiei rationale, dacă nu l-a invitat pe ambasadorul RM la Kiev Ion Stăvilă, dacă nu a invitat conducerea RM de la Chişinău. Modest, dânsul mi-a răspuns că ei pot invita reprezentanţii unor instituţii „la nivelul lor”. Într-adevăr, oficialii din Noua Suliţă l-au invitat pe preşedintele raionului Drochia, Andrei Marian, care în ajun mi-a confirmat că va pleca şi va fi prezent la festival. Însă din cauza unei situaţii excepţionale (cauzată de ridicarea nivelului apei râului Cubolta în legătură cu topirea zăpezii, ceea ce a determinat inundarea câtorva case în satele Moara de Piatră şi Hăsnăşenii Mari) şeful executivului drochian, implicat în rezolvarea problemelor respective, nu a mai plecat. Administraţia raionului Drochia a fost reprezentată de doamna Valentina Luchianciuc, şefa adjunctă a Direcţiei raionale de cultură (şeful Direcţiei din cauză, Petru Ababii, din cauza unor probleme de sănătate, nu a putut pleca). 

Astfel s-a creat un cerc vicios: oficialii raionali din Noua Suliţă nu invită reprezentanţii autorităţilor centrale de la Chişinău, autorităţilor centrale ucrainene de la Kiev nu le pasă să invite oficiali moldoveni la festivalul Mărţişor de la Noua Suliţă, iar oficialilor de la Chişinău nu le pasă de conaţionalii noştri din Ucraina până când aceştia nu vor trimite invitaţii. Anul trecut, înainte de a pleca pe 1 martie la Noua Suliţă, am telefonat-o pe doamna Taitana Levandovschi, şefa Direcţiei relaţii internaţionale şi diaspora a Biroului relaţii interetnice (BRI) din cadrul Guvernului  de la Chişinău şi am întrebat-o dacă pleacă la Noua Suliţă cineva de la instituţia unde activează. Mi-a răspuns că nu pleacă nimeni, dar aflând că plec eu, m-a rugat să vin şi să iau un apel scris („o adresare”) din partea BRI (implicit, din partea Guvernului) către participanţii la festival. Eram mulţumit că am transmis apelul respectiv, semnat de Vera Petuhov, vicedirector general (directorul era plecat într-o delegaţie în străinătate), pe care l-a citit de pe scena festivalului Iurie Stadniciuc, şeful adjunct al administraţiei raionului Noua Suliţă. Anul acesta însă nu am mai mers la cei de la BRI să aflu ce au de gând în legătură cu evenimentul de la Noua Suliţă. De altfel, ştiam că nu îi interesează. În primăvara anului trecut i-am vizitat pe cei de la BRI. Am constatat că avusese loc schimbări de cadre. Locul Tatianei Levandovschi fusese luat de Ana Lungu, originară din raionul Rîbniţa. Aflând că în august BRI intenţionează să convoace la Chişinău o conferinţă cu participarea reprezentanţilor comunităţilor conaţionalilor noştri din afara graniţelor RM, am întrebat-o dacă l-a invitat pe Iurie Stadniciuc, preşedintele Societăţii interraionale a moldovenilor din Bucovina. Dânsa mi-a spus că acea societate nu figurează în lista organizaţiilor pe care o are BRI. Am rugat-o să-l sune pe Iurie Stadniciuc, să-şi scrie datele organizaţiei din Noua Suliţă şi să-l invite. Mi-a răspuns că ea nu poate să-i sune „pe toţi” preşedinţii oranizaţiilor moldovenilor din străinătate, deci s-o sune pe ea Iurie Stadniciuc. L-am sunat pe Iurie Stadniciuc şi l-am rugat să ia legătura cu responsabila de la BRI, ca să poată veni la Chişinău pentru a afla cu ce îi poate ajuta Guvernul Moldovei pe conaţionalii noştri din afara graniţelor. Iurie Stadniciuc, cu demnitatea caracteristică moldovenilor de la Noua Suliţă, mi-a răspuns că aşteaptă să-l contacteze şi să-l invite cei de la BRI. Desigur, reprezentanţii comunităţii din Noua Suliţă nu au mai ajuns la conferinţa respectivă de la Chişinău. Ana Lungu este un exemplu elecvent al tipului de conducător despre care se poate spune: „nu ea, în funcţia respectivă, este pentru comunităţile compatrioţilor noştri din afara graniţelor, ci comunităţile respective sunt pentru ea”. 

După încheierea concertului, conducerea raionului a oferit o recepţie oaspeţilor din RM – expresie de neuitat a ospitalităţii locuitorilor raionului Noua-Suliţă. La masa festivă le-am spus gazdelor (Gheorghe Nichitovici, şeful administraţiei rationale, Deomid Şova, preşedintele Consiliului raional, Simion Govornean, preşedintele Comisiei cultură a Consiliului raional, Maria Nicorici, primarul oraşului Noua Suliţă ş.a.) că sunt îndrăgostit de plaiul lor: „Raionul Noua Suliţă este un fenomen. Dacă vom compara satele din acest raion cu satele atât de peste Prut, din raionul Herţa, cât şi cu cele de peste graniţa cu RM, vom constata că este o diferenţă mare: în timp ce casele din satele raionului Noua Suliţă sunt cu mai multe nivele – expresie a bogăţiei, vredniciei şi demnităţii sătenilor, cele din raionul Herţa şi din satele Criva, Drepcăuţi ş.a. din RM sunt, în cea mai mare parte, cu un nivel şi sărăcuţe. Dacă aş fi un şef al RM, i-aş trimite pe toţi preşedinţii de raioane din Republica Moldova la Dv., să comunice şi să descopere secretul fenomenului raionului Noua Suliţă. Desigur, nici nu este vorba de un secret. Când l-am întrebat pe cineva din Noua Suliţă care este diferenţa dintre românii din Herţa şi moldovenii din Noua Suliţă, în condiţiile în care vorbiţi aceeaşi limbă şi aveţi acelaşi trecut, mi-a răspuns: «Uite la casele lor şi uite la casele noastre – noi suntem gospodari». Dacă s-a păstrat undeva foarte bine această calitate a moldovenilor – aceea de a fi gospodari – este raionul moldovenilor Noua Suliţă”. 

Cu regret, conaţionalii noştri din acest raion al regiunii Cernăuţi nu au atenţia cuvenită din partea conducerii de la Chişinău. Pe 3 martie a.c. am vorbit cu preşedintele raionului Dubăsari, Grigore Policinschi, care mi-a spus că sătenii din Cocieri îl întreabă de ce nimeni din conducerea de la Chişinău nu a mers pe 2 martie în satul de pe malul Nistrului să comemoreze împreună cu sătenii cei 20 de ani de la răzoiul pentru independenţă şi integritate teritorială din 1992. Grigore Policinschi nu are un răspuns. M-am gândit că dacă guvernul de la Chişinău nu este interesat să împărtăşească momente de emoţie cu cetăţenii moldoveni dintr-o regiune care se află sub jurisdicţia Moldovei şi care, fiind în zona de conflict, au nevoie de sprijinul, măcar moral, al autorităţilor centrale de la Chişinău, cum pot să mă aştept ca acest guvern să fie interesat şi să sprijine conaţionalii noştri din teritoriile istorice moldoveneşti aflate în Ucraina? Iar moldovenii din Noua Suliţă nici nu aşteaptă mare ajutor de la responsabilii de la Chişinău. Ei aşteaptă o atenţie. Identificându-se moldoveni, ei vor, în mod firesc, să se afle în comuniune cu cetăţenii – moldovenii din Republica Moldova. Şi am constatat că ei se interesează de situaţia de la noi – ştiu bineînţeles despre situaţia de râsul lumii privind nealegerea preşedintelui ţării. 

Despre soluţia problemelor comunităţilor conaţionalilor din afara graniţelor RM am mai scris – este nevoie de crearea unui Departament al conaţionalilor noştri din afara graniţelor. Acesta să aibă alte funcţii decât Direcţia relaţii internaţionale şi diaspora a Biroului relaţii interetnice (BRI) – care se ocupă de diapora – comunităţile de cetăţeni moldoveni, originari (născuţi) pe teritoriul actual al RM şi care s-au stabilit în alte ţări. Este nevoie de o instituţie guvernamentală care să se ocupe de problemele conaţionalilor noştri care nu sunt cetăţeni ai RM, dar care se află pe teritoriile istorice moldoveneşti încorporate în 1940 Ucrainei şi care se identifică cu Moldova. Este nevoie de deschiderea unor centre culturale moldoveneşti la Noua Suliţă şi Reni (eventual, banii necesari por fi obţinuţi prin închiderea consulatului RM de la Odesa, care nu are niciun rost în condiţiile în care în regiunea Odesa nu sunt cetăţeni moldoveni – legislaţia Ucrainei nu admite dubla cetăţenie). 

Desigur, idei ar fi mai multe. Consider că în fiecare an Guvernul de la Chişinău trebuie să finanţeze evoluţia în cadrul festivalului de la Noua Suliţă a celor mai bune colective artistice de la Chişinău: „Joc", „Lăutarii" etc.. Inimosul public de acolo are nevoie de o asemenea sărbătoare. Dar când Guvernul de la Chişinău nu se ocupă de rezolvarea problemelor cetăţenilor RM, a acelora care se află în interiorul graniţelor statului moldovean (şi care sunt nevoiţi să plece în străinătate pentru a-şi câştiga bucata de pâine), cu anevoie sper că acest Guvern va fi alături de compatrioţii noştri de cealaltă parte a graniţelor (de lângă actualele graniţe). Şi totuşi, cred în vitalitatea acestui popor. Şi actualii guvernanţi ar trebui să conştientizeze: dacă lor nu le pasă, acest popor are puterea să-i aleagă pe cei care au chemarea să facă să renască Moldova.