Regimul liberalizat de vize: o poveste de eșec

Articol scris pentru Moldova.org: 

Semnarea Acordului privind regimul liberalizat de vize a fost una dintre promisiunile Alianței pentru Integrare Europeană. Ministrul de Externe Iurie Leancă și-a pus la bătaie reputația, asigurând societatea moldovenească de faptul că la sfârșitul anului 2012 Republica Moldova urma să obțină regimul liberalizat de vize, în caz contrar ministrul se angaja să-și dea demisia. În ultima perioadă de timp speranțele moldovenilor erau legate de summit-ul Parteneriatului Estic, din noiembrie 2013, care va avea loc la Vilnius. Și iată că mass-media moldovenești au difuzat pe 21 martie curent știri cu referire la declarații ale comisarului european pentru Extindere şi Politică de Vecinătate, Štefan Füle. Oficialul european a declarat: „Sper, pentru binele cetăţenilor care locuiesc în partea stângă a Nistrului, că o soluţie pentru acest conflict se va găsi cât mai repede. Pentru că atunci când se va rezolva această problemă, toţi cetăţenii din Republica Moldova vor beneficia de un regim liberalizat de vize”. Unele mass-media au interpretat această declarație, cu referire la Postul de Radio Europa Liberă, în sensul că cetățenii Republicii Moldova vor  putea călători fără vize în statele Europei după ce va fi soluționată problema zonei nistrene.

Radio Europa Liberă a difuzat o știre cu titlul „ERATĂ: Declarația lui Štefan Füle despre liberalizarea vizelor”, în care a reprodus cu exactitate declarația lui Štefan Füle: „Nu pot să vă ofer un calendar al următorilor pași, știu ce trebuie făcut înainte ca cetățenii Moldovei să poată beneficia de regimul liberalizat de vize vis-a-vis de țările din spațiul Schengen și sper, spre binele locuitorilor din Transnistria, că soluția chestiunii transnistrene va fi găsită curând, pentru că cu cât mai repede va fi găsită, cu atât mai repede toți cetățenii trăitori în Moldova vor putea beneficia de regimul fără vize”. Jurnaliștii de la REL au încercat să interpreteze declarația lui Füle în sensul că „odată ce se va rezolva conflictul, transnistrenii vor beneficia și ei, ca și cei din dreapta Nistrului, de regimul fără vize”. Declarația oficialului european suportă, totuși, ambele interpretări. 

Pe 6.04.2012 ministrul de Externe Iurie Leancă a participat la o întâlnite cu studenții și corpul didactic la FRIȘPA, USM. Cu o zi în urmă, în cadrul unei conferințe internaționale, participanții la acea acțiune s-au deplasat în satul Chițcani, pentru a vizita mănăstirea din localitate. La intrarea în zona nistreană, în localitatea Bender, o cercetătoare din Germania m-a întrebat: „Unde sunt grănicerii moldoveni?”. I-am spus că Republica Moldova nu are posturi de grăniceri la linia de demarcare, singurele posturi fiind ale autorităților din zona nistreană. „Păi dacă nu controlați frontiera estică, cum mai sperați să obțineți regim liberalizat de vize?”, m-a întrebat cercetătoarea germană. I-am adresat această întrebare dlui Leancă. Ministrul mi-a răspuns, plin de speranță, că procesul viza, în prima fază, adoptarea a 42 de acte legislative, în faza a doua urmând ca acestea să fie implementate. RM urma să asigure securitatea actelor emise de licalitățile din zona nistreană. În ceea ce privește controlul unui eventual „flux migrațional” – o asemenea cerință din partea UE nu exista (se urmărea adoptarea unui mecanism de verificări la granița cu Ucraina); numai securitatea documentelor a fost invocată.

Și iată că zilele acestea întrebarea cercetătoarei germane vizate a reapărut. Într-un interviu adresat unei televiziuni de știri din Chișinău, șeful delagației UE în RM, ambasadorul Dirk Schuebel a declarat: „Pentru ca Moldova să beneficieze de un regim liberalizat de vize cu Uniunea Europeană este nevoie de securizarea frontierei de est a ţării”. „Dacă Uniunea Europeană va cădea de acord cu acest regim liber de vize evident că noi trebuie să ne asigurăm că frontiera este protejată aşa cum se cuvine. În circumstanţele pe care le avem astăzi cu Transnistria acest lucru este mai dificil. Noi am analizat de comun acord aceste probleme şi suntem optimişti că putem găsi o soluţie”, a subliniat oficialul european.

Desigur, soluțiile nu sunt atât de ușor de găsit. Soluția expusă de ministrul Leancă este problematică deoarece Ucraina cere noi cedări (inclusiv teritoriale) din partea RM în schimbul acceptării grănicerilor și vameșilor moldoveni la punctele de trecere a frontierei ucraineano-moldovenești pe sectorul zonei nistrene. Deși autoritățile de la Chișinău nu iau în calcul soluția privind instituirea unor posturi de grăniceri și vamale pe linia de demarcare dintre teritoriul aflat sub jurisdicția RM și zona nistreană, consider că o asemenea soluție va rezolva problema securizării liniei de demarcare din estul RM. Aceasta nu va însemna renunțarea la zona nistreană, ci impunerea unei ordini, care să excludă pătrunderea pe teritoriul aflat sub jurisdicția RM a persoanelor și mărfurilor fără evidența autorităților.    

De ce Republica Moldova este jefuită

Miercurea trecută au început negocierile privind un nou acord al AIE. În pofida reluării, în intervențiile televizate ale unor politicieni din cele trei partide din fosta AIE 2, a  expresiei „negocierea principiilor și valorilor”, este clar că reprezentanții celor trei formațiuni politice discută împărțirea posturilor – în primul rând, a postului de Prim-ministru. Situația șefului PLDM, care a condus până pe 8 martie Executivul, este destul de incertă. În articolul 102 alineatul 2 al Constituției Republicii Moldova este stipulat clar: „În cazul imposibilității Prim-ministrului de a-și exercita atribuțiile (...), Președintele RM va desemna un alt membru al Guvernului ca Prim-ministru interimar până la formarea noului Guvern”. La articolul 100 este specificat: „Funcția de membru al Guvernului încetează în caz de demisie (...)”. Întrucât actualul Prim-ministru și-a prezentat demisia pe 8 martie, în urma moțiunii de cenzură votată în Parlament pe 5 martie, Președintele RM este obligat să numească un alt membru al Guvernului ca Prim-ministru interimar, deoarece demiterea, respectiv demisia, crează imposibilitatea (pentru Prim-ministru) de a-și exercita atribuțiile. Acest lucru până în prezent nu s-a întâmplat. Probabil, dacă ar avea componență deplină și dacă ar fi sesizată în acest sens, Curtea Constituțională ar putea să clarifice situația.     

Totuși, în ciuda banalizării expresiei „negociere a valorilor și principiilor”, cred că actuala criză politică este o oportunitate pentru rezolvarea problemelor fundamentale ale statului Republica Moldova. Recent, într-un documentar difuzat de postul de televiziune „RTVI”, a fost citată renumita cântăreață rusă Galina Vișnevskaia, care în perioada existenței Uniunii Sovietice declarase: „În URSS nu guvernează legile, ci oamenii care adoptă legile”. Adică, legile nu erau pentru cei de la conducerea țării, ci pentru mulțime. Cine a crezut că URSS a dispărut, probabil se înșeală. Republica Moldova este o continuatoare a URSS-ului, din acest punct de vedere. Modul de gândire al conducerii din URSS (sovietismul) s-a perpetuat în mintea unora de pe malurile Bâcului (indiferent dacă sunt din PL, PD, sau PLDM)... Fără eradicarea acestei moșteniri, fără domnia legii, statul Republica Moldova nu se va consolida.

Orice stat poate fi asemuit cu un vas în care cetățenii săi își revarsă rodul muncii – impozitele și taxele pe care le achită. Atunci când vasul, din preaplinul său, își revarsă băgățiile peste marginile sale, într-un asemenea stat pensiile, alocațiile pentru copii, ajutoarele sociale, subvențiile pentru agricultori ș.a. vor fi mari, iar nivelul de trai va fi unul decent. Dintr-un asemenea stat oamenii nu vor pleca la muncă peste hotare. Însă vasul care reprezintă statul Republica Moldova este unul într-o stare jalnică. În primul rând, el are o fisură legată de zona nistreană: cum în acea zonă nu funcționează în regim normal Serviciul Vamal, crăpătura respectivă costă foarte mult bugetul – vasul statului moldovenesc. În al doilea rând, se crează impresia că unii cetățeni, de o anumită calitate morală, se implică în activitatea politică și vor să ajungă la guvernare pentru a crea breșe în vasul RM, pentru a se îmbogăți pe seama bugetului de stat. Cazul Banca de Economii (a pierdut 29 mln euro în ultimii 6 ani), cazul Pantelei Sandulache (a ridicat suma de 400 000 euro, cu complicitatea Ministrului Finanțelor Veaceslav Negruță), cazul M. Poalelungi – Victor Berlinschi – judecătorul O. Melniciuc, finul lui Poalelungi (SRL NORMA pretinde la aproximativ 7.5 mln euro din bugetul de stat, întrucât Republica Moldova a fost condamnată la CEDO pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti obţinute de Berlinschi, reprezentant al firmei în cauză, cu aportul lui Poalelungi) ș.a. sunt relevante în acest sens.  

Negocierile privind desemnarea candidaturii pentru funcția de Prim-ministru ne oferă ocazia să afirmăm că problema fundamentală a Republicii Moldova nu sunt neînțelegerile dintre liberal-democrați, democrați, liberali, comuniști etc, ci personajele fără scrupule, care, se pare că au pătruns în toate partidele, și odată ajunși la guvernare, jefuiesc această țară. Din păcate, ei asigură o continuitate de nezdruncinat, inclusiv atunci când asistăm la alternanța democratică la guvernare.

Asigurându-și controlul asupra partidelor în care investesc, ajungând la guvernare, aceste personaje își desfășoară activitatea de jaf, din când în când recrutând noi „cadre” din societatea moldovenească. Am impresia că dacă cei pe care încearcă să-i recruteze ar avea demnitate și i-ar trfuza, regimul de jaf nu ar reuși să se mențină la putere. Dar întrucât țara este sărăcită, „cadrele” sunt foarte ușor de absorbit în sistem. Astfel, s-a creat un cerc vicios. Și se pare că într-o țară în care funcționează un sistem (de stat) de jaf, guvernanților chiar le convine că, în urma activității lor de jaf, populația sărăcește tot mai mult. Căci unde-i sărăcie, demnitatea (umană) e o calitate rară și greu de găsit... Iar un sistem de stat care practică jaful nu poate să se mențină într-un stat cu o populație care are demnitate.  

Liderul politic indian Mahatma Gandhi spunea: „Ei nu ne pot lua demnitatea noastră dacă nu le-o dăm noi”. Cred că și în țara noastră – prin trezirea conștiinței societății – este posibilă instaurarea unei guvernări pentru popor, care să înlocuiască sistemul actual de jaf, în care poporul (munca sa) este văzut ca o sursă pentru îmbogățirea ticăloșilor ajunși în funcții de stat. Nu știu de ce (sau știu prea bine!), nu îmi leg totuși, această speranță de actualele negocieri, începute miercurea trecută.   

[Articol scris pentru portalul Moldova.org]

Despre negocierea acordurilor RM - UE

    Există voci care aprobă argumentul potrivit căruia societatea moldovenească nu trebuie să fie informată cu privire la conținutul negocierilor RM - UE legat de Acordul privind crearea Zonei de Comerț Liber Aprofundat și Cuprinzător (mai este numit Acordul de Liber Schimb), deoarece trebuie păstrat „secretul negocierilor”. Când e vorba de apărarea interesului național, cred că este nevoie de o transparență totală cu privire la conținutul negocierilor. Nu cred că delegația moldovenească, în frunte cu viceministrul O.Calmâc, intenționează să păcălească Uniunea Europeană. Nu are nici o șansă. Ceea ce trebuie să facă este să apere interesele agenților economici din RM. 

   Pentru aceasta, agenții economici (societatea moldovenească) trebuie informați cu privire la conținutul negocierilor și, respectiv, delegația moldovenească trebuie să promoveze opiniile acelor agenți economici.            

De ce independența „RMN” nu este recunoscută de Federația Rusă

Articol scris pentru Moldova.org: 

La sfârșitul săptămânii trecute mass-media au informat despre inițiativa organizației non-guvernamentale „Uniunea susținătorilor independenţei Republicii Moldoveneşti Nistrene” privind obţinerea statutului juridic internaţional pentru regiunea nistreană. ONG-ul a și fost creat, la sfârșitul lunii februarie, în orașul Bender (Tighina), cu scopul promovării inițiativei respective. Autorii acesteia au făcut referire la o lege din Federaţia Rusă care obligă Duma de Stat să examineze orice problemă, dacă o petiţie este semnată de cel puţin 100 de mii de cetăţeni ruşi (este vorba de adunarea numărului respectiv de semnături ale cetățenilor ruși din zona nistreană, Ucraina și Rusia pentru recunoașterea „RMN” de către Moscova). Până aici, nimic ieșit din comun. Inițiative privind independența „RMN” au fost mai multe. Ultima – în 2006, aparținând președintelui Sovietului Suprem de la Tiraspol de atunci, Evgheni Șevciuk, materializată în desfășurarea unui referendum pro-independență. După cum se știe, Federația Rusă nu a recunoscut până în prezent independența „RMN”, în pofida mai multor declarații de formare a „republicii” și de declarare a independenței ei, sau de desfășurare a referendumurilor în favoarea independenței.

            Ceea ce reprezintă un element interesant în știrea despre inițiativa din Bender este faptul că autorii pornesc de la ideea că „(…) va veni momentul când Republica Moldova, Transnistria, Rusia, Ucraina, Belarus vor intra în componenţa Uniunii Europene. Atunci graniţele îşi vor pierde din însemnătate şi nu va mai exista ură şi neînţelegere între popoare. Dar, până atunci, fiecare ţară are dreptul la suveranitate”, susţin autorii iniţiativei, care și-au înregistrat site-ul pe domeniul .md.

            Astfel, viziunea autorilor inițiativei, din cadrul ONG-ului din Bender, vine în contradicție cu viziunea conducerii de la Tiraspol a formațiunii teritoriale nerecunoscute. Așa-zisa ministru de externe de la Tiraspol, Nina Ștanski, a promovat în câteva articole științifice (ea fiind doctorandă în Relații Internaționale la o instituție de învățământ superior din Moscova) viziunea conform căreia, pe lângă identitățile demult cunoscute (etnică, religioasă, ideologică ș.a), ar mai exista o identitate a opțiunii geopolitice. Din acest punct de vedere, zona nistreană se deosebește de Republica Moldova prin opțiunea geopolitică: în timp ce RM dorește integrarea în Uniunea Europeană, zona nistreană dorește integrarea în Uniunea Vamală a viitoarei Uniuni Eurasiatice. Această diferență i se pare domnișoarei Ștanski insurmontabilă. Deși aparent inițiativa de la Bender se înscrie în politica promovată de administrația de la Tiraspol, prin „detaliul” privind acceptarea integrării zonei nistrene în Uniunea Europeană, chiar și împreună cu Federația Rusă, autorii acesteia merg în contrasens cu liderii nistreni.

            În condițiile în care Federația Rusă, într-un viitor previzibil (cu actuala conducere la Kremlin), nu va accepta aderarea la UE – deoarece elita rusească se pronunță pentru o lume multipolară, în care Moscova să constituie unul dintre polii de putere – inițiativa de la Bender este una lipsită de realism politic. Mai mult, colectarea celor 100 de mii de semnături este una lipsită de utilitate: dacă autoritățile Feredației Ruse doreau, ele recunoșteau independența zonei nistrene în baza referendumurilor sau declarațiilor de creare a „RSSMN” la 2 septembrie 1990 și a independenței „RMN” la 25 august 1991. Moscova însă, pornind de la ideea că nu îi mai poate scăpa zina nistreană, este preocupată de păstrarea Republicii Moldova în zona sa de influență, fâșia respectivă fiind utilizată ca un instrument în acest sens. Este clar că dacă Federația Rusă va recunoaște independența „RMN”, Republica Moldova va adera mai ușor la UE și nimic nu o va mai opri să renunțe la prevederea constituțională privind neutralitatea, respectiv să adere la NATO.

            Iată de ce, atâta timp cât zona nistreană este un instrument geopolitic, utilizat de administrația de la Kremlin pentru menținerea Republicii Moldova în spațiul rusesc de influență (blijnee zarubejie), independența „RMN” nu va fi recunoscută de Federația Rusă, oricâte semnături vor aduna ONG-iștii din Bender.     

De ce unii liceenii nu știu ce facultate să aleagă și își doresc să plece la muncă peste hotare?

Articol scris pentru Moldova.org: 

Astăzi la Universitataea de Stat din Moldova (USM) a fost ziua ușilor deschise. Zeci de tineri și tinere, de la diferite licee, au venit la Biblioteca Centrală Universitară, pentru a vedea standurile tuturor celor 14 facultăți. Astăzi am stat la standul și masa care au conținut prezentarea ofertei educaționale a Facultății de Relații Internaționale, Științe Politice și Administrative (FRIȘPA). La liceenii care s-au apropiat să afle informații despre studiile la FRIȘPA am remarcat, printre altele, două cazuri. În primul rând, mai mulți elevi, aflați în ultimul an de liceu, nu au fost în stare să-mi răspundă clar la întrebarea – pentru care domeniu al științelor simt predilecție: științele umaniste, științele reale sau științele naturale? E ciudat acest fapt, după 12 ani de program școlar. Un alt caz, care mi-a atras atenția, a vizat faptul că un grup de eleve, care au venit să vadă ofertele facultăților de la USM, inclusiv pe cea a FRIȘPA, m-au întrebat: „Cu diplomele de la FRIȘPA ne vom putea angaja la lucru în străinătate?”. Când le-am întrebat de ce să plece din țara lor, mi-au răspuns că nu cred că pot obține aici salarii ca cele din Occident.

De ce unii elevi din ultimul an de liceu nu știu pentru ce domeniu au înclinație – vocație? De ce unii elevi își văd viitorul – după ce vor fi absolvit facultatea acasă – într-o altă țară, în care să muncească? Le-am spus acelor tinere că Republica Moldova este parte a procesului Bologna, respectiv USM – ca instituție de învățământ acreditată – oferă diplome care sunt recunoscute în Europa. Dar ceea ce poți face în țara ta, comunicând în limba maternă, cunoscând cultura și tradițiile poporului tău, nu se compară cu ceea ce ai putea face în străinătate, aclo unde – la locuri de muncă bine plătite – sunt angajați în primul rând localnicii, iar imigranții fac munca pe care cei de acolo nu vor să o mai facă. Excepțiile confirmă regula.   

Cred că tendințele profilate azi – în ziua ușilor deschise la USM – se datorează unor cauze concrete. Lucrurile în Republica Moldova se prezintă așa: există două lumi paralele – cea reală, a copiilor (elevilor) și cea a factorilor de decizie și funcționarilor din Ministerul Educației – care dau dovadă de o gândire depășită. Aceștia din urmă au pretenția ca elevii să învețe pe de rost diferite informații – în aceasta constă programul de învățământ, iar copiii nu înțeleg de ce trebuie să facă asta când au permanent la dispoziție telefoane mobile, iphoane, tablete, lap top-uri conectate la Internet. Pentru a-și impune voința, în sesiunea precedentă de bacalaureat, funcționarii au apelat, la mascații din instituția responsabilă cu lupta cu corupția, stresând copiii...

Totul ar fi simplu: școala ar trebui să ajute copiii să-și descopere vocația, să-și dezvolte inteligența, dragostea de țară (patriotismul), pe care să nu vrea s-o părăsească și alte calități. În sesiunea de bacalaureat copilul ar trebui să arate cum își vede viitorul – în ce profesie/meserie; ar trebui să susțină examene care au legătură cu domeniul ales în viață. Astfel, examenele de bac. ar trebui să fie o sărbătoare. La noi însă, la examenele de bac., copiii trebuie să prezinte abilități de papagal: cât de bine au învățat pe de rost informații pe care nu li se permite să le acceseze, în timpul examenului, pe Internet și care, foarte posibil, nu le vor trebui în viață... Sistemul de edicație din RM este făcut așa ca elevii să piardă ani prețioși din viața lor pe antrenarea memoriei, iar după absolvirea liceului, ca „infirmi” intelectuali, să plece peste hotare, fie după o facultate absolvită, fie direct de pe băncile liceelor – la muncă pe șantiere sau la îngrijirea bătrânilor. Se pare că guvernarea este mai degrabă interesată în exportul forței de muncă, deoarece datorită remitențelor pe care moldovenii emigrați le trimit familiilor în țară, se menține această țară. Iar forța de muncă plecată, se pare, nu știe să gândească, ci să execute – căci asta a fost învățată în școală, de un sistem de educație defectuos. Reforma în învățământ ar trebui să rezolve această problemă – cum să ajute copilul să descopere ceea ce reprezintă el însuși, vocația sa, să-i dezvolte inteligența (gândirea), nu să-i impună să învețe papagalicește ceea ce vor cei din Minister. Pentru asta, cel puțin, în fruntea Ministerului ar trebui să se afle un pedagog, care să înțeleagă sarcinile urgente care țin de reformarea sistemului educațional...

Așa se face că azi dimineața, înainte de a mă deplasa la Universitate, am citit o postare, pe o rețea de socializare, a lui Viorel Dolha, învățător din Arad, președinte al Asociației Generale a Învățătorilor din România. El a postat o afirmație a lui Mihai Eminescu: „Copiii români sunt încărcați cu materii atât de multe și atât de diverse, încât... nici profesorii, nici școlarii nu se pot orienta în capetele lor. Acești copii nu învață nimic, pentru că memoria nu păstrează nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu și judecata copilului n-au jucat nici un rol...”. Observația lui Eminescu este valabilă și cu privire la sistemul educațional contemporan din Republica Moldova. Iar ziua ușilor deschise la USM, azi, mi-a confirmat acest lucru.

Moțiunea de cenzură Guvernului Filat – o șansă pentru vindecarea guvernării

Articol scris pentru Moldova.org: 

Moțiunea de cenzură (votul de neîncredere), din 5.03.2013, acordată Guvernului de către Parlament, reprezintă o șansă pentru resetarea alianței de guvernare, deci pentru AIE 3. Cu toate că primul ministru V. Filat a ținut un discurs în Parlament, în care a prezentat anumite realizări, starea social-economică din țară nu este una strălucită, nici măcar una acceptabilă. Statul Republica Moldova este cel mai sărac din Europa (nivelul de trai de aici este inferior inclusiv celui din zona nistreană), are cele mai proaste drumuri din lume, are un nivel ridicat al corupției. Cetățenii săi sunt nevoiți să plece la muncă în străinătate, businessmenii moldoveni își transferă afacerile în state în care Fiscul, Vama și instanțele de judecată funcționează în baza legii, nu a dispozițiilor oamenilor politici din conducerea statului.

Ce înseamnă șansa pe care criza, fructificată în moțiunea de cenzură, o oferă Republicii Moldova? Cred că principalul sens al evenimentelor de ultimă oră, pe care aș dori să-l conștientizeze factorii de decizie din RM, este faptul că AIE 2 a dat faliment nu numai din cauza confruntării interpersonale Filat – Plahotniuc, ci mai ales din cauza ineficienței sistemului (mecanismului) puterii de stat (în toate ramurile sale). Ineficiența s-a datorat departajării funcțiilor de stat – inclusiv în ramura judecătorească! – între partide, prin acordarea funcțiilor respective oamenilor celor trei partide (în conformitate cu o anexă a acordului privind crearea AIE 2). Acest fapt a arătat clar că partidele care au ajuns la guvernare în Republica Moldova sunt totalitare, scopul lor este ca, prin accederea la putere, să pună mâna pe toate funcțiile de stat (inclusiv pe cele din justiție), pe care să le folosească drept pârghii pentru a controla economicul. În principiu, statele democratice și capitaliste se conduc de teoria enunțată încă în sec. XVIII de către Adam Smith („Avuția națiunilor”) – a mâinii invizibile. Cred că un stat de drept este cel în care guvernarea este „o mână invizibilă”, de aceea un asemenea stat prosperă și progresează în toate domeniile. Un stat care nu se conduce de legi este cel în care guvernul controlează și gestionează toate procesele. Atunci când prim-ministrul, care este un om de afaceri (nu trăiește, după cum a spus chiar el într-o emisiune televizată, din salariul de funcționar de stat, ci din profiturile firmelor sale), dă indicații șefului Inspectoratului Fiscal cărui agent să i se blocheze conturile, care și cât să achite, care să obțină „relaxare” fiscală, într-un asemenea stat nu vor veni investitori străini. Acesta nu este un stat. Noțiunea de „stat” este incompatibilă cu cea de „haos”, sau mai exact – cu acțiuni întreprinse de funcționari de stat fără să țină cont de reglementările legale existente. Un stat se bazează pe legi. Cu regret, că în Republica Moldova respectarea legii nu este la loc de cinste: cetățenii nu au respect pentru lege deoarece se inspiră de la guvernanți.

Ce ar trebui să urmeze pentru ca statul moldovenesc să beneficieze de șansa oferită de moțiunea de cenzură? Cele trei partide trebuie să facă ordine – să degajeze spațiul de toată mizeria pe care au făcut-o. Așa cum Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci așteaptă să se pocăiască și să-și schimbe simțirea, gândirea și faptele – să se vindece din punct de vedere moral, adică să înceapă să respecte poruncile – legile, cred că o eventuală AIE 3 ar trebui să accepte ca și principiu depolitizarea tuturor funcțiilor și instituțiilor care nu trebuie să fie politice. Consider că instituții ca CNI, Curtea de Conturi, Comisia Electorală Centrală ș.a. (nu pun CCA în această listă deoarece, în virtutea Codului Audiovizualului, instituția în cauză trebuie să se constituie din persoane libere de indicații venite de la partide – ceea ce acum nu e cazul) trebuie să fie constituite din reprezentanți ai societății civile – eventual chiar prin adoptarea unor amendamente la legile privind respectivele instituții. Prin implicarea reprezentanților societății civile, prin controlul societății civile asupra politicului (în special prin CNI), prin transparența fiecărei decizii și acțiuni a oamenilor de stat, prin respectarea legilor, cred că AIE 3 va putea realiza dezideratul strategic al Republicii Moldova – integrarea europeană.     

Политика Украины в юго-западном направлении

Фраза.ua (Максим Михайленко) проанализировала внешнюю политику Украины в юго-западном направлении - включительно по отношению к Республике Молдова. Есть и мой вклад.