Pe 18 iulie a. c. mass-media moldovenești au anunțat
că președintele Nicolae Timofti va primi din bugetul de stat o îndemnizație
unică de eliberare din funcția de judecător, în valoare de 400 000 lei. Comentând
în fața reporterilor posturilor de televiziune acest fapt, președintele Timofti
a spus că, fără impozitul cuvenit, suma va fi de doar 320 000 lei. Răspunzând
la întrebarea „ce va face cu acești bani?”, Timofti a spus că are multe
cheltuieli, deoarece nu sunt „aranjați” fiii săi Nicu [angajat la un post TV al
lui Vlad Plahotniuc, cu acoperire națională] și Ștefan.
Trei aspecte se desprind din
aceste relatări: 1) poporulul Republicii Moldova s-a bucurat pentru că unul
dintre moldoveni s-a ales cu o sumă (frumușică) de bani (chiar dacă unii zic că
moldovenii sunt invidioși și gândesc în termenii „să moară capra vecinului”);
2) președintele este un tată grijuliu pentru Nicu și Ștefan; și 3) domnul
președinte a apărut la televizor (!): nu că ar fi întreprins ceva notoriu, ar
fi înaintat vreo inițiativă pentru binele poporului, – a apărut pentru că
Guvernul a anunțat că i se vor da bani, – dar oricum e bine că, măcar cu o
asemenea ocazie, președintele mai apare pe ecrane, fie și în ipostaza unuia
care se bucură de beneficii de la acest stat (pe care îl conduce?). De altfel,
tot mai mult se cristalizează imaginea domnului Timofti ca a unui foarte bun
președinte... pentru AIE. Iar un președinte bun pentru AIE, din câte se vede,
nu poate fi un bun președinte pentru Republica Moldova. Or, președintele RM, în
conformitate cu atribuțiile sale constituționale, în calitate de șef al
statului, se preocupă de „principalele probleme ale națiunii” (art. 84), cu
privire la care poate adresa mesaje Parlamentului (în SUA și în alte state democratice
occidentale președintele adresează mesaje națiunii – purtătorului suveranității
– pe posturi de radio sau/și TV). Pentru rezolvarea „principalelor probleme” cu
care se confruntă națiunea, președintele cere socoteală Guvernului... Nu și
actualul președinte Timofti. În conformitate cu art. 77, președintele este
garantul integrității teritoriale a țării, deci ar fi trebuit să se întâlnească
demult cu liderul de la
Tiraspol , Evgheni Șevciuk, pentru a încerca soluționarea
conflictului și reintegrarea țării. Președintele Timofti are însă alte griji.
Nu îl îngrijorează/doare faptul că cetățenii cu capacitate de muncă sunt
forțați să plece în străinătate pentru a-și câștiga bucata de pâine, partea
estică a țării este înstrăinată (moldovenii de acolo sunt supuși unui proces de
rusificare și deznaționalizare: de ex., o locuitoare din Slobozia mi-a
comunicat că de la 1 septembrie a.c. la școala moldovenească din localitate nu
va mai fi clasa I-a cu predare în limba moldoveneacă), veniturile populației
sunt mici și nu fac față prețurilor, din cauza secetei producătorii agricoli se
află într-o situație deosebit de grea etc. El (președintele) are alte griji...
materiale, legate de „aranjarea” fiilor (care, slavă Domnului, pot munci și ei
pentru a se aranja, așa cum fac toți ceilalți tineri de vârsta lor din această
țară).
E lăudabilă grija părintească
a domnului Timofti. Numai că în funcția pe care o ocupă, dânsul – chiar dacă cu
greu o va crede – trebuie să fie nu numai tatăl lui Nicu și Ștefan, ci tatăl
națiunii, să se preocupe de rezolvarea problemelor poporului acestei țări, cel
puțin așa cum se preocupă de rezolvarea problemelor familiei sale. Se crează însă
impresia că domnul Timofti a acceptat să fie ales președinte – salvând astfel
AIE de pierderea puterii și angajându-se să nu deranjeze cu nimic – pentru a-și
rezolva problemele materiale (din contul statului, bineînțeles). Poate că
domnul președinte, care oricum are un salariu mare, ar fi putut să declare că
renunță la indemnizația pe care i-a oferit-o Guvernul, până când exodul
populației se va opri, salariile bugetarilor și pensiile vor crește, până când
efectele secetei și ploilor cu grindină vor fi depășite... Dar cum să renunțe
când, nu-i așa?, dânsul pentru asta a și acceptat să devenă președinte, pentru obținerea
de bani... În orice caz, în ultima perioadă de timp, a apărut la televizor
pentru ca să-și împărtășească bucuria primirii de bani de la stat...
E bine că domnul Timofti își
rezolvă încetul cu încetul problemele financiare familiale. Numai că, orice
s-ar zice, alta este imaginea unui președinte și altele sunt așteptările față
de el chiar și într-o societate ca cea moldovenească...
