După adoptarea, pe 12 iulie
2012, a Hotărârii Parlamentului RM „privind aprecierea istorică și
politico-juridică a regimului totalitar comunist din Republica Moldova”, prin
care, totuși, „Se condamnă regimul totalitar comunist din Republica Sovietică
Socialistă Moldovenească (...)”, ne putem întreba dacă nu cumva greșala din
titlu (оговорка, vorba rușilor,
privind totalitarismul din RM)
exprimă o realitate. Nu cumva există în prezent în Republica Moldova semne,
deocamdată – ce-i drept – timide – ale unui totalitarism, cu toate declarațiile
privind îndeplinirea de către Republica Moldova a criteriilor de la Copenhaga privind democratizarea
– obligatorii în vederea admiterii în UE?
Se știe că „Totalitarismul este un regim politic
în care puterea aparţine în mod total unei persoane sau unui grup de persoane (subl. A. L.)”. Se mai poate adăuga că
într-un stat totalitar conducerea politică (ajunsă la putere fie prin lovitură
de stat, ca în Italia și Rusia, fie prin alegeri libere, ca în Germania) se sprijină
pe o parte din societate (în cazul regimului nazist – pe arieni, în cazul regimului
comunist – în teorie, pe proletari, în practică, pe nomenclaturiști), ceilalți
fiind excluși, tolerați, considerați un corp străin în structura statală (dacă
nu exterminați, ca în cazul nazismului și comunismului bolșevic). Desigur, cineva îmi poate spune
că în RM nu e vorba decât de un regim oligarhic, nu de unul totalitar, căci
într-un regim totalitar aceste rânduri nu ar fi fost publicate/postate pe un
site. De acord. Și totuși, câteva comentarii cu privire la Hotărârea din 12 iulie a.c.
a Parlamentului și starea curentă din statul moldav cred că se impun.
De exemplu, nu
este clar de ce parlamentarii moldoveni nu au condamnat totalitarismul, ci totalitarismul
comunist. Prin aceasta, se crează impresia că autorii PL-iști sunt
împotriva totalitarismului comunist, dar nu și împotriva totalitarismului
nazist, fundamentalist religios sau fascist, adică nu sunt împotriva totalitarismului ca principiu.
Promisiunea făcută de cei de la PLDM
cum că ei vor elabora încă un proiect de hotărâre care să condamne și celelalte
forme ale totalitarismului (oare tot din
Republica Moldova?) nu desființează această nedumerire. Republica Moldova
are nevoie de condamnarea totalitarismului, în toate formele și manifestările
sale. Or, liderii AIE sunt faimoși pentru poziții, atitudini și declarații
totalitare. Pe 21 mai a.c. președintele Parlamentului și al PD[R]M, Marian
Lupu, declara la PRO TV
În „Ediția
Specială” din 13 iulie a.c. de pe un post TV, moderatoarea Rita Ursalovschi a
citat din articolul meu „Despre aprecierea (condamnarea) «regimului totalitar
comunist din Republica Moldova»”:
„În loc să efectueze
reforme care să conducă la îmbunătățirea nivelului de trai al poporului
Republicii Moldova (așa încât oamenii să fie mândri de statutul de cetățeni ai
acestui stat independent și să nu plece în cele patru zări pentru a-și câștiga
o bucată de pâine), PL-ul luptă cu PCRM-ul ce folosește în campaniile
electorale nostalgia oamenilor care o duc greu în prezent”.
Acest pasaj l-a scandalizat pe unul dintre invitați, deputatul PL, Valeriu
Saharneanu. Spunând că respectă opinia mea, dl Saharneanu a adăugat că opinia
mea „nu este de referință”. De mai mare referință este, desigur, declarația
șefului său de partid, Mihai Ghimpu, care în ediția din 19 iulie a.c. a
emisiunii „Moldova în direct” (TVM) declara că „Societatea civilă nu e votată
de popor. Eu da”. Desigur, cu oameni politici ajunși la putere și care
promovează asemenea „principii și valori”, Republica Moldova apare mai mult ca un
stat totalitar decât unul democratic. Pentru informarea șefului PL, trebuie
spus că în statele democratice poporul este societatea (civilă). Nimeni nu
trebuie să voteze poporul pentru ca M. Ghimpu să-l ia în seamă și să-i permită
să înainteze un candidat la funcția de președinte al Comisiei Naționale de
Integritate. Poporul – societatea civilă – este suveranul într-un stat
democratic (în conformitate cu Constituțiile democratice, inclusiv cea a RM).
Într-un stat totalitar, în care puterea aparține unui grup de persoane, poporul (societatea civilă) este
desconsiderat (inclusiv sunt desconsiderate legile care stabilesc drepturile
poporului/societății civile). Nu spun că această atitudine față de popor/societatea
civilă a apărut odată cu venirea la putere a AIE în 2009. Este o continuare a
modului de guvernare și a stării ce era în Republica Moldova pe timpul
guvernării PCRM. De exemplu, nu atât de demult, în mai multe luări de cuvânt,
pe mai multe posturi de televiziune, liderul PCRM, V. Voronin, declara, cu o
mină a unui om mândru de ce a făcut, că în perioada 2001-2009 puterea (comunistă)
a acordat locuri (și chiar șefia!) în CCA reprezentanților opoziției (i s-a
replicat că atât Corneliu Mihalache cât și Gheorghe Gorincioi erau, totuși,
reprezentanții PCRM și dl Voronin nu a avut un răspuns la această observație). Este
un exemplu de totalitarism sau lipsă de respect pentru popor/societatea civilă:
deși în Codul Audiovizualului, adoptat de PCRM în 2006, se spune clar că membrii
CCA trebuie să fie „garanți ai interesului public” – nu ai vreunui partid! –,
că ei sunt reprezentanții societății civile, fiind – tocmai în acest scop –
„propuși de asociații obștești, fundații, asociații sindicale, asociații de
patroni, culte religioase”, dl Voronin spune că împărțea posturile din CCA (le
repartiza) partidului său și partidelor din opoziția parlamentară. Acum V. Voronin
se plânge nu pe faptul că AIE nu respectă legea (partidele AIE au făcut la fel:
și-au plasat oamenii săi în posturile de membri ai CCA), ci pe faptul că AIE nu
oferă comuniștilor, prin încălcarea legii, posturi în instituțiile statului
care, conform legii, revin reprezentanților societății civile. Pentru M. Ghimpu
legislația democratică în vigoare este, desigur, o eroare: cum poți să oferi
reprezentanților societății civile, care reprezentanți să fie garanți ai
interesului public și nu ai unui partid – posturi în instituțiile statului,
când nimeni nu a votat pentru societatea civilă...
În ediția din 17
iulie a.c. a „Fabricii”, învățăcelul lui M. Ghimpu, deputatul PL, Valeriu
Munteanu, dădea lecții invitatului permanent al emisiunii, Igor Boțan,
spunându-i: „Ar trebui să fiți anticomunist”. Poate că V. Munteanu este prea
tânăr să știe că totalitarismul vizează o societate în care cei de la putere îi
învață pe cetățeni ce să creadă, ce (din punct de vedere ideologic) să fie. V.
Munteanu nu are un șef de partid care să-i facă observație, să-i explice că
democrația este cu totul altceva (dimpotrivă, șeful său de partid crede că societatea
civilă nu a fost votată, pentru ca să fie luată în seamă). În regimul totalitar
bolșevic (comunist), V. Munteanu ar fi făcut o carieră fulminantă, după felul
cum se prezenta în studioul „Fabricii” ca deținător al adevărului în ultimă
instanță și după felul în care îi trata ca pe „dușmanii poporului” pe cei care
nu erau de acord cu el...
Republica
Moldova are nevoie de o Hotărâte a Parlamentului care să condamne totalitarismul, indiferent de forma
istorică pe care a îmbrăcat-o – comunist sau nazist (chiar dacă în document
trebuie menționate și acestea) – căci condamnând forma, există pericolul ca să
rămână necondamnată esența – principiile totalitare: concentrarea puterii în
mâinile unui grup de persoane (și satisfacerea interselor de grup prin accesul
la resursele statului), lipsa de respect față de popor (societatea civilă), controlul
total al grupului de persoane asupra
tuturor instituțiilor statului (inclusiv asupra celor în care, conform legii,
trebuie să ajungă reprezentanții societății civile pentru ca să fie garanți ai
interesului public)...
