De ce este nevoie de un nou Act Final al OSCE

În anul 2015 (în luna iulie) se împlinesc 40 de ani de la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa, desfăşurată în 1975 în Finlanda, şi de la semnarea celebrului Act Final de la Helsinki. Este un prilej în sine pentru un summit – o reuniune a liderilor statelor membre ale OSCE (se ştie că la 1 ianuarie 1995 CSCE şi-a schimbat denumirea în OSCE). Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) este o organizaţie internaţională pentru securitate. Se concentrează asupra prevenirii conflictelor, administrării crizelor și reconstrucției post-conflictuale. Este formată din 57 de țări participante din Europa, Mediterana, Caucaz, Asia Centrală şi America de Nord, acoperind spațiul emisferei nordice „de la Vancouver la Vladivostok”.

Totuşi, un summit al OSCE se impune în acest an nu numai cu scopul aniversării realizărilor din trecut, ci mai ales în vederea examinării şi rezolvării problemelor de securitate din prezent. Procesul dureros de reconfigurare a spaţiilor geopolitice în perioada post-Război Rece pare să se îndrepte spre un rezultat, care poate dura în timp. Uniunea Europeană şi NATO pe de o parte şi Uniunea Eurasiatică şi Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC, abrevierea în rusă: ОДКБ) sunt cele două perechi de structuri care trebuie să găsească o formulă de coexistenţă paşnică. Un nou Act Final al OSCE, în care să fie reglementate relaţiile din toate cele trei coşuri – politic, economic şi umanitar – ale statelor din cele două spaţii geopolitice ar contribui la detensionarea situaţiei din Europa de Est (spaţiul vizat de programul PEV: Parteneriatul Estic).

Desigur, piatra de încercare a unei noi înţelegeri între Vest şi Est, care să securizeze spaţiul european, ar viza reglementarea celor trei conflicte din: Republica Moldova, Georgia şi Ucraina. O soluţie de compromis ar viza reîntregirea celor trei state, retragerea forţelor armate ruseşti sau desfiinţarea formaţiunilor paramilitare sprijinite de Rusia şi retragerea armamentului rusesc, în schimbul unor garanţii ale SUA, UE şi Rusiei privind neutralitatea Georgiei, Republicii Moldova şi Ucrainei. Modelul Austriei privind statutul de neutralitate din 1995 – valbil până în prezent – este unul ce ar putea fi examinat pentru a fi urmat. Este clar că radicalii ar exclude un asemenea Acord Vest – Est, iar într-o asemenea eventualitate nu poate avea loc decât o înrăutăţire a situaţiei.   

Noul summit istoric şi semnarea unui nou Act Final al OSCE ar putea avea loc la Chişinău, dacă autorităţile moldoveneşti, în persoana diplomaţiei chişinăuene, ar fi mai active şi creative.    

© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).  

Societal Security of Republic of Moldova within the context of European Integration

The object of reference, to be secure in the sector of societal security, is the society – the bearer of an identity. Societal identity refers to a community of people who identify with certain values, so who have an identity.

Moldova, located on the border of the European Union, is a special case in terms of societal security sector. Since independence to present, the Moldovan authorities failed strengthening the civic Moldovan nation, which must include all citizens, regardless of ethnicity. The degree of integration of ethnic minorities in the culture of the majority population is low, so many representatives of minorities does not identify as Moldovans, for them prevails the ethnic identity of minority they belong to.   

At the same time, there is a dispute between representatives of the two currents among the majority population: people who identify as Romanians and those who identify as Moldovans. This ideological rift weakens the Moldovan state because there is no cohesion at the societal level even between representatives of the same ethnic majority group.  

Another aspect of the problem concerns the Moldovan communities beyond the Moldova borders. There are settlements that identify as Moldovans whose ancestors were moved in Tsarist period from Bessarabia in places where descendants leave now (Ukraine, Russia). These communities identify themselves as Moldovans. Unfortunately, the Moldovan authorities are not concerned with preserving their identity – don’t have policies in this regard. 

Meanwhile, after the signing in 2014 by the government of Moldova of the Association Agreement with the European Union, it must develop and implement a strategy for promoting European identity. However, Moldovan society is divided in terms of vector of integration. A successful European integration is possible in conditions of the most Moldovans adherence to European values and European civilization. Ensuring societal security in the context of European integration is to obtain the support of majority of Moldovan society – Moldovan citizens, regardless of ethnicity, to European values. This is possible through the promotion of the European identity superimposed on Moldovan civic identity.  

Ensuring societal security involves strengthening Moldovan society based on civic identity. In this respect, it is necessary to develop a cultural policy to promote common values, which all the ethnic inhabiting groups will identify with.

One effective means of ensuring the societal security of RM is cultural diplomacy. The Moldovan authorities must help to preserve the identity of Moldovan communities abroad. This requires the development and implementation of a cultural policy whose object of reference will be the Moldovan communities outside. By supporting schools, churches, folk festivals the securitization of those communities is possible.

Romania has a cultural policy towards the Romanian communities abroad, promoted through the network of Romanian cultural institutes and by the Department for Romanians Abroad. The cultural network of natural links between communities who share the Moldovan regional identity, on both banks of the Prut River, can be successfully used to promote European values and identity. Communities from Romanian region Moldova, promoted through cultural diplomacy, may constitute poles of attraction for communities from Republic of Moldova.                

Securitatea societală a Republicii Moldova în contextul procesului de integrare europeană

Unul dintre sectoarele importante ale domeniului de securitate este cel societal. Obiectul de referință, care trebuie securizat, al acestui sector, este societatea – purtătoarea unei identități. Identitatea societală vizează o comunitate formată din oameni care se identifică cu anumite valori, idei, practici, deci care au o identitate. Statele cu guvernări și sisteme de stat normale își asigură securitatea societală.

Republica Moldova, aflată la frontiera Uniunii Europene, reprezintă un caz special în ceea ce privește sectorul securității societale. De la proclamarea independenței (27 august 1991) până în prezent autoritățile moldovenești nu au reușit consolidarea națiunii civice sau politice moldovenști, care teoretic îi cuprinde pe toți cetățenii, indiferent de apartenența etnică. Gradul de integrare a minorităților etnice în cultura, deci în societatea populației majoritare este scăzut, de aceea mulți reprezentanți ai minorităților nu se identifică moldoveni, pentru ei prevalând identitatea etnică a minorității din care fac parte.

În același timp, există o dispută între reprezentanți ai celor două curente din sânul populației majoritare: cei care se identifică români și cei care se identifică moldoveni. Această ruptură ideologică în sânul unei etnii slăbește statul moldovenesc deoarece nu există o coeziune la nivel societal nici măcar între reprezentanții aceleiași etnii majoritare.

Un alt aspect al problemei vizează societatea sau comunitatea moldovenilor transcenzând frontierele Republicii Moldova. În Ucraina, Rusia, Georgia ș.a. există localități ale coetnicilor care se identifică moldoveni, strămoșii unora dintre ei fiind mutați din Basarabia în locurile în care trăiec acum urmașii încă în perioada țaristă (1812-1918). Unele dintre aceste comunități nu au făcut parte din statul român (1918-1940) și se identifică moldoveni. Cu regret, autoritățile RM nu se preocupă de păstrarea identității lor, nu au politici în acest sens.

În același timp, după semnarea în 2014 de către guvernanții Republicii Moldova a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, se impune elaborarea și implementarea unei strategii privind promovarea identității europene. Or, societatea moldovenească este divizată în ceea ce privește vectorul de integrare. Iar o integrare europeană de succes este posibilă în condițiile adeziunii majorității cetățenilor moldoveni la valorile europene. Asigurarea securității societale în contextul integrării europene vizează obținerea sprijinului majorității societății moldovenești – a cetățenilor moldoveni, indiferent de apartenența etnică, față de valorile europene și civilizația europeană. Iar acest lucru este posibil prin promovarea în cadrul societății moldovenești a unei identități europene, suprapuse pe identitatea civică moldovenească.

Asigurarea securității societale este posibilă prin consolidarea societății în baza identității civice moldovenești. În acest sens, este necesară elaborarea unei politici culturale în vederea promovării unor valori comune, cu care să se identifice toate etniile conlocuitoare.

Unul dintre mijloacele eficiente de asigurare a securității societale a RM este diplomația culturală. Prin ea autoritățile RM pot contribui la prezervarea identității comunităților de moldoveni de peste hotare, atât a celor de la frontieră (raionul Noua Suliță – regiunea Cernăuți, raionul Reni, regiunea Odesa – în Ucraina), cât și a celor din alte state post-sovietice. Pentru aceasta este nevoie de elaborarea și implementarea unei politici culturale având ca obiect de referință comunitățile moldovenești de peste hotarele Republicii Moldova. Prin susținerea școlilor și bisericilor, sprijinirea unor festivaluri folclorice (de exemplu, cele organizate tradițional la 1 martie – Mărțișor) este posibilă securitizarea comunităților ce se identifică moldoveni în Ucraina ș.a..  

În contextul integrării europene a Republicii Moldova colaborarea cu România ocupă un loc aparte. România are o politică culturală privind comunitățile românești din afara granițelor, promovată prin rețeaua de institute culturale române și prin Departamentul Pentru Românii de pretutindeni. Cadrul cultural, rețeaua de legături firești între persoane și comunități care împărtășesc identitatea regională moldovenească, de pe ambele maluri ale Prutului, din Uniunea Europeană (România) și din Republica Moldova pot fi folosite cu succes în vederea promovării valorilor europene, a identității europene. Iar comunitățile din regiunea istorică Moldova, din cadrul României, promovate prin diplomația culturală, pot constitui poli de atracție pentru comunitățile din Republica Moldova.             

           

Cum poate fi oprit războiul civil în Donbas sau despre o Moldovă ucraineană autonomă

Astăzi se împlinește un an de la schimbarea puterii la Kiev. Cu regret, una dintre consecințele evenimentelor de atunci este războiul civil din estul Ucrainei, în care, după datele ONU, au decedat peste 5000 de persoane, iar după datele serviciilor de informații germane – peste 50000.  

În prezent experți din capitale ale celor mai importante state europene sunt preocupați de găsirea unei soluții acceptabile, vizând păstrarea integrității teritoriale a statului ucrainean. O asemenea soluție pare dificilă, în acest moment, datorită lipsei de încredere a populației rusofone din regiunile Lugansk și Donețk față de autoritățile de la Kiev.  

Cred că o soluție inteligentă a puterii de la Kiev ar putea fi acordarea unei autonomii largi celei de-a treia, ca număr, comunități etnice din Ucraina – după ucraineni și ruși – comunitatea moldo-română (450000 persoane, conform ultimului recensământ). Este vorba de zona în care coetnicii noștri locuiesc compact, în cadrul regiunii Cernăuți, în raioanele: Noua Suliță (în care conaționalii noștri se identifică preponderent moldoveni), Herța, Adâncata și Storojineț (în care conaționalii noștri se identifică preponderent români). O structură teritorial-administrativă în care ar intra teritorii ale vechiului Principat al Moldovei, care ulterior au făcut parte din state diferite (Storojineț și Adâncata – începând cu 1774 – din Bucovina, în cadrul Imperiului Habsburgic, Noua Suliță – începând cu 1812 – din Basarabia, în cadrul Imperiului Rus, și Herța – din 1862 – în cadrul României), în care populației conlocuitoare i-ar fi garantate toate drepturile culturale (privind folosirea limbii și a tradițiilor culturale) ar fi un bun exemplu pentru populația din Lugansk și Donețk privind schimbarea atitudinii autorităților de la Kiev față de minoritățile naționale din Ucraina. Ar fi un semn al faptului că Ucraina a adoptat standardele occidentale ale gestionării relațiilor interetnice. Or, Occidentul ne oferă mai multe exemple bune privind coexistența pașnică a două sau mai multe etnii în cadrul unui stat: Elveția, Belgia, Canada ș.a.. Și este vorba de state care nu poartă titulatura „Federal”.

Așadar, o Moldovă autonomă, la sudul regiunii Cernăuți, în cadrul Ucrainei, ar putea constitui o încercare reușită de a soluționa problema Donbasului. O Moldovă autonomă (cu capitala la Noua Suliță sau Herța), în cadrul Ucrainei, ar putea avea cel puțin aceleași drepturi ca și autonomia găgăuză de pe teritoriul Republicii Moldova, respectiv statut oficial pentru limba română (moldovenească), o universitate cu predarea în limba română, teatre dramatice în limba națională etc.. Dar statutul unei regiuni autonome întotdeauna este rezultatul unor negocieri între reprezentanții comunității etnice minoritare cu autoritățile centrale.

© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).             

Republica Moldova: conducere din exterior prin mandat?

Trăsătura fundamentală a actualului sistem al relațiilor internaționale, inclusiv al sistemului internațional de securitate, vizează faptul că principalii actori de drept internațional – statele – se recunosc reciproc și sunt egale din punct de vedere juridic. Cercetătorii în domeniul studiilor de securitate Barry Buzan, Ole Wæver și Jaap de Wilde au arătat în studiul lor colectiv „Securitatea. Un nou cadru de analiză” (CA Publishing, 2011, Cluj-Napoca) că „Decolonizarea a determinat, cel puțin pentru un timp, necesitatea acceptării tuturor statelor ca egale din punct de vedere juridic și a tuturor popoarelor ca egale din punct de vedere uman” (p. 93). Totuși, cei trei savanți au atras atenția asupra faptului că realitatea din teren este puțin diferită: „Consacrarea drepturilor omului semnifică faptul că latura umană din această ecuație va rezista în timp, dar există unele întrebări reale în ceea ce privește posibilitatea câtorva state post-coloniale de a se guverna suficient de bine pentru a susține statutul lor de membri egali ai societății internaționale. Unele state – precum Haiti, Somalia, Liberia, Cambodgia – s-ar putea afla deja în poziția de a fi conduse prin mandat, nu în calitate de colonii, ci ca state dependente de comunitatea internațională” (p. 93-94).

Volumul celor trei cercetători occidentali a apărut înainte de 2011, când a fost publicată varianta tradusă în română. Dacă cei trei cercetători ar fi elaborat studiul lor astăzi, când cursul valutar stabilit de BNM este de 20,99 lei pentru 1$ și 24,01 lei pentru 1 €, cu siguranță ar fi inclus Republica Moldova în lista statelor post-coloniale incapabile de a se guverna suficient de bine pentru a susține statutul lor de membru egal al societății internaționale. Această incapacitate s-a manifestat și în solicitări privind aducerea în procuratură și în guvern a unor specialiști din străinătate, care să constituie modele de integritate într-un mediu în care politicienii locali au dat dovada neputinței de a face față cerințelor înaintate conducerii unui stat în lumea contemporană.

În lume există popoare care luptă pentru libertatea lor (așa cum au luptat și moldovenii în perioada sovietică), pentru a-și crea propriul stat. Și există popoare care au primit un dar neprețuit – statalitatea – și își bat joc de ea (nici nu mai contează motivele – fie din prostie, incompetență, reavoință sau din neputința de a-și stăpâni patimi ca iubirea de argint).  

© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).      

Depolitizarea educației sau despre reforma neîncepută a Maei Sandu

Pe 16 februarie ministrul în exercițiu al Educației, Maia Sandu, a făcut o postare într-o rețea de socializare, în care a mulțumit pentru sprijinul și încrederea oferite în ultimele zile de susținătorii reformelor pe care le-a demarat, în condițiile contestării candidaturii sale de către PCRM și a presiunilor în vederea excluderii sale din noua formulă guvernamentală. „Vreau să reiterez că, în calitate de ministru al educației, dar și de cetățean al acestei țări, voi continua să îmi concentrez toate eforturile pentru a oferi viitoarei generații studii relevante și de calitate, încercînd să țin educația în afara influenței politice”, a concluzionat doamna ministru.

Este salutară dorința oficialului de a „ține edcația în afara influenței politice”. Dar ne putem întreba de ce diriguitorii din Ministerul Educației – subalternii Maei Sandu, care au elaborat Codul Educației, nu au introdus în lege clauza că rectori ai universităților, directori ai colegiilor, liceelor și școlilor nu pot fi membri ai vreunui partid. O asemenea prevedere legală ar proteja sistemul de învățământ de practica vicioasă care conduce la ocuparea funcțiilor de conducere în instituțiile de educație conform criteriului aparteneței partinice. Iar apartenența în cauză are directă legătură cu culoarea politică a ministrului.

În ultimul timp mulți politicieni fac abuz de cuvântul „reforme” în discursul lor. Nu cred că este cuvântul cel mai potrivit pentru a indica ceea de ce are nevoie în prezent statul Republica Moldova, în toate domeniile. Nu cred că avem nevoie de schimbarea formei (reformă), ci de schimbarea conținutului – idee care poate fi exprimată prin cuvântul „eficientizare”. Iar eficientizarea sistemului de educație poate fi efectuată de profesioniști, atât în domeniul de specialitate (pedagogic), cât și în domeniul managementului.

Este bine ca diriguitorii de la Ministerul Educației să conștientizeze faptul că, de regulă, profesioniștii în pedagogie și cei cu abilități manageriale nu se avântă în partide politice. Este un specific al intelectualilor, pentru care libertatea constituie o valoare. Iată de ce depolitizarea sistemului de educație (înlocuirea persoanelor angajate politic, aflate în prezent în fruntea instituțiilor de învățământ, cu profesioniști – neangajați politic) poate fi o măsură care ar contribui la eficientizarea activității educaționale.  

În orice caz, cine vrea „să țină educația în afara influenței politice”, dacă există într-adevăr voință politică pentru așa ceva, o face cu fapte concrete, nu printr-o postare pe o rețea de socializare…  

© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).     

De ce RM este un stat slab sau cum fortificăm sistemul de securitate națională

Din 1991 până în prezent statul Republica Moldova încearcă (sau ar fi trebuit!) să-și consolideze capacitățile, pentru a confirma statutul politico-juridic de independență, pe care îl are, cu realitatea din teren. La sfârșitul anilor ’80 – începutul anilor ’90 a existat în RSSM, din cadrul URSS, o mișcare de eliberare națională – pentru independența formațiunii statale moldovenești, dar lupta și eforturile pentru edificarea statului nu s-au sfârșit la 27 august 1991 – data proclamării independenței, sau la 21 iulie 1992 – când a fost încheiat la Moscova Acordul privind reglementarea pașnică a conflictului din zona nistreană a RM, între cele două părți: Federația Rusă și Republica Moldova. Eforturile privind edificarea sistemului de securitate națională a statului moldovean trebuie să se intensificate, mai ales în prezent, în contextul instabilității din regiunea Europei de Est. Or, securitatea unui stat vizează supraviețuirea sa.

În vederea edificării sistemului de securitate națională, de real fost sunt elaborările științifice ale cercetătorilor din domeniul Studiilor de Securitate. Acum, când politicul moldovenesc se află în perioada alcătuirii unii nou Guvern, poate ar fi util ca liderii partidelor care negociază formarea noii componențe a Executivului să ia în considerare și aceste considerații ale unor specialiști consacrați în domeniul Studiilor de Securitate: „În statele dezvoltate, forțele armate și serviciile de intelligence sunt separate de viața politică normală, iar funcționarea lor este supusă unor proceduri elaborate de autorizare. Când o astfel de separare nu există, așa cum se întâmplă în state slabe (Nigeria sub regimul Abacha, URSS sub Stalin) sau în statele mobilizate pentru războiul total, multe aspecte ale politicii normale sunt introduse în sfera securității” (Barry Buzan, Ole Wæver, Jaap de Wilde, „Securitatea. Un nou cadru de analiză”, CA Publishing, Cluj-Napoca, 2011, p. 50). Cei trei autori au specificat: „Conceptul de state puternice și slabe (…) se sprijină pe gradul de coeziune socio-politică din cadrul statului, care este ridicat în cazul statelor puternice și diminuat în cazul statelor slabe” (p. 73-74).

Privită prin prisma acestor concluzii ale celor trei experți occidentali, situația din statul Republica Moldova îl califică mai degrabă ca fiind unul „slab”, întrucât gradul de coeziune socio-politică din cadrul statului este redus, iar forțele armate încă nu sunt separate de viața politică normală, întrucât în conformitate cu recentul acord privind constituirea Alianței Pentru o Moldovă Europeană, Ministerul Apărării a fost partajat politic (a revenit PLDM-ului). Este interesant că SIS-ul nu apare în lista partajărilor, cu toate că există suspiciuni privind neaservirea politică a serviciului moldovenesc de intelligence. Este de admis că depolitizarea celor două instituții fundamentale ale statului le-ar oferi mai multă stabilitate și indiferent de dificultățile din cadrul negocierilor între cele două partide, care negociază formarea noului Guvern, în caz de pericol extern, instituțiile responsabile de asigurarea securității naționale vor fi capabile să-și facă eficient datoria.

© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).