O țară condusă de șmecheri (un anumit tip de oameni
de afaceri, care nu are legătură cu omul de afaceri descris de Max Weber, care
se conduce de o etică religioasă) va fi stoarsă, exploatată, jefuită, utilizată,
„valorificată” pentru obținerea de profit (material, oneros) personal – pentru satisfacerea
intereselor meschine ale respectivilor conducători și ale celor care îi servesc,
care vor huzuri în bogății și confort (palate și vile), în timp ce marea masă a
societății se va scufunda în sărăcie. Pentru mulți singura ieșire va fi
plecarea peste hotare. Astfel, o asemenea țară va degrada.
Un
popor care alege șmecheri la conducerea țării este un popor cu o majoritate ce
are o capacitate de înțelegere deficitară.
Există
o scuză pentru un asemenea popor: odată ajunși la guvernare, șmecherii se înfig
atât de tare în putere încât nu o mai împart cu nimeni sau, cu atât mai mult,
nu mai permit alternanța. De aceea, deținând instituțiile statului, ei
compromit procesul electoral: pot scoate un concurent electoral cu o zi
înaintea scrutinului, pot lăsa un concurent electoral în listă, cu toate că i
s-a interzis participarea de către Curtea de Apel, pot să corupă alegători etc..
Un popor cu o majoritate cu o
capacitate de înțelegere deficitară, care (majoritate) poate fi coruptă –
cumpărată, înșelată, prostită – manipulată, merită să fie condus (poporul) de șmecheri,
căci aceasta este „pedeapsa” căreia se supune (fără să-și dea sama?) benevol și
care, bănuim, este admisă de Domnul, pentru ca un popor să prindă la minte. Dacă
nu va înțelege și nu va prinde la minte – va dispărea, așa cum au dispărut
multe neamuri de-a lungul timpului pe această planetă. În general, au dispărut
popoare cu o capacitate de înțelegere deficitară, popoare care au degradat în
prostie și imoralitate.
Când șmecheri ajung la
conducerea unei țări cel mai greu este să formeze un guvern, căci cunoscându-se
bine între ei, cunoscând de ce sunt capabili, cum pot să înșele (și cum au
înșelat!) poporul, ei se tem că vor fi șmecheriți de „parteneri” în timpul
negocierilor pentru formarea coaliției. De aceea, cum niciun șmecher (dintre cei
care au șmecherit poporul și au fost aleși) nu vrea să fie fraierit de un alt
șmecher, negocierile pot dura săptămâni bune…
Vai și amar de o asemenea țară…
P.S. Problema este totuși nu
în șmecherii negociatori, ci în capacitatea de înțelegere a majorității
poporului (alegătorilor), care alege șmecheri (un anumit tip de oameni de afaceri).
© Pentru republicarea
articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului
autorului (titularului blog-ului).
