Chestiunea schimbării
sistemului electoral într-un context politic tensionat nu este una nouă,
caracteristică exclusiv actualei situații din Republica Moldova.
Cunoscutul cercetător (și om de stat) din România, George Cristian Maior, a
scris într-un studiu de-al său [1] despre „cunoscuta afacere Mathieu-Mohin and
Clerfayt T. c.[ontra] Belgia” – de la
CEDO. În respectiva speță, „Curtea a considerat că acea parte
din art. 3 din Primul Protocol referitoare la obligația statelor de a permite
desfășurarea de alegeri care să asigure «libera expresie a opiniei populației
în alegerea legislativului» conferă de fapt o largă marjă de apreciere
guvernului în stabilirea schemei de configurare a sistemului electoral și a
modului de exercitare a dreptului la vot. Din acest motiv, revizuirea judiciară
de la Strasbourg
ar trebui să se rezume doar la aprecierea dacă condițiile impuse de autorități
în acest sens nu «afectează drepturile în discuție până acolo încât să aducă
atingere esenței lor și să le priveze de aplicabilitate». Sub această linie de
argumentare, norma convențională pertinentă dispune numai pentru
obligativitatea desfășurării de alegeri libere, la intervale rezonabile, prin
vot secret și în lumina necesității respectării acelor condiții care să asigure
posibilitatea de manifestare a opiniei libere a populației. Așadar, legea
specială belgiană din 1980, introdusă cu scopul de a realiza un echilibru între
diferitele regiuni și comunități culturale prin reglementarea votului
minorităților lingvistice, în sensul că acestea trebuie să voteze pentru liste
de candidați «având voința și capacitatea să folosească limba regiunii lor», nu
contravine Primului protocol convențional” [2].
Pe fundalul acestei spețe este
clară și atitudinea Comisiei de la
Vene ția, care s-a pronunțat clar în privința necesității
păstrării sistemului electoral majoritar pe liste în Republica Moldova. Statul
moldovenesc în mai multe privințe poate fi comparabil cu Regatul Belgiei (desigur,
nu după gradul ridicat de corupție și, respectiv, nu după nivelul scăzut de
dezvoltare economică): avem o țară cu câteva comunități culturale (lingvistice),
cu mai multe regiuni (ca și Belgia). Din perspectiva Consiliului Europei,
existând și precedentul (cu referire la Belgia ) evocat, sistemul electoral mai potrivit pentru
Republica Moldova este cel majoritar pe liste. Iată de ce, prin campania de
schimbare a sistemului electoral, actuala guvernare de la Chi șinău, foarte probabil,
fără să fi fost conștientă de la început, s-a angajat într-un demers
antieuropean – împotriva spiritului legislației agreate în spațiul
civilizațional european. Este clar că în urma evocării acestui precedent
judiciar european, guvernarea de la
Chi șinău va renunța la „reforma” electorală sau, dacă va persista
în eroare, va arăta că nu prea le are nu „integrarea europeană”.
Note:
1. George Cristian Maior, Interesul național și analiza politicii
externe, în Manual de analiză a
politicii externe (Volum coordonat de Iulia Motoc, Șerban Filip Cioculescu),
Editura Polirom, Iași, 2010.
2. Idem, p. 163-164.
