Referendumul din 2.02 din autonomia găgăuză: un pas spre independența de RM?

În ajunul referendumului din 2 februarie, din zona locuită preponderent de etnici găgăuzi – din sudul republicii – cu privire la opțiunea politicii externe a Republicii Moldova, este interesantă interpretarea pe care i-o dau unele mass-media rusești. Într-un material al „Vocii Rusiei”, publicat astăzi, se vorbește despre faptul că „Găgăuzii vor să devină independenți de Moldova. Autonomia intenționează să desfășoare pe 2 februarie un referendum privind independența de Chișinău și privind alipirea la Uniunea Vamală”. De asemenea, mass-media au informat că „În Parlamentul Federației Ruse a fost ridicată problema Autonomiei găgăuze și au fost discutate scenarii ale dezvoltării evenimentelor după referendum, a comunicat serviciul de presă al Adunării Federale a FR”. Desigur, chestiunea cu privire la referendum a mers prea departe. În pofida deciziei Judecătoriei de la Comrat privind ilegalitatea acțiunii preconizate de Adunarea Populară a autonomiei, în pofida dosarului penal intentat pe fapt de Procuratură, referendumul local se pare că se va desfășura.    

Desigur, dacă va avea loc, referendumul va fi o lovitură aplicată unității statale a Republicii Moldova. Este ciudată poziția PDM-ului, care deține majoritatea în Adunarea Populară, deci fără voturile reprezentanților căruia nu poate fi adoptată nici o decizie, cu atât mai mult una referitoare la un asemenea referendum. Reprezentantul acestui partid, tot el președinte al Parlamentului, Igor Corman, a declarat marți, cu referire la acest subiect, că „După ce a eşuat revoluţia de catifea pe plan naţional, comuniştii încearcă să o testeze în autonomia găgăuză” – o replică ce poate fi atribuită, în contextul politic actual, genului teatrul absurdului. Este clar că nu vom asista în zilele apropiate la demisii ale unor responsabili de la Chișinău, care să-și asume neglijența, incompetența și iresponsabilitatea, din cauza cărora s-a ajuns la respectivul referendum: nici din partea conducerii SIS-ului, nici din partea conducerii PD-ului, nici – cu atât mai mult – din partea conducerii Parlamentului și Guvernului, care nu au reușit să mențină un dialog eficient cu aleșii și funcționarii din administrația publică locală de la Comrat.

De ce s-a ajuns la această situație de criză? Autoritățile RM nu au o politică națională. Deși în structura executivă republicană există un Birou pentru Relații Interetnice, el este la fel de ineficient ca și Biroul pentru Reintegrare. Cu toate că Șeful acelui Birou ar trebui să elaboreze programe în cadrul politicilor de multiculturalism, aplicate, în pofida unor critici, în UE, SUA și alte state avansate, și care au ca scop consolidarea națiunii civice a fiecărui stat. Șeful Biroului respectiv ar trebui să se deplaseze săptămânal la Comrat, Taraclia ș.a. pentru a explica minoritarilor etnici acțiunile autorităților de la Chișinău, pentru a le afla doleanțele și pentru a le transmite factorilor de decizie la nivel național, așa încât deciziile luate să aibă suport în societate. Nu există o asemenea abordare în RM. În condițiile unui stat capturat, guvernanților pur și simplu nu le pasă de ceea ce cred cetățenii – fie că aparțin poporului titular, fie că aparțin minorităților etnice.

Majoritatea găgăuzilor nu este integrată în societatea moldovenească – etnicii respectivi nu vorbesc limba de stat, nu participă la discutarea problemelor importante ale țării, respectiv la luarea deciziilor (ca, de altfel, și populația majoritară). Ei nu sunt întrebați, nu li se cere opinia cu privire la decizii care îi vizează – de exemplu, parafarea Acordurilor de Asociere și de Liber Schimb cu UE. În aceste condiții – ale unei neglijări, ignorări din partea Guvernului și Parlamentului de la Chișinău – acțini ca cea privind referendumul erau de așteptat.   

Se știe că nu există stimă, relație prietenoasă, ca să nu spun dragoste, cu forța. Dosarul penal intentat pe faptul organizării referendumului este o acțiune nesăbuită și care este expresia slăbiciunii actualei puteri moldovenești. Mâine, 17 ianuarie, la Comrat va avea loc congresul extraordinar al „deputaților de toate nivelele” – prin asemenea acținuni s-a ajuns la proclamarea în 1989 a republicii găgăune, iar în 1990 a RMN. La congresul de mâine se preconizează să fie elaborate măsuri de răspuns la tentativele puterii centrale de a împiedica desfășurarea pe 2 februarie a referendumului în autonomie, la care populației i se va propune să aleagă în care uniune să se integreze – UE sau Vamală. Un asemenea congres a mai avut loc la Comrat la 12 noiembrie 1989. Rezultatul său a fost proclamarea republicii găgăuze, fapt ce putea conduce la un conflict militar, care a fost totuși evitat.

Când o conducere de stat este incompetentă, se ocupă de concesiuni și cedări (înstrăinări) de pachete de acțiuni ale întreprinderilor de stat, în condiții netransparente – fapt criticat și de ambasadorii Germaniei și SUA – în loc să se ocupe de problemele populației, acțiuni ca cea privind referendumul cetățenilor din autonomia găgăuză sunt explicabile. Întrebați dacă sunt mândri de statutul de cetățeni ai Republicii Moldova, teamă mii că mulți găgăuzi vor răspunde negativ. Atâta timp cât la conducerea statului moldovenesc nu va accede o conducere competentă și cu dragoste de popor și țară, care să activeze în serviciul poporului, care să elaboreze o politică națională adecvată prezentului, în conformitate cu standardele UE, care să elaboreze o misiune a statului cu care să se identifice fiecare cetățean al său, fără deosebire de apartenența etnică, religioasă ș.a., statul Republica Moldova nu poate avea un viitor cert, el nefiind decât o structură ce poate aluneca și mai departe pe panta degradării și disoluției. Dacă statul Republica Moldova nu este atractiv nici măcar pentru cetățenii populației titulare, cum poate fi atractiv pentru cetățenii din cadrul minorităților etnice?   

[Articol scris pentru portalul Moldova.org]

Ai cui ostatici sunt elevii și pedagogii liceului „L. Blaga” de la Tiraspol

Autorităţile de la Tiraspol au blocat conturile Liceului cu predare în grafia latină „Lucian Blaga” de la Tiraspol, ceea ce poate duce la sistarea activităţii acestuia. Directorul acestuia, dl Ion Iovcev, mi-a spus că teoretic liceul mai poate funcționa vreo două săptămâni. Ministerul Educaţiei de la Chişinău a convocat luni o şedinţă cu directorii celor opt instituţii de învăţământ din zona nistreană cu predare în grafia latină pentru a discuta situaţia creată. Nu este clar asupra căror măsuri eficiente s-a decis la respectiva ședință. În orice caz, probabil, în condițiile lipsei unei implicări a autorităților de la Chișinău, directorul Ion Iovcev a anunțat intenția pedagogilor și elevilor liceului tiraspolean de a protesta în fața Ambasadei Federației Ruse de la Chișinău, pentru a sensibiliza societatea civilă din Republica Moldova.

I-am spus ieri domnului director Ion Iovcev că protestele cetățenilor moldoveni din zona nistreană, la Ambasada Rusiei din Chișinău, sunt o umilire a lor. Atâta timp cât este vorba de un stat – măcar și formal – Republica Moldova, ministrul de externe ar fi obligat să-l convoace pe Ambasadorul Federației Ruse la Chișinău pentru a discuta problema creată cu privire la activitatea liceului „L. Blaga”, ținând cont de influența Rusiei în zonă: 80% din bugetul fâșiei teritoriale respective este asigurat de Kremlin. Mai mult, prin hotărârile CEDO cu privire la dosarul grupului Ilașcu (2004 și 2011) și a câtorva școli din zona nistreană (2012) a fost recunoscută jurisdicța – deci responsabilitatea – Rusiei pentru starea de lucruri din zonă.

Consider că acțiunile autorităților de la Tiraspol vis-a-vis de liceul „L. Blaga” sunt începutul înstrăinării instituțiilor subordonate Chișinăului, care acționează în zona respectivă. Cum era și firesc, s-a început cu liceul din „capitala” Nistreniei. Șeful administrației de la Tiraspol nu o dată s-a întrebat, în cadrul unor interviuri pentru mass-media, ce caută instituții ale RM în special în orașul Bender – cu referire la Inspectoratul de Poliție, Procuratură și două instituții penicentiare.

Situația legată de liceul „L. Blaga” este consecința lipsei unui dialog între Chișinău și Tiraspol. În business patronii sunt exigenți față de angajați. Atunci când angajații nu sunt eficienți, nu dau randament în activitatea lor, nu prezintă rezultate, ei sunt înlocuiți. În cazul statului Republica Moldova despre așa ceva nici vorbă nu poate fi. Negociatorii moldoveni călătoresc la Viena, Dublin, Bruxelles ș.a., nu obțin nimic important în discuții (într-un interviu E. Șevciuk a declarat că majoritatea propunerilor analizate la întâlnirile în formatul 5+2 sunt făcute de partea nistreană – de exemplu, reluarea circulației trenurilor în zona nistreană) și Parlamentul nu are nici o pretenție față de cheltuirea fără rost a banilor publici de către respectivii negociatori. Într-o țară cu 3,5 milioane de locuitori cred că se pot găsi persoane competente – ce nu sunt membre ale partidelor din coaliția guvernamentală – și care ar putea desfășura eficient negocieri în formatul 5+2, atât cu Rusia cât și cu administrația de la Tiraspol. Numai că în RM nu există un sistem al meritocrației, instituțiile statului au fost capturate de membrii partidelor și sunt menținute de aceștia indiferent de rezultatele obținute sau de lipsa unor rezultate notorii.

Ar fi bine ca autoritățile de la Chișinău să dea răspuns la o întrebare fundamentală, mai ales elevilor și pedagogilor din zona nistreană: este gata conducerea RM să renunțe la zona nistreană în numele integrării europene? Urmăresc mass-media din Ucraina. În cadrul unui talk show moderat de Savic Șuster, în contextul discutării nesemnării de către Ucraina a Acordurilor de Asociere și de Liber Schimb, politicieni din cadrul puterii de la Kiev au declarat că sunt pentru asocierea Ucrainei la UE, dar nu cu prețul devalorizării valutei naționale, a falimentării agenților economici autohtoni, a creșterii tarifelor la utilități (condiție pusă de FMI pentru acordarea unui împrumut), a dezintegrării țării ș.a.. Se pare că până în prezent guvernarea de la Chișinău nu a spus niciodată „nu” partenerilor occidentali, satisfăcând toate condițiile lor. Numai că, pentru stabilizarea, securizarea situației din zona nistreană – de la frontiera UE – Bruxelles-ul poate pune Republicii Moldova condiția să renunțe la zona nistreană, așa cum a condiționat Serbia – în vederea aderării la UE – să renunțe la provincia Kosovo (s-o recunoască drept stat). Așadar, actualele autorități moldovenești ar trebui să dea un răspuns răspicat cu privire la intențiile lor privind zona nistreană, în condițiile lipsei oricărei viziuni, politici, strategii și tactici cu privire la teritoriul respectiv. Căci actualmente este ca și cum guvernanții spun formal una, dar fac cu totul alta (sau, mai exact, fac insignifiant de puțin pentru integrarea zonei nistrene, care își consolidează independența; E. Șevciuk a declarat recent că se așteaptă ca în 2014 sau în 2015 RMN să fie recunoscută). Elevii și pedagogii de la Tiraspol sunt ostaticii lipsei unei clarități, respectiv a unor acțiuni hotărâte din partea Chișinăului cu privire la această problemă.    

[Articol scris pentru portalul Moldova.org]

De ce Jurnal TV este un os în gât, ce nu va putea fi înghițit

La începutul anului curent unii distribuitori de servicii de TV prin cablu au făcut modificări în lista posturilor TV retransmise, excluzând posturi ca Jurnal TV, Accent TV și RTR Moldova sau transferându-le în alte pachete propuse consumatorilor la un preț semnificativ mai mare. De menționat că modificarea listei posturilor retransmise, față de situația din 31 decembrie 2013, trebuia făcută cu aprobarea CCA, ceea ce – oficial, deci formal – nu s-a făcut. Mai mult, într-o conferință de presă președintele CCA, Marian Pocaznoi, a declarat că în conformitate cu Codul Audiovizualului, operatorii de TV prin cablu sunt obligați să retransmită doar postul public și posturile locale. Juristul postului Jurnal TV a invocat însă două decizii ale CCA, în vigoare din 2009, respectiv din 2010, care obligă operatorii de servicii TV prin cablu să retransmită posturile autohtone, lista pachetelor oricum trebuind să fie aprobată la CCA. Deputați din opoziția parlamentară, Alexandru Petcov și Grigore Petrenco, au declarat că operatorii TV prin cablu au fost convocați la SIS, unde li s-a indicat ce trebuie să facă în legătură cu posturile TV necontrolate de putere, deci incomode, în acest an electoral. SIS-ul nu a răspuns acuzațiilor.  

Un șir de ONG-uri care se ocupă de mass-media au reclamat caracterul politic orchestrat al acestor acțiuni ale distribuitorilor: limitarea libertăţii de exprimare pe piaţa audiovizualului (or, prin  Convenţia Europeană privind televiziunea transfrontalieră, statele trebuie să depună eforturi pentru a evita ca serviciile de programe transmise sau retransmise să pericliteze pluralismul mass-media) și pe cel economic: încălcarea prevederilor contractelor bilaterale semnate de reprezentanții posturilor TV respective cu distribuitorii de servicii, deci concurenţa neloială (iată de ce, teoretic, Consiliul Concurenţei ar trebui să examineze acuzaţiile de înțelegere de cartel). Practic, pare că prin această lovitură (prin acest atac), sunt scontate două obiective: eliminarea unor surse mass-media care critică puterea (daci care sunt dăunătoare intereselor politice, electorale ale grupării suspectate că ar controla CCA) și eliminarea unor agenți economici din domeniul audiovizualului, care atrag publicitatea ce nu ajunge la posturile deținute de aceeași grupare economico-politică.   

Printre altele, situația complicată creată în domeniul mass-media din RM a scos în evidență, o dată în plus, faptul că CCA nu este un garant al interesului public în domeniul audiovizualului, așa cum este prevăzut în Codul Audiovizualului, ci un organ suspectat că este aservit de o grupare cu interese politice (electorale) și economice, grup care, după cum au relatat mass-media, i-a și numit în funcție pe actualii membrii ai instituției, în pofida prevederilor Codului Audiovizualului. Este un fapt grav și, după cum funcționează CCA în prezent, instituția pare expresia unei ipocrizii crase: una este scris în Codul Audiovizualului și alta este și face CCA în realitate. După cum se știe, ipocrizia – deci mârșăvia, este urâciune în fața lui Dumnezeu, și vai de poporul pentru care fariseismul este un mod de viață, ceva firesc în viața de zi cu zi. Istoria cunoaște cazuri de popoare care s-au pretat la ipocrizie și mârșăvie, de la vlădică la opincă, și care au dispărut din istorie. Sunt convins că actuala situație de ipocrizie, legată de guvernarea de la Chișinău și de CCA, nu are suport în poporul RM. Cetățenii țării sunt mai presus de mințile unor șmecheri care se cred în drept să dicteze „prostimii” – celor mulți – ce posturi și ce emisiuni să privească la televizor într-un an electoral. Ipocrizia guvernanților pare o sfidare nerușinată: în ajunul semnării Acordurilor parafate cu UE – în care Uniune asigurarea pluralismului opiniilor și a condițiilor egale de activitate pentru agenții economici sunt principii fundamentale – potentații de la Chișinău arată clar, prin acțiunile lor, că aparțin altei lumi, unei civilizații totalitare, a trecutului de care vrem să scăpăm. Totuși, situația la care asistăm nu reprezintă chiar un paradox. Se știe că „integrarea europeană” este, printre altele, și un paravan pentru acțiuni de concesiuni (de ex., a aeroportului) și cedări de acțiuni ale statului (de ex., la BEM), criticate și de ambasadorii Germaniei și al SUA la Chișinău, pentru caracterul total netransparent.

Desigur, în secolul XXI, un cetățean conștient (nu „turmentat”) va putea să aibă acces la postul TV dorit: fie prin schimbarea operatorului de TV prin cablu (căci nu toți operatorii s-au lăsat șantajați!), fie prin TV prin satelit, fie prin Internet. Or, ceea ce, se pare, urmăresc guvernanții, este evaluarea gradului de turmentare a electoratului RM – prin reacțiile la acțiunile legate de îndepărtarea de telespectatori a posturilor incomode puterii – și sporirea gradului de turmentare prin posturile controlate de putere. Sunt convins că impresia pe care o au guvernării de la Chișinău despre cetățenii țării – aceea a unei „adunături amorfe de proști” – este una falsă. Și pornind de la principiul bine cunoscut că vocea poporului este vocea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu poate fi înșelat, cred că guvernarea nu a ales cele mai bune mijloace și practici pentru a se menține la putere.   

[Articol scris pentru portalul Moldova.org]

De ce autorităţile RM nu au grijă de compatrioţii de peste hotare sau o lecţie a Rusiei

Recent mijloace de informare în masă din Federaţia Rusă au comunicat că MAE de la Moscova intenţionează să afle dispoziţia compatrioţilor de peste hotare. În proiectul autorităţilor ruse sunt vizate Ucraina, Moldova, Letonia, Germania, Kazahstan, Kirghizia, Uzbekistan şi Tadjikistan. Instituţia diplomatică din Rusia urmează să desemneze executantul proiectului (cercetării), în acest scop fiindu-i alocate 6 milioane ruble. Scopul principal al activităţilor îl reprezintă obţinerea şi evaluarea caracteristicilor social-demografice ale compatrioţilor ruşi (posibililor participanţi la programul de stat privind acordarea asistenţei în mutarea benevolă în FR), care locuiesc în ţările cercetate, şi elaborarea unor recomandări privind creşterea eficienţei realizării programului respectiv. „Scopul monitorizării îl constituie adunarea şi analizarea informaţiilor despre situaţia social-politică şi economică a compatrioţilor, dispoziţiile şi potenţialul lor migraţional, gradul de informare despre respectivul program”, – se spune în sarcina tehnică. Studiul trebuie îndeplinit în timp de 60 de zile calendaristice după semnarea contractului. Cererile de participare la licitație vor fi acceptate până la data de 27 ianuarie, licitația electronică a fost stabilită pentru 3 februarie anul curent. 

Este impresionantă grija conducerii statului rus faţă de compatrioţii din „vecinătatea apropiată” – republicile post-sovietice – şi din Germania, stat în care, se vede, s-a stabilit un număr semnificativ de cetăţeni ruşi, pe care Kremlinul îi vrea reveniţi în Patrie. Comparând, în acest context, Republica Moldova cu Federaţia Rusă, îmi permit să întreb: de ce conducerea Rusiei poate să fie interesată de conaţionalii de peste hotare, iar conducerea RM nu este capabilă de aşa ceva? De ce etnicii ruşi simt grija şi sprijinul conducerii statului titular, de origine (a Patriei Mame), în timp ce moldovenii din alte state par condamnaţi la indiferenţă din partea autorităţilor statului moldovenesc? Specificul populaţiei moldoveneşti de peste hotare ţine, printre altele, de faptul că ea se constituie din comunităţi aflate pe teritoriile istorice moldoveneşti înstrăinate la 28 iunie 1940 (ţinutul Herţa, nordul şi sudul Basarabiei, nordul Bucovinei – teritorii încorporate în Ucraina, inclusiv raioanele dintre Nistru şi Bug, ale fostei RASSM)... De ce conducerea de la Chişinău nu este interesată de destinul acelor compatrioţi?

Personal, văd câteva răspunsuri. O conducere care nu face nimic pentru oprirea exodului propriilor cetăţeni – din neputinţă sau/şi din interes (căci migranţii trimit remiteri prin care este menţinută o structură statală afectată de corupţie până în profunzimi, deci ineficientă) – nu are cum să sprijine nici compatrioţii de peste graniţe. Dacă guvernarea nu are grijă de cetăţenii din ţară, cei care au plecat sau cei care vor să plece peste hotare, în căutarea unui loc de muncă, cum să aibă grijă de cei aflaţi în teritoriile istorice moldoveneşti înstrăinate sau de cei din satele moldoveneşti din regiunea Kirovograd (Ucraina) sau din ţinutul Krasnodar (Rusia)? Dacă guvernarea de la Chişinău nu are nevoie de proprii cetăţeni, cum să aibă nevoie de compatrioţii care nu deţin cetăţenia RM? Cum să ne aşteptăm la elaborarea şi implementarea unor programe de repatriere a moldovenilor din Rusia sau Ucraina, sau la programe de acordare a cetăţeniei moldoveneşti acelor compatrioţi?

Ţinând cont de lipsa aproape totală de interes faţă de compatrioţii din teritoriile istorice moldoveneşti înstrănate – cei care nu constituie diaspora (nu deţin cetăţenia moldovenească), deci cei care nu votează la alegerile pentru Parlamentul RM – se poate presupune că în prezent la Chişinău activează o coaliţie de mancurţi („După roadele lor îi veţi cunoaşte” – Evanghelia după Matei, 7.16). Totuşi, mai poate fi admisă o interpretare: având o conştiinţă etnică românească, actualii guvernanţi de la Chişinău se aşteaptă ca Guvernul de la Bucureşti să aibă grijă de compatrioţii din Ucraina, Rusia şi celelalte republici ex-sovietice. Faptul că mulţi dintre aceştia se identifică drept moldoveni, deci văd statul moldovenesc drept Patrie istorică, nu îi deranjează. Tot ceea de ce sunt preocupaţi sunt concesionările şi privatizările averii (activelor) publice până la înfăptuirea unirii, declarate deja de Traian Băsescu.

Oricare ar fi explicaţia abandonării şi ignorării, de către autorităţile de la Chişinău, a compatrioţilor din teritoriile istorice moldoveneşti înstrăinate şi a celor din Rusia şi din alte republici ex-sovietice, care nu deţin cetăţenia moldovenească, cert este că, în acest context, Rusia reprezintă un model care va fi urmat de o conducere normală care va accede la putere în Republica Moldova. 

[Articol scris pentru portalul Moldova.org]

Pot fi motivaţi cu premii studenţii moldoveni din străinătate să revină în ţară?

Vineri, 4 ianuarie, peste 30 de tineri moldoveni care îşi fac studiile în străinătate au fost premiaţi în cadrul primei ediţii a Galei concursului „Excelenţă Academică pentru Moldova”, „sub înaltul patronaj al Prim-Ministrului RM Iurie Leancă”. Căştigător al Premiului la categoria Statele Unite şi Canada a fost desemnat Victor Buză, care-şi face doctoratul la Universitatea Harvard. „Vreau să rămân într-o carieră academică, vreau să devin profesor într-o instituţie din Statele Unite”, a menţionat acesta pentru o televiziune de ştiri. „Vom lucra la consolidarea acestei reţele de tineri, talentaţi, profesionişti şi care ulterior vor să se întoarcă acasă şi să contribuie la dezvoltarea Moldovei”, a precizat organizatoarea concursului, Dana Muntean. Totuşi, unii studenţi spun că nu sunt apreciaţi la justa valoare în Republica Moldova. „În momentul în care noi nu apreciem potenţialul uman, evident că este foarte greu să fii motivat de a-ţi menţine acelaşi statut şi acelaşi nivel profesional acasă", a declarat căştigătoarea doctorat la categoria „Europa de Vest”, Corina Cojocaru.

Actualii guvernanţi de la Chişinău, care au organizat evenimentul respectiv, chiar sunt ciudaţi... Deşi au declarat că vor să contribuie la întoarcerea acasă a studenţilor originari din RM şi care studiază în străinătate, au premiat persoane care au declarat franc că nu au de gând să revină în ţară. Şi aceştia pot fi înţeleşi (cu toţii ştiu ce se întâmplă în ţara lor). Poate că autorităţile modoveneşti ar trebui să motiveze tinerii cetăţeni care studiază peste hotare şi care anume se angajează să se întoarcă acasă (iar acceptarea unui premiu, la respectiva gală, ar fi o garanţie, în acest sens)... Poate asemenea premii ar trebui acordate cu condiţia ca premiantul să se oblige că se va întoarcă şi va lucra acasă, în RM... Dacă tânărul moldovean, student în SUA, spune clar că nu are de gând să se întoarcă în RM, ci să rămână şi să lucreze acolo, de ce mai este premiat de autorităţile RM? Pentru contribuţia viitoare la propăşirea SUA? Cei din SUA vor avea grijă să-l răsplătească. Se pare că guvernanţii de la Chişinău îi premiază pe studenţii/doctotanzii care s-au dezamăgit ireversibil de RM, datorită calităţii actualei guvernări, din cauza atitudinii guvernanţilor faţă de cetăţenii ţării... Guvernanţii îi premiază pe cei de care au scăpat, cărora nu mai trebuie să le creeze condiţii normale de activitate profesională... Pe de altă parte, acordarea acestor premii este un semnal pentru tinerii din ţară: veţi fi apreciaţi de autorităţile RM dacă veţi pleca şi veţi declara că nu aveţi de gând să vă întoarceţi. Desigur, cetăţenii moldoveni care au studiat în străinătate  nu pot fi atraşi prin premii (diplome, aparate de fotografiat, tablete şi kindle-uri), ci prin crearea unor condiţii normale de trai şi activitate.

Şi când te gândeşti că potentaţii de la Chişinău ar fi putut să organizeze asemenea gale, în care să premieze o dată în plus studenţii din ţară şi pe cei din străinătate, care vor să contribuie, după terminarea studiilor, la propăşirea Republicii Moldova... Şi când te gândeşti că şefii de la Chişinău ar fi putut să organizeze asemenea gale, în care să premieze compatrioţii noştri din raioanele Noua Suliţă, Herţa, Storojineţ, Adâncata, Reni, Ismail, Sărata, ş.a. – cei care în pofida vitregiilor timpurilor nu renunţă la şcolile cu predarea în limba strămoşilor, cei care păstrează vie flacăra culturii strămoşeşti, a tradiţiilor şi obiceiurilor vechii (marii) Moldove. Actuala conducere a RM ar fi putut face multe lucruri de folos, cu puţinii bani de care dispune – puţini din cauza degradării economice a ţării (RM este cel mai sărac stat din Europa). Dar dacă actuala guvernare de la Chişinău ar fi fost capabilă să facă ceva de folos legat de o gală în care ar fi putut să premieze persoane care merită, cred că RM nici nu mai era cel mai sărac stat din Europa...  

[Articol scris pentru portalul Moldova.org]

De ce T. Băsescu stăruie asupra ideii unirii sau ceva despre RM ca o pradă

Ieri mass-media au difuzat şi comentat copios o declaraţie a preşedintelui României, Traian Băsescu, făcută în studioul unui post de televiziune de la Bucureşti. Demnitarul român a revenit asupra ideii pe care a mai exprimat-o la sfârşitul anului trecut – cea a unirii Republicii Moldova cu România. Băsescu a declarat: ,,România trebuie să înceapă o dezbatere internă privind Republica Moldova, care nu-i privește pe politicienii de la Chișinău. Dacă există riscul unei devieri a Republicii Moldova de la parcursul european, România are, politic, obligația de a oferi o variantă, o alternativă". După ce tot mai multe sondaje de opinie au arătat o scădere semnificativă a preferinţelor electoratului pentru partidele şi politicienii de la guvernare din RM, iată că şi şeful statului român îi tratează ca pe nişte perdanţi ce urmează implacabil să părăsească scena politică, lăsând locul altor forţe politice. De ce T. Băsescu îi tratează pe politicienii de la Chişinău ca pe nişte inşi pe care nu îi priveşte destinul statului Republica Moldova? Desigur, pentru că aceasta este imaginea pe care şi-au creat-o până în prezent, în ceea ce priveşte seriozitatea, competenţa şi credibilitatea. Numai imaginea unui prim-ministru moldovean care se bucură că omologul său român i-a dăruit la Bucureşti un CD cu desene animate „Tom şi Jerry” cât face...

Ca un observator din interior al fenomenului politic din RM, mi s-a părut totuşi straniu că T. Băsescu îi desconsideră într-atât pe actualii politicieni de la Chişinău. La urma urmei, în politică unele persoane pot să nu-ţi fie agreabile, dar utile – poţi să te foloseşti de ele pentru a-ţi atinge scopurile. În fond, cea mai uşoară cale de realizare a scopului său (a unirii RM cu România) este ca Băsescu să se înţeleagă cu ei, actualii politicieni de la Chişinău – ca ei să predea ţara. Or, ei au experienţă în acest sens – aeroportul, BEM-ul (acestea două, e drept, predate unor agenţi economici din Rusia) ş.a.... Depinde de „preţul întrebării”.  

În plus, mai e un aspect important. Actualii politicieni aflaţi la putere în Chişinău, se pare, au reuşit să acrediteze în RM, poate şi în lume, ideea că moldovenii sunt atât de incapabili încât nu se pot autoguverna, ca ţară nu pot să fie decât cel mai sărac stat din Europa (de corupt ce este), din care populaţia se refugiază în căutarea unor condiţii elementare de trai decent. De aceea, o scăpare de incompetenţa şi delapidările propriilor politicieni este ca moldovenii să fie guvernaţi de la Bucureşti. Iată de ce, la oferirea preţului, va trebui să se ţină seama de aceste servicii şi beneficii, aduse cu sau fără intenţie, „cauzei unirii” de către politicienii de la Chişinău.

În prezent, RM este văzută ca un stat aflat în descompunere, care nu mai poate recupera zona sa nistreană, controlată de Federaţia Rusă. Recent, şeful administraţiei de la Tiraspol, E. Şevciuk, a declarat că „RMN” este interesată de satele de pe malul drept al Nistrului, care au făcut parte, în perioada sovietică, din raioanele Camenca şi Dubăsari. Moscova şi-a mai declarat deschis „interesul sporit” faţă de regiunile sudice ale RM: autonomia găgăuză şi raionul Taraclia, locuite, în majoritate, de găgăuzi şi bulgari. Guvernanţii de la Chişinău nu au avut nici o replică, instituţiile statului moldovenesc părând structuri amorfe şi paralizate. Iar statul moldovenesc – un ansamblu aflat în disoluţie. În asemenea condiţii, mi se par fireşti declaraţiile preşedintelui Băsescu cu privire la încorporarea unei părţi a RM în România (înclin să cred că el conştientizează imposibilitatea atentării la zona nistreană şi la alte zone din RM asupra cărora Rusia şi-a declarat „atenţia sporită”). În condiţiile în care statul moldovenesc, datorită unei guvernări incompetente, imorale şi lipsite de demnitate, este sfâşiat, declaraţiile lui Băsescu sunt de înţeles. Atâta doar că, mi se pare, şeful statului român a greşit tactica.  

© În cazul republicării (preluării) articolului sau a unor părți din el, este obligatorie indicarea link-ului activ. 

Cum poate fi realizată mai uşor de către Traian Băsescu unirea RM cu România

     Traian Băsescu: ,,România trebuie să înceapă o dezbatere internă privind Republica Moldova, care nu-i privește pe politicienii de la Chișinău. Dacă există riscul unei devieri a Republicii Moldova de la parcursul european, România are, politic, obligația de a oferi o variantă, o alternativă". Straniu că Băsescu îi desconsideră într-atât pe politicienii de la Chişinău. În fond, cea mai uşoară cale de realizare a planului său (a unirii) este să se înţeleagă cu ei - ca ei să predea ţara. Or, ei au experienţă în acest sens - aeroportul, BEM-ul (acestea două, e drept, predate ruşilor) ş.a. ... Totul depinde de suma ce va fi propusă. În plus, actualii politicieni de la Chişinău, se pare, au reuşit să acrediteze ideea că moldovenii sunt atât de proşti încât nu se pot autoguverna, ca ţară nu pot să fie decât cel mai sărac stat din Europa (de corupt ce este). De aceea, singura lor scăpare de prostia şi hoţia propriilor politicieni este să fie guvernaţi de la Bucureşti. Numai imaginea unui prim-ministru moldovean care se bucură că i-au dăruit la Bucureşti un CD cu desene animate Tom şi Jerry cât face... Iată de ce la oferirea preţului va trebui să se ţină seama de aceste beneficii aduse lui Băsescu de politicienii de la Chişinău.