Luna aceasta se împlinesc 23
de ani de la înghețarea conflictului transnistrean, prin „Acordul cu privire la
principiile aplanării pașnice a conflictului armat în regiunea nistreană a
Republicii Moldova”, din 21 iulie 1992, semnat de președinții Boris Elțîn și
Mircea Snegur. În document au fost prevăzute negocieri care să conducă la
soluționarea conflictului prin păstrarea integrității teritoriale și prin
acordarea unui statut special regiunii nistrene. Și totuși, în 23 de ani, carul
nu s-a urnit din loc. Dimpotrivă, se pare că decalajul între RM și regiunea
nistreană, aflată în afara jurisdicției autorităților de la Chi șinău, s-a mărit continuu.
Și totuși, în prezent pot fi formulate câteva considerații cu privire la
soluționarea conflictului.
În
primul rând, este necesară o voință politică a guvernanților de la Chi șinău. Foaia de turnesol a
identificării acestei voințe politice ar fi promptitudinea de a accepta
pierderea puterii în schimbul reintegrării țării. Or, se crează impresia că
dacă pe cântar ar fi puse, pe un talger – păstrarea puterii, iar pe celălalt –
reintegrarea și previzibila pierdere a puterii, actuala guvernare declarată
pro-europeană va alege puterea.
De asemenea, o a doua condiție
indisolubilă ar fi eradicarea delapidărilor și a corupției, edificarea unei
țări cu un sistem democratic veritabil și cu o economie de piață funcțională
(fără monopoluri), respectiv ridicarea nivelului de trai al cetățenilor
societății moldovenești (nu numai a funcționarilor de stat, judecătorilor,
procurorilor, vameșilor ș.a.).
Cu asigurarea celor două
condiții (voință politică și creșterea nivelului de trai al societății, prin
eficientizarea statului) soluționarea conflictului este posibilă. Iar pentru
aceasta va fi necesară formularea unei ideii de stat, a unui proiect de țară, a
unei misiuni a țării în care să se regăsească a atât elitele și populația
regiunii nistrene cât și elitele și societatea din Republica Moldova. Odată
ideea de stat formulată, va fi elaborată o Concepție privind reintegrarea
(resetarea) statului moldovenesc cu cele două spații ce vor fi reintegrate.
Concepția va reprezentat viziunea procesului de reintegrare, respectiv de
edificare a statului comun. Din viziune, va rezulta politica de reintegrare,
care reprezintă principiile ce stau la baza procesului. Din politică va rezulta
strategia, din strategie va rezulta tactica, iar din tactică va rezulta planul
de acțiuni – de soluționare a conflictului transnistrean.
Este foarte important să se
înțeleagă faptul că ideea de stat, viziunea și celelalte nu trebuie să fie
formulate de mediatorii și garanții din formatul 5+2, ci de către părțile în
conflict, căci ele vor fi respectate de părți când acestea le vor percepe ca
fiind ale lor, când vor percepe soluția ca fiind a lor, nu impusă de altcineva.
Poate actuala guvernare să gestioneze bine procesul de reintegrare? Da,
dacă va apela la specialiști care pot oferi soluții inovative, dacă va scăpa de
starea de anchilozare și lehamite.
