De ce moldovenii din Ucraina nu cer ajutorul autorităților RM

Pe fundalul evenimentelor sângeroase din Ucraina pe o rețea de socializare a fost difuzată știrea privind un apel, într-o scrisoare deschisă (adoptată încă la 31.01.2014, publicată la 2.02.2014), al Asociației National-Culturală „Basarabia” a Românilor din Ismail, regiunea Odesa, semnată de președintele organizației, Anatol Popescu, adresată Parlamentului României (Senat și Camera Deputaților), MAE, Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni ș.a.. Asociația „Basarabia” activează în beneficiul comunității romanești din Sudul Basarabiei (sudul regiunii Odesa, Ucraina) pentru păstrarea, afirmarea și promovarea identității etnice, culturale, lingvistice și religioase a românilor din această regiune, în conformitate cu standardele și practicile europene și internaționale în materie. În document se solicită convocarea Congresului Românilor de Pretutindeni, considerând viitoarea instituție a respectivului Congres ca una ce se dorește a fi temelia de relansare a dialogului statului român cu românii din jurul actualelor hotare ale Ţării şi cu românii din diaspora.

Ținând cont de faptul că majoritatea consătenilor lui A. Popescu din Erdek Burno (Utkonosovka) se identifică moldoveni, ne putem întreba: de ce în aceste zile, în care observăm evenimente tragice în Ucraina (astăzi, 20 februarie, numărul morților în confruntări a ajuns la 55), nu există nici un apel al moldovenilor (românilor) din teritoriile istorice moldovenești, încorporate la 28 iunie 1940, în Ucraina, către autoritățile Republicii Moldova? Un răspuns ar viza faptul că moldovenii din sudul Basarabiei, ca și cei din raionul Noua Suliță, știu că guvernarea din Chișinău nu se îngrijește nici măcar de cetățenii Republicii Moldova – cel mai sărac, corupt și prăpădit stat din Europa, darămite de conaționalii (indiferent că se identifică moldoveni sau români) din teritoriile istorice moldovenești înstrăinate.

De mai multe ori m-am întrebat (în articole de ale mele) cum e posibil ca la conducerea Republicii Moldova să se afle o guvernare căreia nu îi pasă de nivelul de trai al populației țării, care a abandonat cetățenii statului moldovenesc – sute de mii dintre care au fost nevoiți să plece peste hotare în căutarea unui loc de muncă, scăpând de un sistem de stat corupt, care omoară în fașă orice inițiativă economică. Dar guvernarea de la Chișinău a abandonat nu numai cetățenii din teritoriul aflat sub jurisdicția RM (Basarabia), ci și populația din zona nistreană: nimeni dintre guvernanți nu se interesează, de exemplu, de școlile moldovenești din Nistrenia (cu predarea în grafia chirilică). Pe acest fundal, abandonarea conaționalilor (moldoveni/români) din teritoriile istorice moldovenești înstrăinate, aflate în prezent în Ucraina, nici nu mai pare ceva neașteptat, ieșit din comun.   

Cum s-a ajuns la această stare de degradare a statului moldovenesc, care renăștea la 27 august 1991 și ne umplea inimile de speranțe și vise? Este o întrebare la care își răspunde fiecare moldovean, în sinea sa…     

         © În cazul republicării (preluării) articolului sau a unor părți din el, este obligatorie indicarea link-ului postării.