Din 1991 până în prezent statul
Republica Moldova încearcă (sau ar fi trebuit!) să-și consolideze capacitățile,
pentru a confirma statutul politico-juridic de independență, pe care îl are, cu
realitatea din teren. La sfârșitul anilor ’80 – începutul anilor ’90 a existat
în RSSM, din cadrul URSS, o mișcare de eliberare națională – pentru independența
formațiunii statale moldovenești, dar lupta și eforturile pentru edificarea
statului nu s-au sfârșit la 27 august 1991 – data proclamării independenței, sau
la 21 iulie 1992 – când a fost încheiat la Moscova Acordul
În vederea edificării
sistemului de securitate națională, de real fost sunt elaborările științifice
ale cercetătorilor din domeniul Studiilor de Securitate. Acum, când politicul
moldovenesc se află în perioada alcătuirii unii nou Guvern, poate ar fi util ca
liderii partidelor care negociază formarea noii componențe a Executivului să ia
în considerare și aceste considerații ale unor specialiști consacrați în
domeniul Studiilor de Securitate: „În statele dezvoltate, forțele armate și
serviciile de intelligence sunt separate de viața politică normală, iar
funcționarea lor este supusă unor proceduri elaborate de autorizare. Când o
astfel de separare nu există, așa cum se întâmplă în state slabe (Nigeria sub
regimul Abacha, URSS sub Stalin) sau în statele mobilizate pentru războiul
total, multe aspecte ale politicii normale sunt introduse în sfera securității”
(Barry Buzan, Ole Wæver, Jaap de Wilde, „Securitatea. Un nou cadru de analiză”,
CA Publishing, Cluj-Napoca, 2011, p. 50). Cei trei autori au specificat: „Conceptul
de state puternice și slabe (…) se sprijină pe gradul de coeziune
socio-politică din cadrul statului, care este ridicat în cazul statelor
puternice și diminuat în cazul statelor slabe” (p. 73-74).
Privită prin prisma acestor concluzii
ale celor trei experți occidentali, situația din statul Republica Moldova îl califică
mai degrabă ca fiind unul „slab”, întrucât gradul de coeziune socio-politică din
cadrul statului este redus, iar forțele armate încă nu sunt separate de viața
politică normală, întrucât în conformitate cu recentul acord privind
constituirea Alianței Pentru o Moldovă Europeană, Ministerul Apărării a fost
partajat politic (a revenit PLDM-ului). Este interesant că SIS-ul nu apare în
lista partajărilor, cu toate că există suspiciuni privind neaservirea politică
a serviciului moldovenesc de intelligence. Este de admis că depolitizarea celor
două instituții fundamentale ale statului le-ar oferi mai multă stabilitate și
indiferent de dificultățile din cadrul negocierilor între cele două partide,
care negociază formarea noului Guvern, în caz de pericol extern, instituțiile responsabile
de asigurarea securității naționale vor fi capabile să-și facă eficient datoria.
© Pentru republicarea
articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului
autorului (titularului blog-ului).
