Confruntarea valorilor liberale și conservatoare: este posibilă o simbioză în Republica Moldova?

Trăim o vreme în care competiția între diverse proiecte geopolitice – Uniunea Europeană și Uniunea Eurasiatică – se desfășoară în primul rând pe terenul valorilor. UE are câștig de cauză, iar state ca Republica Moldova, Ucraina și Georgia au adoptat vectorul pro-Vestic. Acest lucru s-a întâmplat nu atât datorită unei asistențe financiare consistente din partea Comisiei Europene, cât datorită valorilor cu care este identificată Uniunea Europeană. Așa încât, integrarea europeană, adoptată de către guvernarea de la Chișinău, se datorează dorinței moldovenilor de a se integra într-un spațiu în care sunt împărtășite anumite valori de către popoarele din statele membre ale UE: democrația, statul de drept, drepturile omului și economia de piață.

Pe de altă parte, ideologi ai Conservatorismului nu au reușit să propună un set tot atât de simplu și clar de valori, cu toate că valorile conservatoare se identifică cu păstrarea tradițiilor, a bazelor societății tradiționale. Discursul conservator se pronunță împotriva: 1) afișării, deci promovării homosexualității, dar chiar și a sexualității (desigur, o măsură eficientă ar fi interzicerea site-urilor de Internet și a canalelor TV pornografice, care au un efect devastator asupra tinerei generații), 2) căsătoriilor între persoane de același sex, 3) adoptării de copii de către „familii” formate din persoane de același sex, 4) justiției juvenile (deposedarea familiilor de copiii lor in extremis, pentru acuzații exagerate), 5) proliferării organismelor modificate genetic (OMG) – deci pentru interzicerea acestora, 6) controlului total al statului asupra propriilor cetățeni, deci lipsirii lor de intimitate, sub pretextul „lupei cu terorismul și extremismul”, prin: cip-izarea populației – impunerea pașapoartelor biometrice, a obligativității card-urilor bancare, urmărirea populației – de către serviciile de Intelligence – pe rețelele de socializare din Internet, a corespondenței prin poșta electronică, ascultarea convorbirilor telefonice prin telefonia mobilă ș.a.. Unele dintre aceste elemente sunt spijinite de președintele Rusiei, V. Putin.

Ideologia conservatoare se mai pronunță pentru păstrarea rolului Bisericii în societate, deci împotriva reducerii rolului religiei în societate – în primul rând împotriva eliminării religiei din școală, cu referire la obiectul de studiu consacrat ei (o societate care are la bază ideologia conservatoare nu va fi una laicizată, așa cum se declară, de pildă, societatea franceză). Ideologia conservatoare se pronunță pentru păstrarea tradițiilor și obiceiurilor (port popular, cântece și dansuri populare, bucate specifice etc.) – deci este împotriva omogenizării, promovată de corporațiile transnaționale (CTN) – agénții economiei globale, ai globalizării, care vor unificarea culturilor, deci distrugerea diversității culturale. Întrucât o cultură reprezintă un mod de viață, deci un comportament de consum, purtătorii unei culturi au anumite preferințe de consum. Globalizarea vizează omogenizarea preferințelor de consum: ca toți oamenii, de pretutindeni, să fie purtătorii unei singure culturi, să dorească să consume, respectiv să cumpere aceleași produse – fabricate, bineînțeles, de CTN-uri, ceea ce asigură profiturile acestora.

Tradițiile specifice sunt însă elementul care face un stat atractiv și ele reprezintă o comoară – moștenirea generațiilor anterioare, iar pierderea lor înseamnă pierderea identității, a coeziunii unei comunități, deci a viitorului unui popor și a unui stat, a sensului de a mai fi. Sisținătorii teoriei conspirației susțin că prin aceasta se avansează spre statul global, care va fi condus de un guvern global.

În competiția între Vest și Est (dintre valorile liberale și și cele conservatoare), valorile liberale s-au impus, Uniunea Europeană pare mai clară și mai convingătoare pentru guvernarea de la Chișinău. Cu toate acestea, sunt convins că statul moldovenesc se poate păstra și consolida numai prin îmbinarea celor două seturi de valori: a valorilor occidentale (respectul față de legi, care este o moștenite a Imperiului Roman), cu valorile spațiului pan-ortodox – tradiții moștenite de la Imperiul Bizantin. Această îmbinare este posibilă chiar în virtutea sloganului UE: Unitate prin diversitate. Deci integrarea europeană este posibilă pentru Republica Moldova numai în măsura în care ea își va păstra individualitatea, căci prin aceasta ea va fi un stat de succes.  Desigur trebuie păstrate tradițiile autentice și nu, de pildă, înclinația spre delapidări și corupție a diferitelor guverne care s-au perindat la Chișinău, acuzate de cleptocrație. Or, încă marele savant moldovean, Dimitrie Cantemir, scria în lucrarea sa „Descrierea Moldovei”, în capitolul „Pentru năravurile moldovenilor”: „Deci noi din pricina aceasta voim să zicem că noi la năravurile moldovenilor nu putem să aflăm nimic lesne ca să putem lăuda, osebit de credința cea dreaptă [= ortodoxă] și priimirea de oaspeți”. Aceste tradiții trebuie păstrare și îmbinate cu democrația, statul de drept, drepturile omului și economia de piață. Simbioza nu numai că este posibilă, ea este chiar chezășia succesului statului Republicii Moldova.

© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).  

The Intra-regional Cooperation within the Eastern Partnership Area: a Support for the Public Administration Reform

One of the main and common problems of the almost all six countries of the Eastern Partnership program of the European Neighbouring Policy (ENP) – Moldova, Ukraine, Belarus, Georgia, Azerbaijan and Armenia – is the inability of governing or bad governance. This problem can be seen at all levels, both – at the governmental and at the public administration’s. This inability is based on a high level of corruption, on a low level of professional instruction of the public servants (because of appointment to positions not based on merit, but on the fact of the belonging to the political party that won the elections) and so on. This inability of efficient governing is an important factor which contributes to a state of instability and undermines the national security. The recent case of Ukraine in relevant from this regard: because of an instable Executive in Kiev and of an instable public administration in the South’s and Eastern regions of the country, Russia supported separatist movements in Crimea and Donbas – territories which now are out of the control of the Ukrainian central Government from Kiev.        

Another very negative consequence of the inability of governing (or of poor, ineffective governance) is the low level of the economical development, also because of the corruption and of a low level of professional education of the public servants.

From this regard, the solution of this problem is clear: the reform of the public administration system has to assure the accession into the system of people with good training (professional preparation) and honest. In this respect, international contacts, the intra-regional cooperation within the Eastern Partnership area can help every of the six countries, which is interested in development and in becoming a state where European standards are implemented. In addition to taking the experience of member states of the EU, it is important maintain bilateral and multilateral contacts between the named six states, both at the governmental and at the public administration’s levels. Georgia can share its experience of fighting with the corruption at the public administration level. The exchanges between faculties/departments of Public Administration from state universities, both of professors and of students, can contribute to a better professional preparation of future and nowadays public servants.

In this respect, it is very important to involve the diplomacies of the meant countries to contribute to facilitate the contacts of the representatives of the public administration from those countries, and not only from the capitals of them, nut including the centres of regions, districts and even between villages. The representatives of the public administration of the six countries can create a network, using first the informational technologies (Internet) and visits. As many problems of the countries from this area are common, can be assumed that some of solutions can be common, and they can be found together. Twinning capitals, the participation of the delegations in celebration of the city's day is very important to a good cooperation between all the capitals of the six countries. It is important to mention that in the Soviet period such links where not established and such collaboration didn’t work. The post Soviet period of independence of the six countries can provide better opportunities for dipper collaboration between them. The level of public administration, in comparison with the governmental, permits to collaborate despite the different geopolitical vectors of integration: Moldova, Ukraine and Georgia – involved within a process of association with European Union, Belarus and Armenia – involved in a process of integration within Eurasian Union (Customs Union), and Azerbaijan – neutral. By collaboration on this level, European values and standards can be promoted within countries as Belarus or Armenia, as well as in other state members of the Eurasian Union.        

Nevertheless, visits in other capitols, from countries of the area, can boost to steps. For example, Moldova can learn from other countries of the area the importance of the good looking capital. As the capital is the face of a country, the authorities should understand the importance of the funds allocations for building a real European capital, because now Chisinau does not look like a capital, in comparison with Yerevan, Tbilisi, Minsk, Baku or Kiev, which can inspire the mayor of the Moldovan capital to meet the requirements of the nowadays time and of the status.            

The development of the good governance both by the central Government and by the public administration is a guarantee of the security and of the welfare of a country, which are the national interests of any state. For the achievement of these purposes the intra-regional cooperation within the Eastern Partnership area can be a good support for the public administration development and the reforms in this field. The diplomacies of the six countries can contribute to close relations between the public administrations of the six countries, promoting by this – by the public diplomacy – their economical (commercial) interests, which will contribute to a dipper economical integration, which, in its turn, will contribute to the economical growth – to the common welfare.

The success of the transition of the post Soviet countries from the totalitarian regime and planned economy (socialism) to the democratic system and market economy (capitalism) depends inter alia or first on the reform of the public administration. As the level of development of a country depends on the level of good governance, the six countries of the Eastern Partnership area must do the best in order to achieve this purpose. Together is easier. 

Despre calitatea intelectuală la moldoveni sau cui încurcă posturile TV rusești

Despre unele probleme legate de capacitățile intelectuale la moldoveni a scris încă Ion Creangă în povestea sa intitulată „Dănilă Prepeleac”. Este știut și proverbul original moldovenesc: Dă-mi Doamne mintea cea de pe urmă a moldovanului. În timpul regimului comunist în URSS se alcătuiau bancuri despre moldovenii proști (de altfel, la fel ca în România). Un om înțelept niciodată nu ar generaliza. Nu cred că există popoare de proști și popoare de deștepți. Și totuși, bine ar fi ca moldovenii să mediteze din când în când la prostia care li se atribuie, pentru că numai conștientizând-o, o vor putea depăși. Și, poate, vor ajunge să nu mai regrete pentru votul dat la alegeri…    

În ultimele zile unele surse mass-media din Republica Moldova (de exemplu, „Jurnal TV”) promovează inițiativa de retragere a licenţei de transmisiune pe teritoriul RM a posturilor rusești „pentru informare tendenţioasă, pentru propagandă în loc de informare”. Un invitat la un talk show pe „Jurnal TV” așa a explicat atitudinea celor care sunt pentru interzicerea retransmisiei unor posturi rusești pe teritoriul RM: „Posturile ruseşti incită, seară de seară, la ură faţă de alții. Pur şi simplu, ele trebuie avertizate şi penalizate. Aşa că să fie limpede: eu sunt pentru pluralitatea de opinie. Dar şi pentru responsabilitate. Poluarea atmosferei cu agresivitate trebuie penalizată, nu?”.

Unul dintre amuzamentele cetățenilor Republicii Moldova este să urmărească emisiuni ale posturilor rusești și să se minuneze cum de pot unii jurnaliști ruși să exagereze într-un hal fără de hal. Moldovenii care se delectează urmărind respectivele emisiuni se întreabă, neputând să-și rețină râsul: „Ăștia chiar ne cred atât de proști, cu propaganda lor?”. Este una dintre puținele distracții, căci societatea moldovenească nu se poate delecta cu urmărirea ratelor de schimb ale dolarului și euro, și cu majorarea prețurilor.

Și iată că se găsesc „ingenioși” care vor să-i lipsească pe moldoveni de una dintre puținele distracții care le-a mai rămas. Ei pornesc de la premiza că cetățenii RM [deci cei care râd de propagandiști de la Moscova], într-adevăr sunt proști, idioți, așa cum îi cred cei de la Moscova. Și, ca persoane „inteligente”, care înțeleg „mai mult” decât societatea moldovenească luată în ansamblu, ei vor să-i „apere” pe moldoveni de propaganda rusească prin promovarea ideii de retragere a licențelor posturilor rusești. De altfel, cei care se cred mai deștepți au și repurtat un prim succes atunci când CCA a retras până pe 1 ianuarie 2015 licența postului „Russia 24”. Desigur, cei cu interdicția nu au luat în considerare că proștii de moldoveni, care se delectează cu propaganda rusească, urmăresc postul respectiv pe Internet. Dar, probabil, interzicerea Internetului este următorul vis al deștepților care vor „să apere” cu tot dinadinsul societatea moldovenească de urgia propagandei.  

Există în Republica Moldova unii – puțini – care se erijază în apărători ai celor mulți; ei se cred vigilenți și hiperînțelegători ai pericolului propagandei pentru moldoveni, pe care, desigur, îi cred idioți – incapabili să discearnă ce e informație, ce e opinie și ce e propagandă... Oare acești puțini, indiferent că-s jurnaliști, ONG-iști sau membri ai CCA, își vor putea schimba vreodată opinia despre calitatea intelectuală a moldovenilor?

P.S. Își poate imagina cineva ca autoritățile de la Washington să interzică retransmisa postului „Russia Today” în SUA? Probabil că nu. Probabil că acel cineva va zice: telespectatorul american este suficient de inteligent să înțeleagă ce îi place să privească pe micul ecran, deci el – telespectatorul american – cu telecomanda sa, aprobă sau interzice un post TV în casa sa…

© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).   

De ce nu au votat cei 44,53 % de alegători şi ce mesaj au transmis

      Miercuri, 3 decembrie, în timpul şedinţei Guvernului, referindu-se la rezultatele alegerilor din 30 noiembrie, printre altele, primul ministru Iurie Leancă a declarat: „Celor care au decis să stea acasă și au rămas dezamăgiți pot să le spun că mesajul lor a fost înțeles. Reformele nu mai pot fi amânate pentru că o astfel de șansă nu vom mai avea. Ori facem reforme, ori nu mai avem șanse la următorul scrutin”. Leancă a precizat: „O ultimă şansă ca să pornească lupta cu corupţia – la cel mai dureros şi cel mai înalt nivel. O ultimă şansă ca să reformeze justiţia! O ultimă şansă ca să demonstreze că instituţiile europene nu au mizat degeaba pe forţele care au declarat că integrarea europeană este singura cale de modernizare a Moldovei! Şi toate acestea, stimaţi cetăţeni, ca viaţa voastră să devină mai bună, să aveţi mai puţine lipsuri, să aveţi salarii şi pensii care să vă asigure un trai de care aveţi nevoie. Să facem astfel încât în doi-trei ani starea de lucruri din ţară să fie absolut diferită de situaţia în care ne aflăm acum”. 

Într-adevăr, faptul că la scrutin au participat cu 10 % mai puţini alegători decât la alegerile parlamentare din 2010, adică nu au participat aproape 45 % din alegători (mai exact: 44,53 %), constituie un semnal important pentru guvernanţi. L-a înţeles oare actualul premier Iurie Leancă?

În primul rând, domnia sa ca şi cum şi-a avertizat şeful de partid şi colegii de coaliţie că „o astfel de șansă nu vom mai avea” – adică de a rămâne la guvernare. Pe fundalul faptului fără precedent al excluderii cu o zi înainte de scrutin a unui concurent electoral, pe motive confuze din punct de vedere legal, cele 45 % de alegători îl pot întreba: care este garanţia că la următorul scrutin guvernanţii, care controlează justiţia – pe care şi-au împărţit-o împreună cu celelate instituţii ale statului, conform algoritmului – nu vor scoate din cursă un partid de opoziţie, sau nu vor scoate din cursă toate partidele de opoziţie? Iar dacă au făcut asta acum, de ce n-ar face-o şi la următorul scrutin? În aceste condiţii expresia „ultima şansă” pare o expresie dubioasă. Ar fi important să ştim dacă premierul Iu. Leancă a înţeles că mulţi dintre cei 45 % nu au mers la vot pentru că s-au simţit umiliţi, le-a fost ruşine de ceea ce s-a întâmplat cu excluderea unui concurect electoral. Şi este vorba de alegători care nu au intenţionat să voteze respectivul partid, dar care au simţit că după ce au compromis în mod sistematic, în ultimii 5 ani, noţiunea „integrare europeană”, în ajunul scrutinului din 30 noiembrie guvernanţii au dat o lovitură zdravănă şi noţiunii de „democraţie”. Acum ca niciodată este important ca cetăţenii RM să nu identifice cele două noţiuni (integrare europeană şi democraţie) cu actualii guvernanţi. Prin ceea ce au făcut, sus-puşii din RM au adus pagube mari imaginii Republicii Moldova la capitolul „stat democratic”...

În al doilea rând, premierul Iu. Leancă a arătat că a înţeles semnalul celor aproape 45 % ca un îndemn de a face reforme. În ultimul timp se crează impresia că în societatea moldovenească noţiunea reforme are o conotaţie mitică. Ce vor cei 45 %? Înclin să cred că vor să înceteze depalidările, corupţia, schemele de jaf (de exemplu, al Băncii de Economii, reîntoarsă, după ce a fost devalizată, în posesia statului, al aeroportului înstrăinat în condiţii netransparente, al întregii avuţii a poporului şi în primul rănd – a banilor publici, a bugetelor statului). Nu am auzit de la premier că a înţeles acest mesaj şi nu am auzit promisiuni în acest sens. Or, atâta timp cât guvernul său a adoptat decizia de „privatizare” a BEM, anulată recent de Curtea Supremă de Justiţie, se crează impresia că el se află în acel post tocmai pentru asigurarea bunei funcţionări a schemelor...   

Oricâte zeci de milioane de euro ar acorda Uniunea Europeană pentru reforme, pentru curăţirea sistemului de stat nu este nevoie atât de reforme – de schimbarea formelor, cât de schimbarea conţinutului – cei corupţi să fie schimbaţi cu oameni oneşti. Or, în RM puterea şi-au adjudecat-o, la ultimul scrutin, aceiaşi suspecţi de corupţie (conform deciziei Curţii Constituţionale), iar „justiţia” o fac în continuare aceiaşi suspecţi (cu palate şi maşini de lux). Tragedia celor 45 % care nu au votat este că ei văd că sistemul de stat în RM este putred şi că nu are cine face schimbarea. Iar din nimic nu iese decât nimic. Înţelege domnul Leancă faptul că cei 45 % nu pot fi manipulaţi cu cuvântul „reforme”, că ei ştiu că e nevoie de oameni oneşti, pe care nu i-au regăsit printre concureţii electorali? Deci în ajunul alegerilor cei 45 % nu au căutat atât programe (oricât de iscusite le-au elaborat unii), cât oameni oneşti şi competenţi. Aceştia sunt garanţia bunei funcţionări a instituţiilor statului, în timp ce persoane lipsite de moralitate, care nu au nimic în comun cu binele societăţii, ci numai cu buzunarul propriu, orice program vor propune – ajunşi la putere vor degrada şi ruina acest stat. Căci dacă Omul sfinţeşte locul, tot omul... spurcă locul, indiferent cu ce program electoral se prezintă.  

Personal, cred că cele 45 % de alegători sunt cei care nu au legitimat isprava guvernanţilor cu excluderea unui candidat în ajunul alegerilor, nu s-au lăsat manipulaţi de isteria indusă de unele posturi TV privind „extremiştii”. Cei 45 % sunt cei pe care nu i-a lăsat conştiinţa să voteze partide guvernarea cărora a însemnat degradare economică, devalorizarea leului, sărăcire, iar drept consecinţă – sute de mii de lucrători (gospodari) nevoiţi să plece peste hotare în căutarea unui loc de muncă, pentru ca să-şi întreţină copiii rămaşi acasă. Şi tot cei 45 % sunt de fapt şansa Republicii Moldova. În ei stă puterea ce poate naşte o forţă politică ce şi-ar putea asuma însănătoşirea, normalizarea sistemului de stat degradat de actualii guvernanţi. Ei, cei 45 %, pot vota o asemenea formaţiune politică. De aceea, cei 45 % sunt o forţă de temut. Şi este de înţeles de ce premierul Leancă a simţit nevoia să li se adreseze.   

© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).  

Cum R. Usatâi i-a păcălit și a compromis parcursul european al RM

      Noaptea trecută concurentul electoral Renato Usatâi a părăsit Republica Moldova. Din înregistrarea făcută la Moscova, cu apelul către simpatizanți, se vede că politicanul este liniștit și sigur pe sine. Ca și cum transmite mesajul: maurul și-a făcut treaba, maurul poate pleca. Semnificația evenimentelor din aceste zile va ieși la iveală mai târziu, dar de pe acum se poate deduce că „proiectul Republica Moldova”, al strategilor de la Moscova, se pare că a fost realizat cu succes de către R. Usatâi, iar guvernarea păcălită nici nu a înțeles ce i s-a întâmplat: care a fost scopul lui R. Usatâi și care vor fi consecințele scoaterii sale din cursă pentru Republica Moldova.

            Vă imaginați ca în ajunul alegerilor din Georgia, cu trei zile înainte, Saakașvili să fi scos din cursă partidul lui Ivanișvili? Or, Ivanișvili a venit cu bani din străinătate, a făcut donații și a folosit în campania electorală mesaje în care a acuzat guvernarea de atunci de la Tbilisi de multe metehne. Ceea ce în Georgia este imposibil, în RM este. Iată că „povestea de succes” se răsuflă bine de tot. 

            Societatea moldovenească vede cele ce se întâmplă acum la Chișinău pornind de la premiza că R. Usatâi a vrut să ajungă în Parlament. Așa văd situația și guvernanții, cu siguranță, și jubilează isprava lor. Și totuși, este această percepție adevărată? De multe ori cu seninătate R. Usatâi a declarat că va fi scos din cursă, cu zâmbetul pe buze, fără să-i pese. Iată de ce este îndreptățit să ne întrebăm: Nu cumva scopul cu care s-a înscris R. Usatâi în campania electorală din RM a fost exact determinarea guvernanților – după ce i-a zădărât și zăpăcit copios – să-l scoată din cursă?  

Ce consecințe poate avea acest fapt? În primul rând, dacă se va constata la CEDO că procesul electoral din RM a fost viciat într-un asemenea hal, Republica Moldova și-a pierdut pe mult timp perspectiva de aderare la UE. Căci le va fi greu guvernanților să le demonstreze partenerilor din cancelariile europene că au recurs la instrumente totalitare „în numele” integrării europene. Cei de acolo se vor cruci și speria de asemenea „parteneri”. De altfel și administrația Statelor Unite „nu este capabilă” să înțeleagă asemenea deraieri: până în prezent SUA aplică sancțiuni guvernului de la Kairo, Egipt, după ce președintele legitim ales, Mohammed Morti – fie el și liderul organizației extremiste „Frăția musulmană”, dezagreată de Washington – a fost înlăturat printr-o lovitură de stat.

Dar cel mai mare pericol, desigur, emană din partea Federației Ruse. Ne amintim că principalul pretext folosit de Rusia pentru anexarea Crimeii a fost faptul că în acele zile la Kiev nu exista o conducere „legitimă”. În condițiile în care Kremlinul nu va recunoaște rezultatele alegerilor, respectiv nu va recunoaște legitimitatea autorităților de la Chișinău după 30 noiembrie, ce scenarii pot fi desfășurate pe teritoriul Republicii Moldova? Despre Republica Bugeac sau Republica Basarabia deja vorbesc experți din Ucraina…

Este știută calitatea intelectuală a guvernanților de la Chișinău (altfel nu ar fi fost RM cel mai sărac stat din Europa). Dar să fie păcăliți chiar într-un asemenea hal de către strategii de la Moscova… Mai au câteva ore pentru ca să-și vină în fire, pentru ca să le dea Dumnezeu mintea cea de pe urmă a moldovanului, așa încât să nu comită o mare eroare (pe de-a dreptul: prostie), care poate avea concesințe nebănuite pentru această țară.

© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).  

Statul eșuat sau de ce amenințările interne sunt mai grave decât cele externe

Amenințările la adresa securității statelor sunt de două categorii: interne și externe. În ultimul timp, în legătură cu evenimentele tragice din estul Ucrainei, se vorbește tot mai mult despre amenințările de ordin extern, uitându-se cele interne. Printre amenințările de ordin intern se înscriu guvernarea ineficientă, gradul ridicat al delapidărilor și corupției, conflictele înghețate separatiste – etnopolitice, interconfesionale, geopolitice, existența unor organizații extremiste (de dreapta sau de stânga), utilizarea unor tehnologii electorale negre sau murdare ș.a.. Datorită confruntării cu asemenea probleme un stat poate ajunge să fie calificat drept eșuat.   

Un stat eșuat este unul care nu îndeplinește misiunea de bază pentru care a fost creat și pentru care trebuie să funcționeze un organism statal: apărarea și promovarea intereselor unui popor. Practic, un stat eșuat este unul captiv – structurile sau instituțiile căruia au fost capturate de unul sau câteva clanuri oligarhice și care folosesc respectivele instituții în scopul realizării intereselor proprii – în primul rând pentru propria îmbogățire. Într-un stat eșuat sau captiv întreprinderile ce produc profit, atât cele private, cât – mai ales – cele de stat, sunt taxate de reprezentanții structurilor de stat prin estorcare de dări regulate – iar banii percepuți nu ajung în bugetul de stat. Agenții economici cu un simț al demnității, dintr-un stat captiv, își mută afacerile în străinătate. Iar cei care se lasă umiliți – plătesc unor angajați ai organelor de control. Desigur, firmele aflate în proprietatea oligarhilor sunt privilegiate, ele scăpând atenției celor din organele de control. De asemenea, instanțele de Justiție sunt transformate în structuri care storc bani de la cetățeni, fără să țină cont de adevăr și dreptate în luarea deciziilor. Judecători din asemenea „instanțe” locuiesc în palate – exemple ale transformării ocupației profesionale, în cadrul unei instituții de stat, într-o afacere personală oneroasă. Dintr-un stat captiv pleacă mai ales cei săraci și mulți, care speră că în străinătate vor găsi un loc de muncă bine plătit și astfel își vor putea întreține familiile rămase acasă. Astfel, pleacă în străinătate cetățenii cei mai activi, pleacă acolo unde există respectul pentru omul care muncește, iar respectul se manifestă prin salariile obținute și prin condițiile de viață asigurate. Or, salariile mici ale majorității covârșitoare a cetățenilor dintr-un stat eșuat sunt expresia statului capturat și secătuit de clanurile servite de organele de control, organele de menținere a ordinii de drept, instanțele de judecată ș.a.. Este clar că un asemenea stat nu inspiră încredere nici investitorilor din străinătate, nici propriilor cetățeni. Structura unui stat captiv este pătrunsă de o boală, iar semnele sfârșitului unei asemenea statalități – pentru observatorul atent – sunt vizibile încă înainte de colaps. Eșuarea unui stat este un proces care durează o perioadă de timp, iar rezultatul este dispariția statului respectiv.            

           În statul eșuat percepția autorităților este că agenții economici sunt „victimele” ce trebuie să plătească celor care au câștigat alegerile, dacă vor să activeze în statul respectiv – și nu este vorba de plăți care să ajungă în bugetul de stat. Astfel, se instituie un jaf al agenților economici prin organele de control ale statului. În timp ce în statele normale organele statului ajută agenții economici, sunt în serviciul lor, într-un stat captiv respectivele organe împovărează – prin dările pe care le percep – agenții economici care fie dau faliment, fie își transferă capitalurile și activele peste hotare. Practic, într-un stat captiv organele statului sunt principalul obstacol în calea dezvoltării economice a țării, deoarece ele servesc regimul oligarhic care deține puterea și care și-o păstrează la alegeri datorită unor campanii de manipulare prin resursele mediatice (posturi TV) pe care le deține și le controlează.

            © Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).  

Ceva despre extremism în contextul Republicii Moldova

Vineri, 14 noiembrie, cu trimitere la surse din SIS și Procuratura Generală, mass-media chișinăuiană a informat despre percheziții și reținerea unui membru al oranizației non-guvernamentale „Forumul social”, acuzat de o posibilă destabilizare a situației politice în perioada postelectorală. În legătură cu știrea respectivă un post TV a consacrat temei „extremismului” mai multe emisiuni, încercând să afle dacă există în societatea moldovenească temeri cu privire la manifestările extremiste (sper că nu și-a propus să le creeze).   

Numai că noțiunea de „extremism” nu a fost folosită în sensul literal, originar. Dex-ul explică „extremism”-ul drept „Atitudine, a unor curente, mișcări, persoane politice care, pe baza unor opinii, idei, păreri exagerate, unilaterale, extreme, urmăresc prin măsuri violente sau radicale să impună programul lor”. Componenta ideologică este foarte importantă în acest context. Din punctul de vedere al teoriei politice există două extreme: de dreapta – naționaliștii radicali, naziștii, fundamentaliștii islamici, rasiștii de tipul Ku Klux Klan; și de stânga –  bolșevicii, maoiștii ș.a..

În Republica Moldova nu există formațiuni politice de o asemenea factură. De aceea, folosirea noțiunii „extremism” în contextul politic actual din RM pare exagerată. Numai că RM este țara în care au avut loc evenimentele din 7 aprilie 2009. În RM orice partid de pe eșichierul politic, și mai ales cele de la putere, care au un program politic normal din punctul de vedere al standardelor democratice, poate folosi tehnologii electorale negre sau murdare, poate relua scenariul din 7 aprilie 2009, poate organiza un maidan, care să creeze destabilizare. Or, până în prezent nu s-a dar răspuns la întrebările: ce a avut loc pe 7 aprilie 2009 și cine au fost organizatorii? Din acest punct de vedere, manifestări extremiste, care nu au o bază ideologică, sunt posibile.

Și totuși, e bine să nu confundăm extremismul cu tehnologii electorale murdare.

P.S. În maidanul din Kiev s-au manifestat activ forțe neonaziste, deci extremiste. În RM asemenea formațiuni nu sunt cunoscute. 

© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).