Abstract:
After the signing in 2014 by the government of Moldova
One effective means of ensuring the societal
security of RM is cultural diplomacy. Romania Prut River Moldova ,
promoted through cultural diplomacy, may constitute poles of attraction for
communities from Republic
of Moldova
Keywords: Societal Security, Identity, Cultural Policy,
Cultural Diplomacy, European Integration.
Introducere
Unul dintre sectoarele importante ale domeniului Studiilor
de Securitate, în conformitate cu elaborările cercetătorilor reuniți în Școala
de la Copenhaga ,
este cel societal (celelalte sunt: politic, militar, economic și de mediu).
Obiectul de referință al acestui sector este societatea, formată din totalitatea
cetățenilor unui stat. O comunitate formată din oameni care se identifică cu
anumite valori, idei, practici (un mod de viață) comune este purtătoarea unei identități
societale comune. „Securitatea societală se referă la sustenabilitatea
tiparelor lingvistice tradiționale, a culturii și religiei, identității
naționale și a tradițiilor, în cadrul condițiilor acceptabile pentru evoluție”[1]. Este
evident că numai un stat cu o societate consolidată, nu dezbinată, se poate
afirma și își poate realiza interesele naționale (inclusiv asigurarea
securității politico-militare – a independenței, suveranității, dar și asigurarea
securității economice: a prosperității). Iată de ce asigurarea securității
societale poate fi privită ca un element de bază și indispensabil al
dezvoltării durabile a unui stat caracterizat prin diversitate etnică. De aceea
statele cu guvernări și sisteme de stat funcționale, orientate către realizarea
intereselor naționale, nu a intereselor oligarhice sau de grup, sunt preocupate
de asigurarea securității lor societale.
Pentru a asigura securitatea societală se impune
elaborarea și implementarea unei politici culturale care să promoveze valori
comune. La baza acesteia trebuie să stea o idee de stat, o misiune a statului
sau un proiect de țară. Din misiunea de țară trebuie să rezulte o viziune, ce
poate fi expusă într-o Concepție privind securitatea societală a statului. Iar
din documentul respectiv (Concepție) trebuie să rezulte o politică, iar apoi și
o strategie privind asigurarea securității societale, care să aibă menirea de a
consolida societatea, de a crește gradul de coeziune societală. În Republica
Moldova (RM) s-a încercat un asemenea demers în perioada guvernării Partidului
Comuniștilor (2001-2009), când în 2003 a fost adoptată „Concepția politicii
naționale a Republicii Moldova”[2]. Cu
regret, documentul nu a constituit o elaborare care să corespundă standardelor
europene, nu a prevăzut instrumente și pârghii de implementare, nu a fost urmat
de o Strategie de implementare a „politicii naționale”, de aceea
a rămas un act legislativ steril.
De remarcat că utilizarea noțiunii de „național” în
context societal poate induce semnificații nedorite – de „naționalizare” în
sensul de uniformizare (asimilare) a comunităților etnice din cadrul unui stat
multietnic. De altfel, conceptul de „politică națională” este unul cu origini
în Uniunea Sovietică, iar Iosif Stalin a fost chiar autorul politicii naționale
adoptate de Kremlin în perioada stalinistă. În prezent în spațiul european
relațiile interetnice sunt abordate prin prisma conceptelor „multiculturalism”,
„comunicare interetnică”, interculturalitate”
de aceea utilizarea conceptului de „politică culturală”, sau „politică
multiculturală” – în sensul larg al interacțiunii culturilor etniilor
conlocuitoare într-un stat – este mai potrivită.
Republica Moldova: aspecte ale problematicii securității
societale
Aflată la frontiera Uniunii Europene, Republica
Moldova reprezintă un caz special în ceea ce privește sectorul securității
societale. De la proclamarea independenței (27 august 1991) până în prezent
autoritățile moldovenești, indiferent de coloratura politică, nu au reușit să consolideze
societatea moldovenească – alias națiunea civică (politică) moldovenească, cea care,
conform teoriei politice, îi cuprinde pe toți cetățenii, indiferent de
apartenența lor etnică, religioasă, confesională, socială ș.a.. Cu regret, până
în prezent gradul de integrare a minorităților etnice în cultura populației
majoritare (titulare) este scăzut, gradul de cunoaștere a limbii de stat de
către minoritari este scăzut, de aceea, în consecință, mulți reprezentanți ai
minorităților etnice nici nu se identifică drept moldoveni, pentru ei prevalând
identitatea etnică a grupului minoritar din care ei fac parte.
Lipsa unei coeziuni societale în Republica Moldova
are ca fundal conflictului înghețat din zona nistreană – Transnistria – dar și disensiuni
ale autorităților de la Chi șinău
în relația cu minoritatea găgăuză din sudul țării (în luna februarie 2014 în
unitatea teritorial-autonomă Gagauz Yeri a fost desfășurat un referendum
privind vectorul politicii externe, iar majoritatea covârșitoare a celor care
au participat s-a pronunțat pentru integrarea Republicii Moldova în Uniunea
Eurasiatică, ceea ce a constituit o provocare la adresa guvernării pro-europene
de la Chi șinău).
Există câteva linii de divizare a societății
moldovenești:
1. geopolitică: între partea din populație care se
pronunță pro-Vest – și cea care se pronunță pro-Est (de remarcat că divizarea
geopolitică se suprapune, în mare, și pe divizarea politică: forțele politice
de dreapta sunt de orientare pro-Vest, în timp ce forțele politice de stânga
sunt de orientare pro-Est);
2. interetnică: între minoritățile etnice (care au
fost supuse unui proces intens de rusificare în perioada sovietică și care sunt
slab integrate în societatea moldovenească contemporană) și populația
majoritară;
3. intraetnică: cele două curente din sânul
populației majoritare – cei care se identifică români versus cei care se
identifică moldoveni. Unii cercetători, precum Lucian Boia sau Oleg Serebrian,
au scos în evidență inconsistența celor care proiectează inclusiv peste
perioada medievală – implicit peste perioada de domnie a lui Ștefan cel Mare – identitatea
românească. Oleg Serebrian notează: „După anexarea Basarabiei de către Rusia,
basarabenii au continuat să se identifice ca o parte a moldovenilor, or în
momentul în care s-a produs acest eveniment nu putea fi vorba despre o
identitate națională românească”[3]. Desigur,
se poate vorbi despre un proiect
stalinist de creare a „națiunii moldovenești” în interiorul URSS, prin formarea
Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești (RASSM), la 12 octombrie
1924[4], dar nu se
poate vorbi despre o deznaționale – deromânizare a moldovenilor transnistreni,
din simplul motiv că ei nu au avut până în 1924 o identitate românească.
Istoricul american Charles King a evidențiat faptul că în momentul crării
RASSM, strategii de la Kremlin
s-au bazat inclusiv pe identitatea locală, asumată de populația din acea nou-constituita
republică: „Constituirea unei națiuni în RASSM nu a apărut doar ca rezultat al
expansionismului sovietic, ci mai mult ca rezultat al combinației dintre
țelurile politicii externe centrale, formele de identitate existente și
acțiunile aflate pe agenda elitelor politice și culturale din interiorul
republicii autonome însăși”[5]. Așadar, este
vorba în prezent de o divizare pe criterii de interprtare istoriografică, în
sânul aceleiași etnii, a fenomenului identitar în Republica Moldova, ceea ce
slăbește în mod grav statul moldovenesc, lipsindu-l de atât de necesara
coeziune la nivel societal, coeziune care nu există nici măcar în sânul etniei
majoritare.
Toate aceste linii de divizare fac societatea
moldovenească vulnerabilă din perspectiva asigurării securității societale. Statele
cu coeziune socio-politică joasă sunt definite în literatura de specialitate a
domeniului Studiilor de Securitate drept „state slabe”[6].
Frământările din cadrul societății moldovenești
legate de vectorul politicii externe, lipsa unei coeziuni societale se
datorează mai multor cauze, care sunt strâns legate una de alta:
1. Până în prezent autoritățile de la Chi șinău nu au reușit să
formuleze o idee de stat[7], o misiune de țară, un proiect de țară care să fie
îmbrățișat de toate componentele societății (de toate minoritățile etnice
conlocuitoare);
2. Până în prezent autoritățile nu sunt preocupate
de edificarea națiunii civice (politice) moldovenești (în baza unor valori
comune, îmbrățișate de toate comunitățile etnice conlocuitoare);
3. Autoritățile de la Chi șinău nu au reușit să facă
atractiv statul moldovenesc pentru minoritățile sale etnice, ceea ce denotă
lipsa preocupărilor sau incapacitatea intelectuală și administrativă de a
folosi instrumente ale puterii blânde (Soft
Power)[8]. Desigur, pentru ca statul moldovenesc să fie atractiv
pentru minoritățile sale etnice este necesată efectuarea unor reforme care să
creeze condiții bune de viață, așa încât minoritățile respective să se simtă
bine, confortabil, atât din punctul de vedere cultural, cât și din cel socio-economic
(deocamdată, Republica Moldova rămâne cel mai sărac stat din Europa).
Identitatea europeană în Republica Moldova
După semnarea în 2014 de către guvernanții Republicii
Moldova a Acordului de Asociere și de Liber Schimb cu Uniunea Europeană, se
impune elaborarea și implementarea unei strategii privind promovarea
identității europene în interiorul RM, în vederea aderării ulterioare la
familia europeană. Or, în condițiile divizării societății moldovenești este în
ceea ce privește vectorul de integrare, această sarcină nu este una facilă. O
integrare europeană de succes este posibilă în condițiile adeziunii majorității
cetățenilor moldoveni la valorile europene, deci în condițiile asumării de
către majoritatea populației a unei identități europene. Asigurarea securității
societale moldovenești în contextul integrării europene vizează obținerea
sprijinului majorității cetățenilor moldoveni, indiferent de apartenența lor etnică,
confesională, socială etc., față de cursul european, asimilarea valorilor și civilizației
europene. Iar acest lucru este posibil prin promovarea în cadrul societății
moldovenești a identității europene, suprapuse armonios peste identitatea
civică (politică) moldovenească, cea care, la rândul său, trebuie să se suprapună
peste identitățile minorităților etnice. Este necesar să nu existe vreun
conflict între cele trei identități. Istoricul român Lucian Boia a exprima
această idee astfel: „Proiectul european presupune, în actuala lui fază,
necesara, dar dificila îmbinare a celor două tipuri de unitate: tradiționala
unitate de tip național și unitatea supranațională a marii familii europene,
cărora li se adaugă un al treilea nivel, corespunzător structurilor regionale
și minorităților. Într-o Europă unită, nu vor mai exista de altfel decât
minorități, nici o națiune nu va fi majoritară, ceea ce pretinde de pe acum o
nouă abordare a relației majoritate – minoritate. Se ajunge astfel, de la un
singur principiu dominant, acela al decupajului național, asimilarot în
interior și purtător de conflicte în afară, la trei principii «egale», care se
cer armonizate. Iată ambiția, ca și dificultatea, principiului european!”[9]. Putem
conchide că integrarea în spațiul european vizează armonizarea celor trei
identități: paneuropeană, națională și a minorității etnice – pentru
comunitățile etnice conlocuitoare în statele
polietnice.
Așadar, asigurarea securității societale a Republicii
Moldova, în contextul procesului de integrare europeană, este posibilă prin
consolidarea societății în baza valorilor europene (a identității europene), în
vaza valorilor statale (a identității civice/politice moldovenești), și prin respectarea
culturii și identității minorităților etnice (drepturi privind folosirea limbii
materne în învățământ, administrație, mass-media ș.a.). În acest sens este
necesară elaborarea unei politici culturale (sau multiculturale) din
perspectivă pan-europeană, în vederea promovării în interiorul țării a unor
valori comune – europene și statale (naționale), cu care să se identifice atât
etnia majoritară cât și toate minoritățile etnice conlocuitoare, cultura și
identitatea cărora să fie recunoscute și respectate în spațiul multicultural
european și național-statal. Este de notat că valorile europene, care vizează promovarea
și implementarea multiculturalismului, pot constitui elemente de coeziune în
interiorul societății moldovenești, dacă vor fi folosite eficient de către
autoritățile de stat de la Chi șinău.
Comunitățile moldovenești din afara Republicii Moldova
O consecință a atitudinii lipsite de responsabilitate
față de propriul popor, din partea autorităților de la Chi șinău, este și abandonarea
comunităților moldovenilor din afara frontierelor statului Republicii Moldova.
Mai ales în Ucraina, dar și în Rusia și în alte republici post-sovietice există
localități ale conaționalilor care se identifică moldoveni. Strămoșii unora
dintre ei au plecat din Moldova pe alte meleaguri încă înainte de anexarea
Basarabiei de către Imperiul Țarist (1812): de exemplu, în regiunea Kirovograd,
Ucraina, mai există șase asemenea sate moldovenești, strămoșii locuitorilor
cărora s-au mutat acolo încă în 1805. Aceste comunități din Ucraina (cu
excepția celor din nordul și sudul Basarabiei) nu au făcut parte din statul
român (1918-1940) și membrii săi se identifică moldoveni în mod firesc, pentru
că au moștenit identitatea (sau identificarea) etnică a strămoșilor lor. Cu
regret, autoritățile Republicii Moldova, stat cu care acele comunități se
identifică (considerându-l Patrie-Mamă), nu se preocupă de ajutorarea lor în
vederea păstrarea culturii, limbii și identității strămoșești. Guvernarea de la Chi șinău nu are preocupări și,
cu atât mai puțin, politici și strategii în acest sens.
Autoritățile RM trebuie să contribuie la prezervarea
culturii (limbii, tradițiilor și obiceiurilor), respectiv a identității
comunităților de moldoveni de peste hotare, atât a celor din imediata apropiere
de frontieră (din raionul Noua Suliță, regiunea Cernăuți, și din raionul Reni,
regiunea Odesa, ambele în Ucraina, membrii cărora se identifică moldoveni și formează
majoritatea populației acelor districte), cât și a celor din alte regiuni mai
îndepărtate ale Ucrainei (Kirovograd), dar și a celor din alte state
post-sovietice (localități ale moldovenilor există în Rusia – în ținutul
Krasnodar, Georgia, Kîrgîzstan ș.a.). Pentru aceasta este nevoie fie de
elaborarea și implementarea unei politici culturale specifice, având ca obiect
de referință comunitățile moldovenești de peste hotarele Republicii Moldova,
fie includerea unui compartiment dedicat acelor comunități în documentul
privind politica (multi)culturală a Republicii Moldova (atât în plan intern,
cât și în plan extern). Prin susținerea școlilor și bisericilor, prin diverse
instrumente ale diplomației culturale – sprijinirea de festivaluri folclorice
(de exemplu, cele organizate tradițional la 1 martie – cu genericul „Mărțișor”,
la Noua-Suli ță,
Reni ș.a.) este posibilă păstrarea identității comunităților moldovenești de
peste hotare. O asemenea preocupare a autorităților Republicii Moldova este o
datorie față de toți cei care se identifică cu statul moldovenesc și poate
contribui la sporirea securității societale a RM, prin creșterea gradului de
încredere a cetățenilor moldoveni față de propriul stat, față de viitorul statului
lor.
În acest context, un exemplu demn de urmat pentru
Republica Moldova îl reprezintă România. Autoritățile de la Bucure ști au o politică
culturală privind comunitățile românești din afara granițelor, promovată prin
rețeaua de Institute Culturale Române (ICR) și prin Departamentul pentru
Românii de Pretutindeni. Cadrul cultural, rețeaua de legături firești între
persoane și comunități care împărtășesc identitatea regională moldovenească, de
pe ambele maluri ale Prutului, din România și din Republica Moldova, pot fi
folosite cu succes în vederea promovării valorilor europene (ale UE), a
identității europene în Republica Moldova și în comunitățile moldovenești din
Ucraina și alte state post-sovietice. Comunitățile din regiunea istorică
Moldova, din cadrul României, pot constitui poli de atracție pentru
comunitățile din Republica Moldova.
Nu în ultimul rând, exemple bune de urmat pentru Republica Moldova oferă și
statele din vecinătate: Ungaria, Polonia și Ucraina – care au instituit
practica acordării conaționalilor de peste hotare a cărții de conațional, cu ajutorul căreia ei pot vizita gratuit în
Țata Mamă muzee și alte edificii culturale, iar, de exemplu, în Ungaria au
facilități la angajarea în câmpul muncii.
Asigurarea securității societale a Republicii
Moldova prin politica (multi)culturală
Din punct de vedere teoretic, conceptul cultură are câteva sensuri: în sens larg
cultura semnifică un mod de viață a unui popor („Ansamblu de activități și modele de comportament
proprii unui grup social dat, transmisibile prin educație”[10]), iar în sens îngust noțiuea în cauză vizează realizările
unor personalități de creație în diversele ramuri ale artei: pictură, artă
plastică, literatură, muzică, teatru, cinema ș.a. („Faptul de a poseda cunoștințe variate în
diverse domenii; totalitatea acestor cunoștințe; nivel (ridicat) de dezvoltare
intelectuală la care ajunge cineva. Om de cultură = persoană cu un nivel
intelectual ridicat, care posedă cunoștințe universale temeinice”[11]).
Putem afirma că în conformitate cu primul sens evocat este vorba de o cultură
impersonală (de exemplu, folclorul manifestat în dansuri, muzică populară, port
popular, bucate tradiționale etc), iar al doilea sens se referă la cultura
personalizată – la creațiile unor personalități istorice concrete.
Ca și concept, comunicarea interculturală a apărut în a
doua jumătate a secolului XX, când în SUA au fost inițiate studii și aplicații
privitoare la contactele dintre americani și indivizi sau grupuri aparținând
unor culturi diferite de cea americană. În Europa Occidentală această direcție
de reflecție și cercetare a condus la încetățenirea conceptului de
multiculturalism, care descrie existența, acceptarea sau promovarea unor
multiple tradiții culturale într-o jurisdicție, de obicei considerat în termini
de cultură asociată unui grup etnic. Aceasta poate avea loc atunci când o
jurisdicție este creată sau extinsă prin amalgamarea unor arii cu două sau mai
multe culturi (de exemplu Canada franceză și Canada engleză, Valonia și Flandra
în Belgia), sau prin imigrarea din diferite jurisdicții (state) ale lumii (de ex.,
foste colonii: Statele Unite, Australia, Brazilia, dar și, în ultimele decenii,
datorită imigrației masive – de milioane de persoane: Regatul Unit, Franța,
Germania ș.a.). Ideologiile sau politicile multiculturale sunt largi, variind
de la respectul egal față de diverse culturi într-o societate, până la
promovarea mentenanței diversității culturale, sau până la politici în care
oameni aparținând diferitelor grupuri etnice și religioase sunt abordate de
autorități ca fiind definite de grupul căruia aparțin. Multiculturalismul ce promovează
mentenanța distincției diferitelor culturi este adesea în contrast cu stabilirea
unor politici privind integrarea socială, asimilarea culturală și segregarea
rasială. Multiculturalismul a fost descris ca „bol de salată” sau „mozaic
cultural”. Două strategii diferite și aparent incompatibile au fost dezvoltate
prin intermediul diferitelor politici și strategii guvernamentale. Prima se
concentrează pe interacțiunea și comunicarea între diferite culturi; această
abordare este, de asemenea, adesea cunoscută sub numele de interculturalitate.
A doua se concentrează asupra diversității și unicității culturale care poate
duce uneori la competiție interculturală. Izolarea culturală poate proteja
unicitatea culturii locale a unei națiuni sau a unei zone și să contribuie, de
asemenea, la diversitatea culturală la nivel mondial. Un aspect comun al multor
politici care urmează a doua abordare este faptul că ele evită prezentarea
oricăror valori comunitare specifice etnice, religioase sau culturale ca centrale.
Republica Moldova este un stat
polietnic, de aceea, întru asigurarea securității societale, politica sa
culturală trebuie să răspundă necesităților tuturor grupurilor etnice, deci
trebuie să fie una multiculturală. Pentru buna gestionare a relațiilor
interetnice din Republica Moldova a fost creat încă de la începutul perioadei
de independență – la 25 aprilie 1991 – Departamentul de Stat pentru Problemele
Naționale, actualmente: Biroul Relații Interetnice (BRI), care are menirea de a realiza Concepția în domeniul relațiilor naționale,
de reprezentare și apărare a intereselor grupurilor naționale care trăiesc pe
teritoriul Republicii Moldova[12]. Cu regret, nu a fost prevăzut un rol al BRI în
elaborarea unei politici (multi)culturale. Este nevoie de specificarea prin lege a atribuțiilor BRI, așa
încât instituția să aibă sarcini privind elaborarea și implementarea unei
politici multiculturale, iar pentru punerea ei în aplicare să fie alocate
suficiente fonduri. Această politică ar trebui să fie în strânsă legătură cu
politica educațională, prin care minoritățile etnice să poată însuși bine limba
de stat a țării.
Pe lângă modelul european, implementat în statele
Uniunii Europene (cu toate deficiențele, semnalate de unii lideri europeni, de
exemplu de cancelarul german Angela Merkel[13]), un exemplu demn de a fi analizat este și cel din
Federația Rusă. Recent (în 2013) a fost aprobată „Concepția Securității
Societale în Federația Rusă”[14] – un document amplu consacrat asigurării securității
societale ca parte a securității naționale a Federației Ruse.
Concluzii
Succesul integrării europene a Republicii Moldova depinde în mare măsură de
felul în care autoritățile de la
Chi șinău vor fi capabile să convingă statele membre ale
Uniunii Europene de faptul că statul moldovenesc corespunde criteriilor de
aderare, respectiv criteriilor de conviețuire a statelor europene în Uniune.
Este vorba atât de respectarea principiilor democratice, implementarea unei
economii de piață funcționale, cât și de adoptarea unei politici multiculturale
– prin care să fie respectată cultura fiecărei comunități etnice conlocuitoare.
Din această perspectivă, pot fi trase mai multe concluzii:
1. În contextul eforturilor de racordare la standardele europene, se impune
ca autoritățile Republicii Moldova să elaboreze strategii de sprijinire a comunităților
moldovenești din străinătate (a lucrătorilor migranți: aproximativ 600.000 de
persoane și a minorității moldovenești din Ucraina: 250.000 de persoane).
Printr-un asemenea sprijin autoritățile de la Chi șinău vor consolida securitatea societală în
interiorul Republicii Moldova, întărind încrederea poporului Republicii Moldova
în viabilitatea și durabilitatea statului moldovenesc.
2. România este un exemplu atât privind gestionarea eficientă a relațiilor
interetnice din interiorul țării, cât și privind sprijinirea comunităților
românești din afara granițelor țării (prin Departamentul pentru Românii de
pretutindeni și rețeaua Institutului Cultural Român). Modelul respectivelor
instituții poate fi trebuie preluat de Republica Moldova.
3. Se impune utilizarea eficientă a posibilităților oferite de UE, de
exemplu, a programelor de cooperare transfrontalieră. Accesarea fondurilor prin
intermediul acestui program și prin altele poate contribui la o interacțiune
fructuoasă între comunități care au un trecut istoric comun, dar care sunt în
prezent despărțite de frontierele a trei state.
4. Se impune desemnarea unei instituții de stat cu
atribuții clare în vederea elaborării, supunerii în fața parlamentului, pentru
a fo votată și a implementării unei Concepții a Securității Societale sau a
Unei Concepții privind Politica Multiculturală în Republica Moldova. Această
instituție poate fi chiar actualul Birou pentru Relații Interetnice.
5. Desigur, pentru buna elaborare a textului unei
Concepții privind Securitatea Societală, autoritățile statului moldovenesc pot
apela la comunitatea de experți în securitate din Republica Moldova.
Bibliografie
1. Boari, Vasile; Gherghina,
Sergiu; Murea, Radu, Regăsirea
identității naționale. Iași: Polirom, 2010.
2. Boia, Lucian, Jocul cu
trecutul. Istoria între adevăr și
ficțiune, București: Humanitas, 2013.
3. Buzan, Barry, Popoarele,
statele și frica, Chișinău: Editura Cartier, 2014
4. Buzan, Barry; Wæver, Ole;
de Wilde, Jaap, Securitatea. Un nou cadru
de analiză, CA Publishing, Cluj-Napoca, 2011.
5. King, Charles, Moldovenii. România, Rusia și politica
culturală, Editura Arc, Chișinău, 2005
6. Lege privind aprobarea Concepției politicii naționale a Republicii
Moldova, http://lex.justice.md/md/312846/,
accesat 31.07.2015.
7. Merkel says German
multicultural society has failed, http://www.bbc.com/news/world-europe-11559451,
17.10.2010, accesat: 10.05.2015.
8. Negru, Elena, Politica etnoculturală în R.A.S.S.
Moldovenească (1924-1940), Prut Internațional, Chișinău, 2003.
9. Nye Joseph S., Jr., Viitorul puterii, Iași: Polirom,
2012.
10.Regulamentul
Departamentului de Stat pentru Probleme Naționale al R.S.S. Moldova, în
Departamentul Relații Interetnice al Republicii Moldova. Documente, date,
fapte, comentarii, Editura Cartea Moldovei, Chișinău, 2003, p. 42.
11. Концепция
общественной безопасности в Российской Федерации, 21.11.2013, http://kremlin.ru/acts/news/19653,
accesat: 10.05.2015.
Articol prezentat sub formă de comunicare științifică la conferiința „Cultural Diplomacy at the East and West Borders of the European Union” - 23-25 aprilie 2015, Oradea, România. Articol publicat şi în „Revista Militară. Studii de Securitate și Apărare”, Nr. 2/2015, Chișinău, p. 81-88.
[1] Barry Buzan et al., Securitatea. Un nou cadru de analiză, CA Publishing,
Cluj-Napoca, 2011, p. 22.
[2] Lege privind aprobarea Concepției
politicii naționale a Republicii Moldova, http://lex.justice.md/md/312846/,
accesat 31.07.2015.
[3] Oleg Serebrian, Basarabia:
identitate, politică și geopolitică, în Boari Vasile, Gherghina Sergiu, Murea
Radu, Regăsirea identității naționale.
Iași: Polirom, 2010, p. 220.
[4] Elena Negru, Politica etnoculturală în
R.A.S.S. Moldovenească (1924-1940), Prut Internațional, Chișinău, 2003, p. 3.
[5] Charles King, Moldovenii.
România, Rusia și politica culturală, Editura Arc, Chișinău, 2005, p.62
[6] Barry Buzan, Popoarele, statele și frica, Editura Cartier, Chișinău, 2014,
p. V.
[7] Ibidem, p. 74.
[8] Joseph S. Nye, Jr., Viitorul puterii, Polirom, Iași, 2012, p. 114.
[9] Lucian Boia, Jocul cu trecutul.
Istoria între adevăr și ficțiune, Humanitas, București, 2013, p. 47-48.
[10] DEX, https://dexonline.ro/definitie/cultur%C4%83,
accesat: 31.07.2015.
[11] Ibidem.
[12] Regulamentul Departamentului de
Stat pentru Probleme Naționale al R.S.S. Moldova, în Departamentul Relații
Interetnice al Republicii Moldova. Documente, date, fapte, comentarii, Editura
Cartea Moldovei, Chișinău, 2003, p. 42.
[13] Merkel says German multicultural
society has failed, http://www.bbc.com/news/world-europe-11559451,
17.10.2010, accesat: 10.05.2015.
[14] Концепция общественной безопасности
в Российской Федерации,
21.11.2013, http://kremlin.ru/acts/news/19653,
accesat: 10.05.2015.
