Nașterea Domnului

Pe pământ mult așteptat

Hristos Domnul s-a întrupat.

Hristos – soarele dreptății,

Adevărul, Calea Vieții.

Darurile Sale sfinte

Să dea rod: fapte, cuvinte,

Gânduri întru Dumnezeu.

Să-L purtăm în noi mereu.

Întrupat, trecând hotarul,

Izvorască în noi Harul.

Ca de-acum și până la moarte

Să fim vrednici de-a Sa parte.

Ești viața mea

Fără Tine mă simțeam pierdut,

Cu Tine-a început o nouă viață.

Un sens ce în străfunduri a zăcut,

A țâșnit, de neoprit, la suprafață.

O viață am râvnit să Te găsesc,

Ești tot ce mai mai bun în mine.

Pentru a fi cu Tine eu trăiesc, 
Ești viața mea, ca sângele din vine.

Misterul denumirii Vlahia, respectiv a etnonimului Vlah

Etnogeneza populației majoritare a Republicii Moldova încă mai constituie obiectul cercetării istoricilor. Se admite faptul că în perioada antică pe meleagurile moldave au viețuit Geții. Apoi, după un hiatus temporal, s-a constituit statul care purta denumirea Moldovlahia. Domnitorul Alexandru cel Bun purta titlul: „voievod de sine stătător a toată Moldovlahia și a malului mării”. Între Vlahii moldoveni și Geți se admite că ar exista o continuitate.

Un fapt interesant este și acela că în întreg arealul lor de viețuire, coetnicii noștri se denumesc și sunt denumiți din timpuri imemoriale până în prezent Vlahi – în: Serbia [ținutul Timoc], Grecia, Macedonia (Meglenia – ținut împărțit între Grecia și Macedonia, unde coetnicii noștri autohtoni se numesc Vlași), Croația (în ținutul Istria), Bulgaria, Albania, Republica Cehă ș.a.. Peste tot coetnicii noștri sunt numiți, în limbile țărilor respective, Vlasi (ceea ce înseamnă Vlahi). În prima jumătate a secolului XIV la nord de Dunăre au fost constituite două state: Ugrovlahia și Moldovlahia – denumiri care atestă comunitatea etnică a celor care le-au constituit cu toți cei care se denumeau Vlahi în întreaga peninsulă Balcanică și până la nord – în Moravia (Cehia). Se știe că în limba maghiară Vlah se zice Oláh, iar de aici, se poate presupune, s-a luat denumirea de Voloh, cu care îi denumeau slavii estici pe locuitorii țării noastre (actuala Moldovă) – țară pe care o numeau Волощина (Voloșcina). 

Este interesantă abordarea gânditorului rus Lev Gumiliov a fenomenului etnicității. El folosește noțiuni ca „supertnie”, „etnie” și „subetnie”. Din această perspectivă se poate enunța că poporul Republicii Moldova face parte din superetnia Indo-Europenilor, din etnia Vlahă, și constituie subetnia Moldovenească, la fel cum și frații noștri Vlași din Meglenia (Grecia și Macedonia), Armâni (Grecia, Albania, Bulgaria și Macedonia) și Rumeri din Istria (Croația) constituie subetnii specifice (fiecare are dialectul său) ale etniei Vlahe. 

În mod normal, sistemul de educație al Republicii Moldova ar trebui să pună în valoare comunitatea etnică a Vlahilor de peste tot în Sud-Estul Europei, iar istoricii să cerceteze ipoteza existenței unei formațiuni statale Vlahe care se întindea peste Balcani și Carpați, în perioada prestatală moldovenească. Or, cei care au auzit graiurile Vlașilor megleni, Armânilor macedoneni și Rumerilor istrieni pot constata comunitatea ortoepică a graiului moldovenesc cu graiurile respective – a felului în care sunt pronunțate cuvintele (foarte multe – comune și ele). Explicarea acestor elemente comune izbitoare este și ea foarte interesantă și merită și ea eforturile istoricilor.   

Gânduri la sfârșit de an

***

Din supărarea ta se înfruptă copios diavolii (din practicarea patimilor care te-au înrobit) – astfel te secătuiesc de energie. Te superi pentru că ești mândru. Mândria este expresia supremă a prostiei umane.

***

Oamenii se împart în două categorii: căscați și atenți. Cei atenți, care sunt minoritari, se împart și ei în două categorii: binevoitori și răuvoitori. Răuvoitorii sunt cei manipulați de  diavoli și care îi fură și îi exploatează pe căscați. Binevoitorii sunt cei însuflețiți de îngeri și care îi servesc pe căscați. Căscații nu prețuiesc deloc jerfa binevoitorilor, căci altfel nu ar mai fi căscați (inconștienți, neînțelegători). Lupta se dă între răuvoitori și binevoitori, pentru cei mulți (căscați) – pentru mântuirea/eliberarea lor, respectiv pentru împilarea lor.

***

Omul suferă din cauză că nimerește în plasa diavolilor, mușcând momeala patimilor. Omul fericit este cel care nu nimerește în plasa diavolilor, care își păstrează liniștea interioară (sufletească) – ceea ce este o măiestrie, o artă.

Misterul tău

Ești minunea ce mi-a dat-o Dumnezeu.
Misterul tău până-n străfunduri mă-nfioară,
Ești mângâierea sufletului meu,
Ești steaua mea, cea călăuzitoare.

De ce cei de la putere au câștigat alegerile prezidențiale

     Se apropie turul II al alegerilor prezidențiale și observatorii pot trage concluzii cu privire la miza acestora pentru putere. Nu poate fi exclusă ipoteza că atunci când i-a văzut protestând împreună pe reprezentanți opoziției - pe ai celei de stânga, cu ai celei de dreapta - puterea a înțeles că numai unită opoziția reprezintă o forță de temut. Pentru a elimina respectivul pericol și a-și consolida pozițiile, puterea a recurs la numirea (prin modificarea Constituției) și desfășurarea alegerilor prezidențiale, prin care urmărește dezbinarea atât a opoziției, cât și a societății, după principiul și cu scopul bine-cunoscut: Divide et impera. 

     Intenția centrului de putere al guvernării a fost de la început ca în turul II să ajungă candidații opoziției - al stângii și al dreptei - pentru că era clar că se vor război și vor face imposibilă pe mai departe orice colaborare pentru binele țării (deoligarhizarea, restituirea miliardului furat). Nu întâmplător în ziua I-lui tur de scrutin vocea influentă a puterii scria cu satisfacție pe o rețea de socializare: „Ne vedem în turul doi”. 

     După ce puterea și-a retras candidatul (M. Lupu), fiecare dintre cei doi politicieni care au acces în turul II îl acuză pe celălalt că este candidatul puterii. Puțini înțeleg că ei fac jocul puterii. Candidatul puterii este, fără să o știe, acela care manifestă mai multă ură și dispreț față de oponentul său. Atacurile furibunde la persoană, proferate de televiziunile care îi sprijină pe cei doi candidați, ating cote maxime, ca și cum cei doi nu se vor mai întâlni după 13 noiembrie. 

    Din această perspectivă pare clar, fără să mai așteptăm rezultatele turului II, că puterea este câștigătoare în alegerile pentru o funcție de președinte cu foarte puține atribuții (iar un președinte fără o majoritate parlamentară, care să îl susțină, chiar este ca frunza pe apă). Astfel puterea a reușit - exploatând lipsa de luciditate și clarviziune a celor doi candidați, dar și ale susținătorilor săi fervenți - să-i dezbine, iar prin aceasta, a reușit să dezbine și societatea. 

     Cu toate că mulți s-au lăsat furați, în naivitatea lor, de frenezia „disputei Est-Vest”, trezirea la realitate este iminentă. Iar realitatea este la fel de tristă...

     © Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obținerea acordului autorului (titularului blog-ului) 

Darul meu

Te iubesc nespus,
Ești bucuria mea,
Mister de nepătruns,
Darul meu de sus,
Radioasă stea.