ROLUL POLITICII MULTICULTURALE ÎN ASIGURAREA SECURITĂȚII SOCIETALE A REPUBLICII MOLDOVA

       Abstract: After the signing in 2014 by the government of Moldova of the Association Agreement with the European Union, it must develop and implement a strategy for promoting European identity. However, Moldovan society is divided in terms of vector of integration. A successful European integration is possible in conditions of the most Moldovans adherence to European values and European civilization. Ensuring societal security in the context of European integration is to obtain the support of majority of Moldovan society – Moldovan citizens, regardless of ethnicity, to European values. This is possible through the promotion of the European identity superimposed on Moldovan civic identity.    

      One effective means of ensuring the societal security of RM is cultural diplomacy. Romania has a cultural policy towards the Romanian communities abroad, promoted through the network of Romanian cultural institutes and by the Department for Romanians Abroad. The cultural network of natural links between communities who share the Moldovan regional identity, on both banks of the Prut River, can be successfully used to promote European values and identity. Communities from Romanian region Moldova, promoted through cultural diplomacy, may constitute poles of attraction for communities from Republic of Moldova.   

Keywords: Societal Security, Identity, Cultural Policy, Cultural Diplomacy, European Integration.

            Introducere

        Unul dintre sectoarele importante ale domeniului Studiilor de Securitate, în conformitate cu elaborările cercetătorilor reuniți în Școala de la Copenhaga, este cel societal (celelalte sunt: politic, militar, economic și de mediu). Obiectul de referință al acestui sector este societatea, formată din totalitatea cetățenilor unui stat. O comunitate formată din oameni care se identifică cu anumite valori, idei, practici (un mod de viață) comune este purtătoarea unei identități societale comune. „Securitatea societală se referă la sustenabilitatea tiparelor lingvistice tradiționale, a culturii și religiei, identității naționale și a tradițiilor, în cadrul condițiilor acceptabile pentru evoluție”[1]. Este evident că numai un stat cu o societate consolidată, nu dezbinată, se poate afirma și își poate realiza interesele naționale (inclusiv asigurarea securității politico-militare – a independenței, suveranității, dar și asigurarea securității economice: a prosperității). Iată de ce asigurarea securității societale poate fi privită ca un element de bază și indispensabil al dezvoltării durabile a unui stat caracterizat prin diversitate etnică. De aceea statele cu guvernări și sisteme de stat funcționale, orientate către realizarea intereselor naționale, nu a intereselor oligarhice sau de grup, sunt preocupate de asigurarea securității lor societale.

        Pentru a asigura securitatea societală se impune elaborarea și implementarea unei politici culturale care să promoveze valori comune. La baza acesteia trebuie să stea o idee de stat, o misiune a statului sau un proiect de țară. Din misiunea de țară trebuie să rezulte o viziune, ce poate fi expusă într-o Concepție privind securitatea societală a statului. Iar din documentul respectiv (Concepție) trebuie să rezulte o politică, iar apoi și o strategie privind asigurarea securității societale, care să aibă menirea de a consolida societatea, de a crește gradul de coeziune societală. În Republica Moldova (RM) s-a încercat un asemenea demers în perioada guvernării Partidului Comuniștilor (2001-2009), când în 2003 a fost adoptată „Concepția politicii naționale a Republicii Moldova”[2]. Cu regret, documentul nu a constituit o elaborare care să corespundă standardelor europene, nu a prevăzut instrumente și pârghii de implementare, nu a fost urmat de o Strategie de implementare a „politicii naționale”, de aceea a rămas un act legislativ steril.

        De remarcat că utilizarea noțiunii de „național” în context societal poate induce semnificații nedorite – de „naționalizare” în sensul de uniformizare (asimilare) a comunităților etnice din cadrul unui stat multietnic. De altfel, conceptul de „politică națională” este unul cu origini în Uniunea Sovietică, iar Iosif Stalin a fost chiar autorul politicii naționale adoptate de Kremlin în perioada stalinistă. În prezent în spațiul european relațiile interetnice sunt abordate prin prisma conceptelor „multiculturalism”, „comunicare interetnică”,        interculturalitate” de aceea utilizarea conceptului de „politică culturală”, sau „politică multiculturală” – în sensul larg al interacțiunii culturilor etniilor conlocuitoare într-un stat – este mai potrivită.  

           Republica Moldova: aspecte ale problematicii securității societale

         Aflată la frontiera Uniunii Europene, Republica Moldova reprezintă un caz special în ceea ce privește sectorul securității societale. De la proclamarea independenței (27 august 1991) până în prezent autoritățile moldovenești, indiferent de coloratura politică, nu au reușit să consolideze societatea moldovenească – alias națiunea civică (politică) moldovenească, cea care, conform teoriei politice, îi cuprinde pe toți cetățenii, indiferent de apartenența lor etnică, religioasă, confesională, socială ș.a.. Cu regret, până în prezent gradul de integrare a minorităților etnice în cultura populației majoritare (titulare) este scăzut, gradul de cunoaștere a limbii de stat de către minoritari este scăzut, de aceea, în consecință, mulți reprezentanți ai minorităților etnice nici nu se identifică drept moldoveni, pentru ei prevalând identitatea etnică a grupului minoritar din care ei fac parte.

Lipsa unei coeziuni societale în Republica Moldova are ca fundal conflictului înghețat din zona nistreană – Transnistria – dar și disensiuni ale autorităților de la Chișinău în relația cu minoritatea găgăuză din sudul țării (în luna februarie 2014 în unitatea teritorial-autonomă Gagauz Yeri a fost desfășurat un referendum privind vectorul politicii externe, iar majoritatea covârșitoare a celor care au participat s-a pronunțat pentru integrarea Republicii Moldova în Uniunea Eurasiatică, ceea ce a constituit o provocare la adresa guvernării pro-europene de la Chișinău).

             Există câteva linii de divizare a societății moldovenești:

           1. geopolitică: între partea din populație care se pronunță pro-Vest – și cea care se pronunță pro-Est (de remarcat că divizarea geopolitică se suprapune, în mare, și pe divizarea politică: forțele politice de dreapta sunt de orientare pro-Vest, în timp ce forțele politice de stânga sunt de orientare pro-Est);

           2. interetnică: între minoritățile etnice (care au fost supuse unui proces intens de rusificare în perioada sovietică și care sunt slab integrate în societatea moldovenească contemporană) și populația majoritară;  

            3. intraetnică: cele două curente din sânul populației majoritare – cei care se identifică români versus cei care se identifică moldoveni. Unii cercetători, precum Lucian Boia sau Oleg Serebrian, au scos în evidență inconsistența celor care proiectează inclusiv peste perioada medievală – implicit peste perioada de domnie a lui Ștefan cel Mare – identitatea românească. Oleg Serebrian notează: „După anexarea Basarabiei de către Rusia, basarabenii au continuat să se identifice ca o parte a moldovenilor, or în momentul în care s-a produs acest eveniment nu putea fi vorba despre o identitate națională românească”[3]. Desigur, se poate vorbi despre un  proiect stalinist de creare a „națiunii moldovenești” în interiorul URSS, prin formarea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești (RASSM), la 12 octombrie 1924[4], dar nu se poate vorbi despre o deznaționale – deromânizare a moldovenilor transnistreni, din simplul motiv că ei nu au avut până în 1924 o identitate românească. Istoricul american Charles King a evidențiat faptul că în momentul crării RASSM, strategii de la Kremlin s-au bazat inclusiv pe identitatea locală, asumată de populația din acea nou-constituita republică: „Constituirea unei națiuni în RASSM nu a apărut doar ca rezultat al expansionismului sovietic, ci mai mult ca rezultat al combinației dintre țelurile politicii externe centrale, formele de identitate existente și acțiunile aflate pe agenda elitelor politice și culturale din interiorul republicii autonome însăși”[5]. Așadar, este vorba în prezent de o divizare pe criterii de interprtare istoriografică, în sânul aceleiași etnii, a fenomenului identitar în Republica Moldova, ceea ce slăbește în mod grav statul moldovenesc, lipsindu-l de atât de necesara coeziune la nivel societal, coeziune care nu există nici măcar în sânul etniei majoritare.

         Toate aceste linii de divizare fac societatea moldovenească vulnerabilă din perspectiva asigurării securității societale. Statele cu coeziune socio-politică joasă sunt definite în literatura de specialitate a domeniului Studiilor de Securitate drept „state slabe”[6].

Frământările din cadrul societății moldovenești legate de vectorul politicii externe, lipsa unei coeziuni societale se datorează mai multor cauze, care sunt strâns legate una de alta:

1. Până în prezent autoritățile de la Chișinău nu au reușit să formuleze o idee de stat[7], o misiune de țară, un proiect de țară care să fie îmbrățișat de toate componentele societății (de toate minoritățile etnice conlocuitoare);

2. Până în prezent autoritățile nu sunt preocupate de edificarea națiunii civice (politice) moldovenești (în baza unor valori comune, îmbrățișate de toate comunitățile etnice conlocuitoare);

3. Autoritățile de la Chișinău nu au reușit să facă atractiv statul moldovenesc pentru minoritățile sale etnice, ceea ce denotă lipsa preocupărilor sau incapacitatea intelectuală și administrativă de a folosi instrumente ale puterii blânde (Soft Power)[8]. Desigur, pentru ca statul moldovenesc să fie atractiv pentru minoritățile sale etnice este necesată efectuarea unor reforme care să creeze condiții bune de viață, așa încât minoritățile respective să se simtă bine, confortabil, atât din punctul de vedere cultural, cât și din cel socio-economic (deocamdată, Republica Moldova rămâne cel mai sărac stat din Europa).

             Identitatea europeană în Republica Moldova

            După semnarea în 2014 de către guvernanții Republicii Moldova a Acordului de Asociere și de Liber Schimb cu Uniunea Europeană, se impune elaborarea și implementarea unei strategii privind promovarea identității europene în interiorul RM, în vederea aderării ulterioare la familia europeană. Or, în condițiile divizării societății moldovenești este în ceea ce privește vectorul de integrare, această sarcină nu este una facilă. O integrare europeană de succes este posibilă în condițiile adeziunii majorității cetățenilor moldoveni la valorile europene, deci în condițiile asumării de către majoritatea populației a unei identități europene. Asigurarea securității societale moldovenești în contextul integrării europene vizează obținerea sprijinului majorității cetățenilor moldoveni, indiferent de apartenența lor etnică, confesională, socială etc., față de cursul european, asimilarea valorilor și civilizației europene. Iar acest lucru este posibil prin promovarea în cadrul societății moldovenești a identității europene, suprapuse armonios peste identitatea civică (politică) moldovenească, cea care, la rândul său, trebuie să se suprapună peste identitățile minorităților etnice. Este necesar să nu existe vreun conflict între cele trei identități. Istoricul român Lucian Boia a exprima această idee astfel: „Proiectul european presupune, în actuala lui fază, necesara, dar dificila îmbinare a celor două tipuri de unitate: tradiționala unitate de tip național și unitatea supranațională a marii familii europene, cărora li se adaugă un al treilea nivel, corespunzător structurilor regionale și minorităților. Într-o Europă unită, nu vor mai exista de altfel decât minorități, nici o națiune nu va fi majoritară, ceea ce pretinde de pe acum o nouă abordare a relației majoritate – minoritate. Se ajunge astfel, de la un singur principiu dominant, acela al decupajului național, asimilarot în interior și purtător de conflicte în afară, la trei principii «egale», care se cer armonizate. Iată ambiția, ca și dificultatea, principiului european!”[9]. Putem conchide că integrarea în spațiul european vizează armonizarea celor trei identități: paneuropeană, națională și a minorității etnice – pentru comunitățile etnice conlocuitoare în statele  polietnice.      

        Așadar, asigurarea securității societale a Republicii Moldova, în contextul procesului de integrare europeană, este posibilă prin consolidarea societății în baza valorilor europene (a identității europene), în vaza valorilor statale (a identității civice/politice moldovenești), și prin respectarea culturii și identității minorităților etnice (drepturi privind folosirea limbii materne în învățământ, administrație, mass-media ș.a.). În acest sens este necesară elaborarea unei politici culturale (sau multiculturale) din perspectivă pan-europeană, în vederea promovării în interiorul țării a unor valori comune – europene și statale (naționale), cu care să se identifice atât etnia majoritară cât și toate minoritățile etnice conlocuitoare, cultura și identitatea cărora să fie recunoscute și respectate în spațiul multicultural european și național-statal. Este de notat că valorile europene, care vizează promovarea și implementarea multiculturalismului, pot constitui elemente de coeziune în interiorul societății moldovenești, dacă vor fi folosite eficient de către autoritățile de stat de la Chișinău.

           Comunitățile moldovenești din afara Republicii Moldova

        O consecință a atitudinii lipsite de responsabilitate față de propriul popor, din partea autorităților de la Chișinău, este și abandonarea comunităților moldovenilor din afara frontierelor statului Republicii Moldova. Mai ales în Ucraina, dar și în Rusia și în alte republici post-sovietice există localități ale conaționalilor care se identifică moldoveni. Strămoșii unora dintre ei au plecat din Moldova pe alte meleaguri încă înainte de anexarea Basarabiei de către Imperiul Țarist (1812): de exemplu, în regiunea Kirovograd, Ucraina, mai există șase asemenea sate moldovenești, strămoșii locuitorilor cărora s-au mutat acolo încă în 1805. Aceste comunități din Ucraina (cu excepția celor din nordul și sudul Basarabiei) nu au făcut parte din statul român (1918-1940) și membrii săi se identifică moldoveni în mod firesc, pentru că au moștenit identitatea (sau identificarea) etnică a strămoșilor lor. Cu regret, autoritățile Republicii Moldova, stat cu care acele comunități se identifică (considerându-l Patrie-Mamă), nu se preocupă de ajutorarea lor în vederea păstrarea culturii, limbii și identității strămoșești. Guvernarea de la Chișinău nu are preocupări și, cu atât mai puțin, politici și strategii în acest sens.

        Autoritățile RM trebuie să contribuie la prezervarea culturii (limbii, tradițiilor și obiceiurilor), respectiv a identității comunităților de moldoveni de peste hotare, atât a celor din imediata apropiere de frontieră (din raionul Noua Suliță, regiunea Cernăuți, și din raionul Reni, regiunea Odesa, ambele în Ucraina, membrii cărora se identifică moldoveni și formează majoritatea populației acelor districte), cât și a celor din alte regiuni mai îndepărtate ale Ucrainei (Kirovograd), dar și a celor din alte state post-sovietice (localități ale moldovenilor există în Rusia – în ținutul Krasnodar, Georgia, Kîrgîzstan ș.a.). Pentru aceasta este nevoie fie de elaborarea și implementarea unei politici culturale specifice, având ca obiect de referință comunitățile moldovenești de peste hotarele Republicii Moldova, fie includerea unui compartiment dedicat acelor comunități în documentul privind politica (multi)culturală a Republicii Moldova (atât în plan intern, cât și în plan extern). Prin susținerea școlilor și bisericilor, prin diverse instrumente ale diplomației culturale – sprijinirea de festivaluri folclorice (de exemplu, cele organizate tradițional la 1 martie – cu genericul „Mărțișor”, la Noua-Suliță, Reni ș.a.) este posibilă păstrarea identității comunităților moldovenești de peste hotare. O asemenea preocupare a autorităților Republicii Moldova este o datorie față de toți cei care se identifică cu statul moldovenesc și poate contribui la sporirea securității societale a RM, prin creșterea gradului de încredere a cetățenilor moldoveni față de propriul stat, față de viitorul statului lor.  

       În acest context, un exemplu demn de urmat pentru Republica Moldova îl reprezintă România. Autoritățile de la București au o politică culturală privind comunitățile românești din afara granițelor, promovată prin rețeaua de Institute Culturale Române (ICR) și prin Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. Cadrul cultural, rețeaua de legături firești între persoane și comunități care împărtășesc identitatea regională moldovenească, de pe ambele maluri ale Prutului, din România și din Republica Moldova, pot fi folosite cu succes în vederea promovării valorilor europene (ale UE), a identității europene în Republica Moldova și în comunitățile moldovenești din Ucraina și alte state post-sovietice. Comunitățile din regiunea istorică Moldova, din cadrul României, pot constitui poli de atracție pentru comunitățile din Republica Moldova.

Nu în ultimul rând, exemple bune de urmat pentru Republica Moldova oferă și statele din vecinătate: Ungaria, Polonia și Ucraina – care au instituit practica acordării conaționalilor de peste hotare a cărții de conațional,  cu ajutorul căreia ei pot vizita gratuit în Țata Mamă muzee și alte edificii culturale, iar, de exemplu, în Ungaria au facilități la angajarea în câmpul muncii.

Asigurarea securității societale a Republicii Moldova prin politica (multi)culturală

Din punct de vedere teoretic, conceptul cultură are câteva sensuri: în sens larg cultura semnifică un mod de viață a unui popor („Ansamblu de activități și modele de comportament proprii unui grup social dat, transmisibile prin educație”[10]), iar în sens îngust noțiuea în cauză vizează realizările unor personalități de creație în diversele ramuri ale artei: pictură, artă plastică, literatură, muzică, teatru, cinema ș.a. („Faptul de a poseda cunoștințe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoștințe; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva. Om de cultură = persoană cu un nivel intelectual ridicat, care posedă cunoștințe universale temeinice”[11]). Putem afirma că în conformitate cu primul sens evocat este vorba de o cultură impersonală (de exemplu, folclorul manifestat în dansuri, muzică populară, port popular, bucate tradiționale etc), iar al doilea sens se referă la cultura personalizată – la creațiile unor personalități istorice concrete.

Ca și concept, comunicarea interculturală a apărut în a doua jumătate a secolului XX, când în SUA au fost inițiate studii și aplicații privitoare la contactele dintre americani și indivizi sau grupuri aparținând unor culturi diferite de cea americană. În Europa Occidentală această direcție de reflecție și cercetare a condus la încetățenirea conceptului de multiculturalism, care descrie existența, acceptarea sau promovarea unor multiple tradiții culturale într-o jurisdicție, de obicei considerat în termini de cultură asociată unui grup etnic. Aceasta poate avea loc atunci când o jurisdicție este creată sau extinsă prin amalgamarea unor arii cu două sau mai multe culturi (de exemplu Canada franceză și Canada engleză, Valonia și Flandra în Belgia), sau prin imigrarea din diferite jurisdicții (state) ale lumii (de ex., foste colonii: Statele Unite, Australia, Brazilia, dar și, în ultimele decenii, datorită imigrației masive – de milioane de persoane: Regatul Unit, Franța, Germania ș.a.). Ideologiile sau politicile multiculturale sunt largi, variind de la respectul egal față de diverse culturi într-o societate, până la promovarea mentenanței diversității culturale, sau până la politici în care oameni aparținând diferitelor grupuri etnice și religioase sunt abordate de autorități ca fiind definite de grupul căruia aparțin. Multiculturalismul ce promovează mentenanța distincției diferitelor culturi este adesea în contrast cu stabilirea unor politici privind integrarea socială, asimilarea culturală și segregarea rasială. Multiculturalismul a fost descris ca „bol de salată” sau „mozaic cultural”. Două strategii diferite și aparent incompatibile au fost dezvoltate prin intermediul diferitelor politici și strategii guvernamentale. Prima se concentrează pe interacțiunea și comunicarea între diferite culturi; această abordare este, de asemenea, adesea cunoscută sub numele de interculturalitate. A doua se concentrează asupra diversității și unicității culturale care poate duce uneori la competiție interculturală. Izolarea culturală poate proteja unicitatea culturii locale a unei națiuni sau a unei zone și să contribuie, de asemenea, la diversitatea culturală la nivel mondial. Un aspect comun al multor politici care urmează a doua abordare este faptul că ele evită prezentarea oricăror valori comunitare specifice etnice, religioase sau culturale ca centrale.  

Republica Moldova este un stat polietnic, de aceea, întru asigurarea securității societale, politica sa culturală trebuie să răspundă necesităților tuturor grupurilor etnice, deci trebuie să fie una multiculturală. Pentru buna gestionare a relațiilor interetnice din Republica Moldova a fost creat încă de la începutul perioadei de independență – la 25 aprilie 1991 – Departamentul de Stat pentru Problemele Naționale, actualmente: Biroul Relații Interetnice (BRI), care are menirea de a realiza Concepția în domeniul relațiilor naționale, de reprezentare și apărare a intereselor grupurilor naționale care trăiesc pe teritoriul Republicii Moldova[12]. Cu regret, nu a fost prevăzut un rol al BRI în elaborarea unei politici (multi)culturale. Este nevoie de specificarea prin lege a atribuțiilor BRI, așa încât instituția să aibă sarcini privind elaborarea și implementarea unei politici multiculturale, iar pentru punerea ei în aplicare să fie alocate suficiente fonduri. Această politică ar trebui să fie în strânsă legătură cu politica educațională, prin care minoritățile etnice să poată însuși bine limba de stat a țării.

Pe lângă modelul european, implementat în statele Uniunii Europene (cu toate deficiențele, semnalate de unii lideri europeni, de exemplu de cancelarul german Angela Merkel[13]), un exemplu demn de a fi analizat este și cel din Federația Rusă. Recent (în 2013) a fost aprobată „Concepția Securității Societale în Federația Rusă”[14] – un document amplu consacrat asigurării securității societale ca parte a securității naționale a Federației Ruse.          

Concluzii

Succesul integrării europene a Republicii Moldova depinde în mare măsură de felul în care autoritățile de la Chișinău vor fi capabile să convingă statele membre ale Uniunii Europene de faptul că statul moldovenesc corespunde criteriilor de aderare, respectiv criteriilor de conviețuire a statelor europene în Uniune. Este vorba atât de respectarea principiilor democratice, implementarea unei economii de piață funcționale, cât și de adoptarea unei politici multiculturale – prin care să fie respectată cultura fiecărei comunități etnice conlocuitoare. Din această perspectivă, pot fi trase mai multe concluzii:  

1. În contextul eforturilor de racordare la standardele europene, se impune ca autoritățile Republicii Moldova să elaboreze strategii de sprijinire a comunităților moldovenești din străinătate (a lucrătorilor migranți: aproximativ 600.000 de persoane și a minorității moldovenești din Ucraina: 250.000 de persoane). Printr-un asemenea sprijin autoritățile de la Chișinău vor consolida securitatea societală în interiorul Republicii Moldova, întărind încrederea poporului Republicii Moldova în viabilitatea și durabilitatea statului moldovenesc.

2. România este un exemplu atât privind gestionarea eficientă a relațiilor interetnice din interiorul țării, cât și privind sprijinirea comunităților românești din afara granițelor țării (prin Departamentul pentru Românii de pretutindeni și rețeaua Institutului Cultural Român). Modelul respectivelor instituții poate fi trebuie preluat de Republica Moldova.

3. Se impune utilizarea eficientă a posibilităților oferite de UE, de exemplu, a programelor de cooperare transfrontalieră. Accesarea fondurilor prin intermediul acestui program și prin altele poate contribui la o interacțiune fructuoasă între comunități care au un trecut istoric comun, dar care sunt în prezent despărțite de frontierele a trei state.

4. Se impune desemnarea unei instituții de stat cu atribuții clare în vederea elaborării, supunerii în fața parlamentului, pentru a fo votată și a implementării unei Concepții a Securității Societale sau a Unei Concepții privind Politica Multiculturală în Republica Moldova. Această instituție poate fi chiar actualul Birou pentru Relații Interetnice.

5. Desigur, pentru buna elaborare a textului unei Concepții privind Securitatea Societală, autoritățile statului moldovenesc pot apela la comunitatea de experți în securitate din Republica Moldova.

Bibliografie

1. Boari, Vasile; Gherghina, Sergiu; Murea, Radu, Regăsirea identității naționale. Iași: Polirom, 2010.

2. Boia, Lucian, Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr și ficțiune, București: Humanitas, 2013.

3. Buzan, Barry, Popoarele, statele și frica, Chișinău: Editura Cartier, 2014

4. Buzan, Barry; Wæver, Ole; de Wilde, Jaap, Securitatea. Un nou cadru de analiză, CA Publishing, Cluj-Napoca, 2011.

5. King, Charles, Moldovenii. România, Rusia și politica culturală, Editura Arc, Chișinău, 2005

6. Lege privind aprobarea Concepției politicii naționale a Republicii Moldova, http://lex.justice.md/md/312846/, accesat 31.07.2015.

7. Merkel says German multicultural society has failed, http://www.bbc.com/news/world-europe-11559451, 17.10.2010, accesat: 10.05.2015.

8. Negru, Elena, Politica etnoculturală în R.A.S.S. Moldovenească (1924-1940), Prut Internațional, Chișinău, 2003.

9. Nye Joseph S., Jr., Viitorul puterii, Iași: Polirom, 2012. 

10.Regulamentul Departamentului de Stat pentru Probleme Naționale al R.S.S. Moldova, în Departamentul Relații Interetnice al Republicii Moldova. Documente, date, fapte, comentarii, Editura Cartea Moldovei, Chișinău, 2003, p. 42.

11. Концепция общественной безопасности в Российской Федерации, 21.11.2013, http://kremlin.ru/acts/news/19653, accesat: 10.05.2015.

Articol prezentat sub formă de comunicare științifică la conferiința „Cultural Diplomacy at the East and West Borders of the European Union” - 23-25 aprilie 2015, Oradea, România. Articol publicat şi în „Revista Militară. Studii de Securitate și Apărare”, Nr. 2/2015, Chișinău, p. 81-88.

---

[1] Barry Buzan et al., Securitatea. Un nou cadru de analiză, CA Publishing, Cluj-Napoca, 2011, p. 22.

[2] Lege privind aprobarea Concepției politicii naționale a Republicii Moldova, http://lex.justice.md/md/312846/, accesat 31.07.2015.

[3] Oleg Serebrian, Basarabia: identitate, politică și geopolitică, în Boari Vasile, Gherghina Sergiu, Murea Radu, Regăsirea identității naționale. Iași: Polirom, 2010, p. 220.

[4] Elena Negru, Politica etnoculturală în R.A.S.S. Moldovenească (1924-1940), Prut Internațional, Chișinău, 2003, p. 3.

[5] Charles King, Moldovenii. România, Rusia și politica culturală, Editura Arc, Chișinău, 2005, p.62

[6] Barry Buzan, Popoarele, statele și frica, Editura Cartier, Chișinău, 2014, p. V.

[7] Ibidem, p. 74.

[8] Joseph S. Nye, Jr., Viitorul puterii, Polirom, Iași, 2012, p. 114.

[9] Lucian Boia, Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr și ficțiune, Humanitas, București, 2013, p. 47-48.

[10] DEX, https://dexonline.ro/definitie/cultur%C4%83, accesat: 31.07.2015. 

[11] Ibidem.

[12] Regulamentul Departamentului de Stat pentru Probleme Naționale al R.S.S. Moldova, în Departamentul Relații Interetnice al Republicii Moldova. Documente, date, fapte, comentarii, Editura Cartea Moldovei, Chișinău, 2003, p. 42.

[13] Merkel says German multicultural society has failed, http://www.bbc.com/news/world-europe-11559451, 17.10.2010, accesat: 10.05.2015.

[14] Концепция общественной безопасности в Российской Федерации, 21.11.2013, http://kremlin.ru/acts/news/19653, accesat: 10.05.2015.  

Frumusețea ta

Frumusețea ta sufletească

întrece de sute de ori

felul în care arăți.

Deși, după cum arăți,

ești cea mai frumoasă

dintre toate

femeile din lume.

REPUBLICA MOLDOVA ÎN NOUA CONFIGURAȚIE GEOPOLITICĂ DIN ESTUL EUROPEI: RISCURI, PERICOLE, AMENINȚĂRI

Articol publicat în volumul intitlulat „Republica Moldova în contextul noii arhitecturi de securitate regională. Materialele conferinței internaționale, 15 mai 2015”, Chișinău, 2016, p.32-41.

Abstract: The annexation of Crimea to Russia (2014) and the bloody conflict in Eastern Ukraine has changed the geopolitical configuration in Eastern Europe. Russia opposes European integration of Moldova, Georgia and Ukraine. To analyze the Moldovan security requires a holistic approach aimed at relations between geopolitical centers of power and risks, dangers and threats assessment in five sectors – political, military, economic, societal and environmental – and three levels of analysis: national, regional and global. They are inextricably linked: a danger from one sector may cause dangers to another one; a danger from one level can influence the situation from another one.

Keywords: Republic of Moldova, Eastern Europe, Eastern Partnership, Geopolitics, Ukraine, risks, dangers, threats.

Introducere   

Anexarea/„alipirea” de către Rusia a Crimeii (în martie 2014) și conflictul sângeros din Estul Ucrainei (2014 – prezent), teritoriu asupra căruia guvernul de la Kiev a pierdut controlul, au schimbat configurația geopolitică din Estul Europei. Conform Dicționarului explicativ al limbii române (DEX) noțiunea configurație este explicată ca „formă exterioară a unui lucru; înfățișare. Totalitatea relațiilor dintre părțile unui sistem sau dintre mai multe sisteme din aceeași categorie” [1]. Noțiunea configurație vizează, în contextul dat, înfățișarea raporturilor între statele care se înscriu în regiunea Europei de Est – spațiu ce cuprinde cele șase state ale programului Politicii Europene de Vecinătate – Parteneriatul Estic: Belarus, Ucraina, Republica Moldova, Georgia, Armenia și Azerbaidjan. Trei dintre aceste șase state – Republica Moldova, Georgia și Ucraina – și-au exprimat clar intenția de apropiere de UE. În urma semnării Acordurilor de Asociere cu UE (2014), de către aceste trei state post-sovietice, se poate constata că ele se află într-un proces de integrare în spațiul geopolitic occidental, cu excepția celor câteva zone necontrolate de guvernele statelor respective: Abhazia, Osetia de Sud, Transnistria, Crimeea și cele două părți din regiunile Lugansk și Donețk. Rusia încearcă să se opună procesului de integrare europeană a celor trei state prin diverse mijloace: introducerea de embargouri sau restricții la importuri, prețuri mai mari pentru resurse energetice (în primul rând pentru gaz), impunerea de condiții mai dificile pentru lucrătorii migranți din statele respective, prezență militară în regiunile separatiste ș.a., prin acestea încercând păstrarea celor trei state în sfera sa de influență.

Pentru analiza securității naționale a Republicii Moldova se impune o abordare holistică, ce vizează raporturile între centrii geopolitici de putere (în regiunea Europei de Est aceștia sunt: Bruxelles, Moscova, Washington) și evaluarea riscurilor, pericolelor și amenințărilor în complexitatea lor, în cele cinci sectoare: politic, militar, economic, societal și de mediu, consacrate de Școala de la Copenhaga. Acestea sunt indisolubil legate între ele, iar riscuri dintr-un sector determină riscuri din altul. Pe lângă definirea celor cinci sectoare de securitate, Școala de la Copenhaga a furnizat cercetătorilor din domeniul Studiilor de Securitate și un cadru de analiză a securității pe trei nivele: național, regional și mondial. „Cu alte cuvinte, tabloul ne apare cu claritate atunci cînd toate nivelurile analizei securității, de la intern la global, sunt adunate într-o imagine completă” [2, p.204]. Cercetătorul Barry Buzan accentuează importanța fiecărui nivel în analiza securității, atât a celui regional cât și a celui național, abordarea sa fiind atât de la general la particular, cât și invers: „Odată ce nivelul regional este stabilit, poate fi schițat întregul evantai de niveluri care acoperă un cadru analitic larg. La capătul de jos se află mediul de securitate internă al statelor individuale. Este vital să înțelegem caracterul intern al statelor implicate, deoarece statele slabe, cu structuri socio-politice instabile, au cu siguranță mai multe vulnerabilități și de aceea se confruntă cu probleme mai multe și mai complicate de securitate decât statele puternice” [2, p.206].     

În ciuda sancțiunilor impuse Federației Ruse de SUA, statele UE ș.a., , a excluderii sale din G8, Moscova și-a întărit pozițiile în partea sudică a Europei de Est – în bazinul Mării Negre. Fiind parte componentă a acestei regiuni, Republica Moldova – prin instituțiile sale – trebuie să facă față riscurilor, pericolelor și amenințărilor în două dimensiuni: cea internă și cea externă, care, la rândul ei, vizează două spații sau contexte – a) regional și b) global. Riscurile și pericolele de origine internă și cele de origine externă sunt adesea legate: pericole din planul intern pot fi stimulate și întreținute de forțe care acționează din exterior, adică situația regională poate determina apariția și manifestarea unor pericole în interiorul unui stat: de exemplu, confruntarea a doi centri de putere într-o regiune poate să genereze destabilizare în state mai mici și mai slabe din zonă, pentru influența asupra cărora se desfășoară concurența. Cazul conflictului din Estul Ucrainei (2014 – prezent), în care rebelii pro-ruși se bucură de sprijinul logistic din partea Federației Ruse, este un exemplu în acest sens. Dar este edificator și exemplul Transnistriei, cu referire la sprijinul oferit Tiraspolului de către Federația Rusă, de la începutul conflictului (nerecunoscuta RMN a fost proclamată la 2 septembrie 1990) și până în prezent.    

Securitatea Republicii Moldova: planul intern (național)

În ceea ce privește statul Republica Moldova, pot fi identificate mai multe riscuri și pericole în toate cele cinci sectoare ale sistemului național de securitate. Acestea sunt indisolubil legate între ele, iar riscuri dintr-un sector pot determina riscuri în altul (de exemplu, cele din sectorul politic le pot determina pe cele din sectorul economic). Chiar dacă abordarea din prezent, din cadrul Studiilor de Securitate, ia în considerare și dimensiunea personală – securitatea individuală a cetățeanului sau a persoanei fizice – viziunea stato-centristă încă prevalează în cercetările din domeniu.   

1. Sectorul societal

Pe plan intern, lipsa unei idei de stat care să stea la baza națiunii politice (sau civice) moldovenești, care să unească toate categoriile populației în baza unor valori comune, indiferent de apartenența etnică, religioasă sau socială, face Republica Moldova vulnerabilă din punctul de vedere al securității societale. Cercetătorul britanic din domeniul Studiilor de Securitate, Barry Buzan, nota că „statul există sau își are esența mai curînd în planul socio-politic decît în cel fizic. În cîteva sensuri importante, statul este mai mult o idee deținută în comun de către un grup de oameni decît un organism fizic”, chiar dacă „În mod sigur, statul depinde de o bază fizică și dincolo de un anumit punct nu poate exista fără ea” [2, p.74]. Iată de ce Buzan pledează pentru „puternica hotărîre a guvernelor de a crea idei unificatoare” [2, p.94]. El a precizat că „ideea de stat trebuie nu doar să fie coerentă prin sine însăși, ci să aibă și o largă susținere” [2, p.91]. Cercetătorul britanic a clasificat statele lumii în două categorii (sau modele): națiuni-state (Ungaria, Italia, Japonia; aș adăuga: Israel, Armenia, ș.a.) [2, p.82] și state-națiuni (SUA, Australia ș.a.) [2, p.83]. Republica Moldova poate fi încadrată în a doua categorie. Ideea de stat a Republicii Moldova, care trebuie să fie formulată în vederea asigurării securității societale a țării, ar trebui să conțină elementele comune ale tuturor comunităților etnice conlocuitoare pe pământul moldovenesc, dincolo de diferențele etnice. Valorile occidentale privitoare la conceptul drepturilor omului pe de o parte, iar pe de alta religia Creștin-ortodoxă, care este comună tuturor comunităților etnice din Republica Moldova și care este păstrătoarea valorilor tradiționale ale familiei, moralității și spiritualității pot fi luate în considerare în construcția ideii de stat, care va conferi o identitate cetățenească fiecărui locuitor al Republicii Moldova. Practic, aflată la confluența a două spații civilizaționale, ideea de stat a Republicii Moldova poate fi o simbioză a seturilor de valori care stau la baza celor două tipuri de societăți: modernă (occidentală) și tradițională (orientală). În spațiul occidental există un exemplu de stat-națiune care se modernizează păstrându-și tradițiile – Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

O idee de stat are vocația de a trasa misiunea statului. Poporul unui stat care dispune de o idee unificatoare și de o misiune va fi unit și consolidat. În prezent în societatea moldovenească pot fi observate câteva falii de divizare:

1) susținători ai vectorului pro-European (37% pro-UE) și ai celui pro-Estic (50% pro Uniunea Vamală) – conform unui sondaj de opinie din 17 aprilie 2015 [3].  

2) stataliști și unioniști (vizând unirea cu România),  

3) persoane care se identifică români și cele care se identifică moldoveni,

3) populația titulară – majoritară (indiferent că se identifică moldoveni sau români) și minoritatea rusofonă, care cuprinde toate celelalte minorități naționale și etnice (care au fost supuse unui proces de rusificare în perioada sovietică și care sunt slab integrare în societatea moldovenească – fiind vorba de slaba cunoaștere a limbii de stat de către reprezentanții acestora),

4) ortodocși versus neo-protestanți.

Toate acestea fac ca Republica Moldova să fie vulnerabilă din punctul de vedere al securității naționale. Apreciez insecuritatea societală ca principalul pericol la adresa securității naționale a Republicii Moldova.

2. Sectorul politic

La alegerile președintelui republicii din 16 martie 2012 s-a putut constata că procedura de alegere a șefului statului poate să creeze instabilitate politică – el reușit să fie ales de către parlament după o criză de aproape trei ani, iar opoziția comunistă a contestat alegerea respectivă. De asemenea, problemele apărute la scrutinul alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2014, când cu trei zile înainte de ziua alegerilor Curtea de Apel a exclus din cursă un partid („Patria”) cu șanse de a intra în legislativ, au determinat o parte a societății să conteste valabilitatea alegerilor respective, iar puterea rezultată s-a confruntat cu anumite probleme legate de legitimitate, chiar dacă Curtea Constituțională a validat rezultatele votului. Un stat cu o slabă legitimitate a guvernării este unul vulnerabil din perspectiva securității naționale, de aceea pătura politică de la Chișinău trebuie să fie conștientă de necesitatea asigurării unor condiții optime pentru exercitarea democrației, a mecanismelor sale – implicit a unui cadru democratic de desfășurare a alegerilor, care conferă legitimitate guvernării rezultate.

De menționat că în ceea ce privește cazul Republicii Moldova, neinvestigarea judicioasă a acuzațiilor cu privire la miliardul de $ (sau 13 miliarde de lei) delapidat din BEM și alte două bănci comerciale (Banca Socială și Unibank), cu garanții oferite de Guvern prin folosirea rezervei valutare a BNM, poate conduce la destabilizarea situației interne.    

În condițiile lipsei unei coeziuni societale, dar și a unor probleme de ordin politic (crize politice generate de incapacitatea parlamentului de a alege șeful statului), se pot accentua tendințe separatiste. Din punct de vedere teoretic, cauzele separatismului sunt:

1.      Atracţia statului este slabă (puterea centripetă) este mai slabă.

2.      Puterea de respingere a centrului statal (puterea centrifugă), de către una/câteva regiuni este mai mare.

Respingerea centrului statal de către populația unei regiuni se poate datora: 1) lipsei unei idei de stat atractive pentru toate componentele sale (comunitățile etnice minoritare – mai ales cele care sunt situate compact într-o regiune), 2) lipsei unor valori comune care ar sta la baza construcției națiunii politice, care să reunească toți membrii societății, indiferent de apartenența etnică, religioasă, socială ș.a., 3) ignorării drepturilor și intereselor respectivelor comunități regionale (minoritare). În Republica Moldova autonomia găgăuză și raionul Taraclia trebuie să constituie obiectul unei atenții sporite a autorităților de stat.

O temă importantă în context politic este cea a neutralității permanente a Republicii Moldova [4]. În condițiile lipsei unui consens privind modificarea Constituției și a demersului de aderare la NATO, autoritățile de la Chișinău trebuie să ia în considerare că statutul respectiv este formal, nefiind recunoscut și garantat de nimeni, de aceea statul moldovenesc trebuie să întreprindă eforturi pentru asigurarea capacităților de apărare.

3. Sectorul militar

Conflictul transnistrean rămâne o problemă gravă de securitate a Republicii Moldova. În zona de securitate de pe Nistru acționează o misiune de pacificare din care fac parte 500 militari ruși (din totalul de 1.500; restul sunt: 500 militari moldoveni și 500 militari „nistreni”), iar alți aproximativ 1000 militari ruși asigură paza depozitului de muniții de la Colbasa ș.a., ale fostei armate a 14-ea. De asemenea, efectivul de 6000 de militari ai „armatei nistrene” este subordonat comandamentului rus, iar potențialul uman ce poate fi mobilizat în zonă se ridică la 50.000 militari în rezervă. În aceste condiții, pentru a reduce vulnerabilitățile în plan militar, autoritățile Republicii Moldova trebuie să sporească capacitatea de apărare a statului, prin creșterea cheltuielilor militare în buget: atât pentru salariile și pachetul social al corpului militar, cât și pentru dotarea armatei cu tehnică militară modernă și performantă.    

4. Sectorul economic

Un sector important al securității naționale îl reprezintă securitatea economică. În acest sens este importantă asigurarea unui climatul de afaceri favorabil. Lipsa unui mediu de afaceri viabil, gradul ridicat al corupției determină: a) un nivel scăzut al investițiilor străine, b) plecarea unui număr mare de cetățeni peste hotare în căutarea unui loc de muncă, în vederea asigurării securității sociale a propriei familii – a securității individuale, c) închiderea și/sau transferarea afacerilor și a capitalurilor din țară peste hotare. 

Pentru redresarea situației economice se impune elaborarea și implementarea unui plan anti-criză. Posibilitatea de a desfășura afaceri – prin crearea de întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri), fără estorcări din partea organelor de control, este crucială pentru dezvoltarea economică a țării.

5. Sectorul de mediu

Poluarea mediului (aerului, apelor, solului, pădurilor – reducerea florei și faunei) rămâne un pericol de maximă importanță, care necesită o monitorizare permanentă. În acest context trebuie luate în considerare două tipuri de riscuri:

a) de origine naturală: cutremure și alunecări de teren, furtuni (ploi cu grindină), inundații, chiar căderea de meteoriți (de exemplu, cazul de la Celiabinsk din 2013) ș.a..

b) de origine antropică (man made): emisii de substanțe chimice nocive în aer, deversări de substanțe chimice în râuri și sol, alunecări de teren datorate defrișărilor, accidente la cele cinci centrale nucleare din Ucraina (din proximitate), ș.a..

Securitatea alimentară este o componentă fundamentală a securității naționale, deoarece ea vizează securitatea – supraviețuirea – biologică a poporului țării. În acest context este importantă atât eradicarea pesticidelor din alimente (legume și fructe), cât și neproliferarea organismelor modificate genetic (OMG). 8 state din cele 28 ale Uniunea Europeană au interzis producerea și comercializarea pe teritoriul lor a OMG-urilor: Germania, Luxemburg, Franța, Austria, Grecia, Ungaria, Polonia și Bulgaria. Ralierea Republicii Moldova la standardele celor 8 state membre ale UE care au interzis OMG-urile ar fi un pas eficient în vederea asigurării securității alimentare a țării. Păstrarea fondului semincer organic și specializarea pe producerea unor alimente organice ar putea contribui la creșterea economică a statului moldovenesc.

Securitatea Republicii Moldova: planul extern (regional)

Printre pericolele regionale trebuie menționat ca prioritar conflictul din Estul Ucrainei (2014 – prezent). Este de remarcat faptul că unii specialiști în Studii de Securitate au observat cu câțiva ani înainte cursul spre punerea în aplicare a scenariul respectiv, deci au anticipat evenimentele din 2014 din Ucraina. În cartea sa „Rusia amenință oare Occidentul?” [5, p.18], scrisă în 2009 și editată în 2010, cercetătorul francez Jean – Silvestre Mongrenier menționa că „Bernard Kouchner era neliniștit, în vara lui 2008, de perspectiva unor contralovituri militare în Ucraina” – scenariu respins atunci de omologul său rus. Referindu-se la războiul ruso-georgian din august 2008, Mongrenier nota: „Unda de șoc provocată de acest război a parcurs întreg istmul dintre Marea Baltică și Marea Neagră, zonă extinsă unde se suprapun Europa și Rusia. Ucraina este vizată în primul rând. Pe agenda summitului atlantic de la Riga, în martie 2008, ne amintim cu[m] Vladimir Putin a redeschis public chestiunea legitimității frontierelor acestui stat-pivot. Regiunile orientale și peninsula Crimeea, cu baza militară de la Sevastopol, fac obiectul multor revendicări ruse. Moscova este de asemenea foarte activă în Estonia și Letonia, pozând în apărător al minorităților vorbitoare de rusă, păcălind cu stângăcie unii responsabili europeni interesați de explorarea zonelor de convergență cu o diplomație care nu cântărește prea mult. În prezent, în 2009, presiunea rusă apasă mai greu asupra Belarusului și Moldovei” [5, p.19]. Se poate afirma că lipsa unei reacții adecvate a comunității internaționale la războiul ruso-moldovenesc din 1992, din Estul Republicii Moldova, atunci când statul moldovenesc a fost abandonat și lăsat în sfera de influență a Federației Ruse, a condus mai întâi la războiul din Georgia, din 2008, iar apoi la evenimentele din Crimeea și la războiul din Estul Ucrainei (2014-prezent).

Scenarii discutate în prezent privind extinderea regiunii separatiste de la Lugansk și Donețk până la Odesa, respectiv încorporarea Transnistriei în Novorosia, trebuie tratate cu cea mai mare atenție și îngrijorare. Un asemenea scenariu pus în practică poate destabiliza și situația din alte zone ale Republicii Moldova: atât în sud – în autonomia găgăuză, în raionul Taraclia (cu populație etnică majoritară bulgară), cât și în nordul țării, unde există localități compacte cu comunități etnice ucrainene majoritare.    

Războiul din Estul Ucrainei este unul hibrid, cu o componentă informațională puternică. Mass-media din Federația Rusă – mediile de stat – sunt implicate în respectivul război, unele produse mediatice oferite de acestea fiind calificate de unii experți drept propagandă. Războiul informațional desfășurt de mass-media rusească împotriva Ucrainei poate avea repercusiuni și asupra Republicii Moldova, întrucât statul nostru este expus canalelor și produselor mediatice din Federația Rusă. Pentru asigurarea securității informaționale, este necesară demascarea și contracararea discursurilor mediatice destructive sau a propagandei. În condițiile societății informaționale prin interzicere (retragerea licenței de emisie) nu pot fi rezolvate astfel de probleme, căci consumatorii de informație pot accesa respectivele surse de informație în Internet. Iată de ce este necesară demascarea propagandei în programe mediatice de la televiziunile din Republica Moldova – în primul rând pe postul public de televiziune.     

O relație care necesită o gestionare specială este cea cu Federația Rusă. Statul rus joacă un rol important în materie de securitate în regiunea Europei de Est, pe care o consideră vecinătate apropiată [7] (în ultimul timp este folosită tot mai des expresia lumea rusă), care a constituit sfera sa de influență și pe care vrea să o mențină ca atare. Dependența Republicii Moldova de: resursele energetice din Rusia (în primul rând de gaz), piața de desfacere, piața muncii – locurile de muncă oferite în Federația Rusă, de asemenea rolul pe care îl joacă Moscova în menținerea conflictului înghețat transnistrean constituie principalele subiecte din agenda relațiilor bilaterale. De menționat că sprijinul acordat Transnistriei constituie 80% din bugetul regiunii; este vorba inclusiv de neperceperea plății pentru gazul livrat, iar datoria neachitată pentru acel gaz este cerută de Gazprom de la RM, nu de la administrația de la Tiraspol. Semnarea de către Republica Moldova a Acordului de Asociere cu UE (2014) a însemnat schimbarea partenerului strategic de dezvoltare: Rusia a cedat acest rol Uniunii Europene. Cu toate acestea, o relație bună cu Federația Rusă este în interesul dezvoltării economice (a asigurării bunăstării) și a asigurării securității Republicii Moldova [8].

În ceea ce privește riscurile la dresa securității RM în plan regional, pe lângă pericolul care emană de la cele 5 centrale atomice din Ucraina, mai ales în cazul continuării conflictului din Estul țării, trebuie luate în considerare insecurități sociale legate de imigrare (refugiați din Donbas).

Securitatea Republicii Moldova: planul extern (global)

Într-un discurs rostit de la tribuna Adunării Generale a ONU în 2014, președintele SUA Barak Obama a menționat teroriștii Statului Islamic, epidemia Ebola și Federația Rusă ca amenințări globale. Ele sunt valabile și pentru Republica Moldova. Trebuie ținut cont de faptul că islamiștii din organizația teroristă Statul Islamic au inclus Republica Moldova, pe hărți editate de ei, în formațiunea lor teritorială, probabil după principiul: toate teritoriile care au făcut parte vreodată din imperiile musulmane trebuie să fie reîncorporate în califatul pe care vor să-l creeze. Întrucât Moldova a făcut parte din Imperiul Otoman, islamiștii exprimă revendicări cu privire la teritoriul moldovenesc, de aceea organizația Statul Islamic constituie o amenințare la adresa securității Republicii Moldova.        

În afară de aceste 3 amenințări, împreună cu întreaga comunitate internațională Republica Moldova trebuie să facă față pericolelor legate de securitatea cibernetică sau informatică. Atacurile asupra sistemelor informatice sunt o amenințare la adresa securității oricărei țări.

În același timp, insecuritățile sociale legate de fluxurile migranților din Asia, care tranzitează teritoriile Ucrainei și Republicii Moldova în drumul lor spre Uniunea Europeană, dar unii dintre care pot rămâne în RM, traficul ilegal de droguri și arme (inclusiv cele de distrugere în masă – atât substanțe radioactive, cât și chimice, biologice ș.a.) constituie riscuri reale. Republica Moldova trebuie să se alinieze la statele care se pronunță și acționează în vederea neproliferării armelor de distrugere în masă, împotriva organizațiilor teroriste (atât islamiste, cât și neonaziste, naționaliste ș.a.) și a rețelelor crimei organizate.

Își păstrează actualitatea problema încălzirii globale. Republica Moldova trebuie să fie alături de statele care depun eforturi pentru protejarea planetei din această perspectivă.

Nu în ultimul rând, Republica Moldova trebuie să se angajeze în gestionarea și rezolvarea problemei crizei economice și financiare internaționale, a sărăciei, malnutriției, mortalității infantile, șomajului ș.a.

De asemenea, ar fi salutar ca statul moldovenesc să susțină acțiunile Națiunilor Unite privind interzicerea cercetărilor privind clonarea (Adunarea generală a ONU a adoptat o rezoluție în acest sens).

            Concluzii și recomandări

În urna analizei efectuate din perspectiva cadrului oferit de Școala de la Copenhaga (pe cele trei nivele: național, regional și mondial, și în cele cinci sectoare: societal, politic, militar, economic și de mediu), în vederea asigurării securității Republicii Moldova se impun mai multe decizii și acțiuni, dintre care menționăm:

În plan intern (național):    

1. Elaborarea unei idei de stat, a unei misiuni a statului, a unui proiect de țară, inclusiv în contextul elaborării Concepției Securității Naționale, care să asigure securitatea societală prin consolidarea societății – a cetățenilor moldoveni, indiferent de apartenența lor etnică, confesională, socială ș.a.;

2. Elaborarea și implementarea unei politici societale, care să conducă la consolidarea societății – la asigurarea securității societale, la descurajarea tendințelor separatiste și de divizare a societății pe baza criteriului geopolitic ș.a.. Creșterea nivelului de atractivitate a centrului politic de la Chișinău – a statului moldovenesc (a proiectului de țară). Implementarea politicii societale prin Biroul Relații Interetnice, care să fie subordonat unui vice-premier (așa cum Biroul Reintegrare e subordonat vice-premierului pentru reintegrare).  

3. Instituirea unui dialog eficient cu lideri locali (activiști civici, reprezentanți ai organizațiilor etnice, confesionale, sociale, profesionale ș.a.) și întreprinderea de eforturi în vederea convingerii lor să acționeze în interesul Republicii Moldova, pentru excluderea destabilizării situației social-politice prin revendicări de autonomii teritoriale, schimbarea vectorului politicii externe ș.a..

4. Consolidarea societăţii Republicii Moldova în contextul implementării unei direcţii de politică externă care să fie susţinută de societate; eficientizarea acțiunilor de comunicare privind avantajele cursului de integrare europeană. 

5. Modernizarea instituțiilor statului prin finanțare adecvată, angajarea de personal calificat, dotare tehnico-materială etc..

6. Continuarea eforturilor privind soluționarea pașnică a conflictului transnistrean în formatul 5+2 [9]; elaborarea de planuri de soluționare, pentru a fi supuse discuției.

7. Perfecționarea legislației naționale: a procedurii alegerii șefului statului ș.a..

8. Fortificarea instituțiilor statului – prin depolitizare; organizarea și desfășurarea unor concursuri pentru funcțiile de stat în baza criteriilor de onestitate și competență.

9. Fortificarea luptei împotriva corupţiei prin selectarea unor funcționari de stat devotați valorilor morale, intereselor societății și statului, și care să fie profesioniști de înaltă calificare.

10. Reforma justiției: creșterea încrederii în sistemul de justiție prin crearea unui sistem de justiție cu judecători profesioniști și onești; aplicarea principiilor statului de drept.

11. Crearea unui mediu de afaceri și investițional favorabil și atractiv pentru investiții interne și externe.   

12. Întreprinderea de măsuri privind oprirea poluării mediului (a aerului, apelor, solului, pădurilor); asigurarea parteneriatului public pentru asigurarea securităţii de mediu.  

13. Fortificarea securității Republicii Moldova, fapt ce implică necesitatea creșterii bugetului Ministerului Apărării și al altor instituții din sectorul de apărare; ridicarea capabilitățilori militare ale Republicii Moldova, pentru a putea face față unei agresiuni militare directe.  

14. Contracararea propagandei externe prin demascarea acesteia; creșterea rolului Companiei Publice „Tele-Radio Moldova” în vederea asigurării securității informaționale prin demascarea propagandei;

15. Întreprinderea de măsuri privind asigurarea securității alimentare (atât eliminarea pesticidelor din producția de alimente, cât și neproliferarea organismelor modificate genetic). Adoptarea de către Republica Moldova a standardelor celor opt state membre ale UE care au interzis pe teritoriul lor cultivarea și comercializarea organismelor modificate genetic: Germania, Franța, Luxemburg, Austria, Grecia, Ungaria, Polonia, Bulgaria; păstrarea fondului semincer și specializarea agriculturii moldovenești pe produse organice.  

16. Contracararea riscurilor unor dezastre de origine antropică: emisii de substanțe chimice nocive în aer, deversări de substanțe chimice în râuri și sol, alunecări de teren datorate defrișărilor ș.a..

II. În plan extern (regional):

1. Integrarea in spațiul occidental prin implementarea Acordului de Asociere cu UE: asigurarea securității economice (inclusiv sociale: adoptarea standardelor statului social, al bunăstării).

            2. Diversificarea surselor de energie (gaz, energie electrică) – conectarea la surse alternative din România ș.a..

3. Consolidarea parteneriatelor strategice cu UE, NATO, SUA.

4. Aprofundarea cooperării diplomatice pe axa Kiev – Chișinău – București – Bruxelles – Washington.

5. Întreprinderea de acțiuni privind evaluarea riscurilor de destabilizare vizând scenarii legate de crearea „Radei Populare a Basarabiei” și a „republicii populare Odesa”, prin prisma posibilelor tendințe separatiste în sudul Republicii Moldova.

6. Întreținerea unor relații reciproc avantajoase (în domeniul economic) cu Federația Rusă, care dispune de un potențial militar important și reprezintă un factor de luat în seamă în regiunea Europei de Est. 

III. În plan extern (mondial): 

1. Susținerea eforturilor comunității internaționale privind contracararea rețelelor teroriste, a organizației teroriste „Statul Islamic” (Republica Moldova a fost încorporată în Statul Islamic pe hărți editate de islamiști, ceea ce înseamnă că Statul Islamic este o amenințare la adresa securității RM); contracararea propagandei și a acțiunilor de recrutate întreprinse de fundamentaliști islamici în statele din regiune, inclusiv în Republica Moldova.  

2. Sprijinirea eforturilor comunității internaționale de eradicare a epidemiei Ebola ș.a., contracararea virușilor ce provoacă epidemii.

3. Sprijinirea eforturilor comunității internaționale de gestionare a problemei încălzirii globale; participarea la acțiuni de control privind reducerea emisiei gazelor cu efect de seră.

4. Sprijinirea acțiunilor statelor Națiunilor Unite privind interzicerea cercetărilor legate de clonare.

5. Asigurarea securității informatice, contracararea atacurilor cibernetice, securizarea informatică a structurilor statului moldovenesc.

Bibliografie:  

            1. DEX: http://dexonline.ro/definitie/configura%C8%9Bie, accesat: 10.05.2015

2. BUZAN, B. – Popoarele, statele și frica. O agendă pentru studii de securitate internațională în epoca de după Războiul Rece. 2014. Chișinău, Editura „Cartier”. 

3.  BOP: Care ar fi cele mai votate partide și în ce direcție privesc moldovenii,

http://unimedia.info/stiri/bop-care-ar-fi-cele-mai-votate-partide-si-in-ce-directie-privesc-moldovenii-92312.html, accesat: 10.05. 2015.

4. LAVRIC A. Problema neutralităţii Republicii Moldova în contextul asigurării securităţii sale. // Studia Securitatis, Nr. 1/2012. Sibiu: 2012. p. 74-88.

5. MONGRENIER, J.-S. – Rusia amenință oare Occidentul? 2010. Chișinău, Editura „Cartier”.  

6. CHAUDET, D., PARMENTIER F., PÉLOPIDAS B. – Imperiul în oglindă. Strategii de mare putere în Statele Unite și în Rusia. 2008. Chișinău, Editura „Cartier”.

7. CIOROIANU, A.  – Geopolitica Matrioșkăi. 2009. București, Editura „Curtea Veche”.

8. SEREBRIAN, O. – Rusia la răspântie. Geostrategie, geocultură, geoeconomie. 2014. Chișinău, Editura „Cartier”.    

9. POPESCU, N.  – Politica externă a Uniunii Europene și conflictele post-sovietice.  2013. Chișinău, Editura „Cartier”.