Am participat la o emisiune pe „Publika TV”. Dacă V. Filat ar fi declarat, de exemplu, că satele Corjova și Mahala, ocupate după semnarea Acordului din 21 iulie 1992 (și în pofida acestuia) de către structurile de forță ale regimului de la Tiraspol , au reintrat sub jurisdicția RM sau că au fost desființate posturile de control ale grănicerilor, vameșilor, MGB-iștilor ș.a. la Nistru sau la intarea în Bender și în celelalte 6 sate basarabene controlate de regimul de la Tiraspol și , respectiv, a fost reluată circulația trenurilor pe sectorul din zona nistreană, aș fi înțeles ce a obținut Chișinăul și de ce a acceptat acele acorduri. Dar premierul nu a spus ce a câștigat țara în urma acordului de azi. A fost legalizat raptul din 2006 al structurilor de forță de la Tiraspol , care au luat sub control prin violență sectorul respectiv de CFM? Poziția Chișinăului n-ar fi trebuit să fie: restituirea sectorului respectiv al CFM? Declarația lui Filat, de după întâlniea de la Tiraspol , mi-a amintit de povestea „Dănilă Prepeleac” a lui Ion Creangă, personaj care a dat 2 boi pe un car, carul pe o capră, capra pe un gânsac, gânsacul pe o pungă... . Parcă am merita un altfel de premier decât un Dănilă Prepeleac... Că doar „nasc și la Moldova oameni”...
Sau asistăm la un nou început de cooperare în domeniul afacerilor profitabile și ascunse de ochii lumii, de data aceasta între actualii semnatari sus-puși?...
