Ieri agențiile de știri au
difuzat declarațiile comune ale secretarului de stat al SUA John Kerry și a
primului ministrul al RM Iurie Leancă, făcute la Washington. Printre
altele, Leancă a spus: „Suntem profund îngrijorați de ceea ce se întâmplă în
Ucraina. În Republica Moldova, din păcate, din prima zi a independenţei, au
existat mişcări secesioniste şi ştim exact ce înseamnă separatismul. Din
păcate, încă nu am fost în stare să găsim o soluţie potrivită. Aşadar, ceea ce
se întâmplă acum în Ucraina este o reamintire pentru noi în primul rând, dar
arată şi prietenilor noştri că trebuie să facem mult mai mult pentru a
soluţiona această criză pentru că, dacă nu este rezolvată la timp, va deveni foarte
contagioasă. Și ceea ce se întâmplă astăzi în Crimeea, în unele părți de est
ale Ucrainei este o amintire tristă. Deci, Moldova pledează pentru integritatea
teritorială a Ucrainei și sperăm foarte mult că vor fi aplicate toate
mecanismele internaționale și va fi găsită o soluție pașnică a acestui conflict”.
Vineri, 28 februarie, am participat
la Ia și, la a 24-a ediție a lucrărilor Congresului internațional cu
genericul „Pregătim viitorul promovând excelența”, organizat de Universitatea „Apollonia”.
Am prezentat comunicarea intitulată: „Prestația RM în negocierile privind
diferendul asupra zonei nistrene – din perspectiva tehnicilor lui Roger Fisher
și William Ury”. În discursul meu, printre altele, am spus că una dintre
problemele ce pot fi observate, legate de gestionarea conflictului și de
purtarea negocierilor în formatul 5+2, este lipsa unei înțelegeri clare cu
privire la natura conflictului de pe Nistru: este el unul intern, deci
separatist sau este unul internațional, deci este un diferend ruso-moldovenesc
privind zona nistreană a RM? Am încercat să explic auditoriului că deoarece „Acordul
cu privire la principiile aplanării pașnice a conflictului armat în regiunea
nistreană a Republicii Moldova” a fost semnat de președintele rus B. Elțin și
de cel moldovean M. Snegur, deoarece în conflict au fost antrenate formațiunile
armate ale Federației Ruse (Armata a XIV-a), nu se poate vorbi despre un
conflict intern – separatist. Mai mult, am spus că întrucât cei care s-au aflat
în fruntea acțiunilor de înstrăinare a zonei nistrene au fost persoane străine
Moldovei (Igor Smirnov – născut în Petropavlovsk-Kamceatski, sosit la Tiraspol în 1987,
Vladimir Antiufeev – născut în Novosibirsk, sosit la Tiraspol în 1991 ș.a.), întrucât
mulți dintre oamenii de rând implicați în formațiunile paramilitare erau
cetățeni sovietici originari din Federația Rusă, care s-au stabilit în estul RSSM
în perioada industrializării – construirii unor mari întreprinderi, nu în
ultimul rând, întrucât în acțiunile de la începutul anilor ’90 au participat
formațiuni paramilitare ale cazacilor de pe Don ș.a. – nu se poate vorbi despre
un conflict intern, deci separatist în RM. Am întrebat asisitența (din Iași): dacă cele
șase milioane de imigranți turci din Germania vor încerca să constituie pe teritoriul
german o republică „independentă” (chiar dacă o vor denumi „germană”, dar în
care limba oficială va fi turca), îi va denumi cineva „separatiști”?
De altfel, nici evenimentele
din peninsula Crimeea nu pot fi calificate univoc drept „separatism”/„secesiune”
– așa cum a sugerat, prin compararea situației actuale din Ucraina cu cea din Republica
Moldova – atâta timp cât armata rusă este implicată direct în procesele actuale
de acolo, iar, de exemplu, primul ministru al Guvernului de la Simferopol – Serghei Akseonov
– este originar din Republica Moldova.
De menționat că în ultimii ani
putem observa tendința de acceptare de către comunitatea internațională a separatismului
– a realizării dreptului la autodeterminare a unor comunități autohnote, deci
aflate pe teritoriul lor istoric: Kosovo (2008), Sudanul de Sud (2011), Timorul
de Est (1999) ș.a.. Mai mult, pentru 9 noiembrie a acestui an este preconizat
un referendum privind independența în Catalonia, Spania, iar pentru 18
septembrie 2014 un referendum în Scoția, privind separarea de Regatul Unit al
Marii Britanii și Irlandei de Nord (guvernul Scoției a decis chiar ca ziua
istorică de proclamare a independenței, în cazul în care rezultatul votului va
fi pozitiv, să fie 24 martie 2016).
Așadar, este foarte posibil ca
autoritățile RM, citându-l pe premierul Leancă, să „nu fie în stare să găsească
o soluţie potrivită” conflictului de pe Nistru, pentru că încă nu există o
claritate (la guvernanți) cu privire la natura conflictului. Iar acțiunile
cercetărorilor din mediul academic moldovenesc de explicare a realităților
legate de conflict sunt reduse la zero de unele declarații ale unor oficiali de
la Chi șinău. Atâta
timp cât actualii guvernanți de la
Chi șinău vor promova (și încă la Washington ) ideea – fără
vreun sprijin pe fapte istorice – că la începutul anilor ’90 în RM a avut loc un conflict „separatist”/„secesionist” (deci intern) – șansele
găsirii unei „soluții potrivite”, în sensul păstrării integrității teritoriale
a Republicii Moldova, vor fi tot mai mult compromise.
© În cazul republicării (preluării) articolului sau a unor părți din el, este obligatorie indicarea link-ului postării.