Evenimentul
de ieri, 22 iunie 2012, de la Co șnița,
raionul Dubăsari, Transnistria moldovenească, pare să fi scos în evidență
unele deosebiri de mentalitate și percepția diferită a istoriei din
partea populației de pe cele două maluri ale Nistrului (chiar cu referire
la populația moldovenească dintr-un sat transnistrean aflat sub jurisdicția
Guvernului de la Chi șinău).
Au fost reînhumate rămășițele a șapte soldați sovietici necunoscuți, găsite în
cimitirul satului, care au fost ridicate și înhumate în centrul
satului. Mi-e greu să cred că așa ceva ar fi posibil în partea basarabeană
a țării.
În
primul rând, aceasta nu corespunde practicii, dacă vreți - civilizației
europene: în Europa morții sunt înhumați în cimitire, nicidecum în centrele
localităților. În luna aprilie 2007 autoritățile estoniene au reînhumat
rămășițele a opt soldați sovietici necunoscuți și au redislocat un monument
ridicat în 1947 - din centrul orașului Tallinn - în cimitirul
orașului. Autoritățile ruse, care s-au opus în 2007 acțiunii autorităților
estoniene, se pronunță în prezent, în persoana ministrului
culturii Vladimir Medinsky, în favoarea ridicării rămășițelor lui Vladimir
Lenin din mausoleul din Piața Roșie și a înhumării lor într-un cimitir. Alți
oameni publici din Rusia au cerut acum câteva zile la televiziunea „1
Kanal” reînhumarea în cimitire a tuturor rămășițelor oamenilor de stat
sovietici înmormântați în Pața Roșie. Se pare că peste tot în lume se
renunță la această practică bolșevică - de înhumare a rămășițelor pământești în
centrul localităților. Peste tot oamenii se pătrund de preceptul religios:
morții cu morții și vii cu vii. Cu excepția autorităților raionului Dubăsari,
cu președintele Grigore Policinschi în frunte.
Pe
lângă faptul că nu corespunde civilizației europene, practica bolșevică
aplicată ieri la Co șnița
mai scoate în evidență o problemă: deși, în Declarația de
independență, la 27 august 1991 Republica Moldova „CERE[A]
Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu
Guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupație a
acesteia și să retragă trupele sovietice de pe teritoriul național al
Republicii Moldova”, autoritățile din raionul Dubăsari nu percep trupele
sovietice ca fiind trupe de ocupație, ci le cinstesc până la reînhumarea
rămășițelor unor soldați din cimitir - în centrul satului Coșnița. Sunt
curios dacă Gr. Policinschi a consultat autoritățile de la Chi șinău cu privire
la acțiunea de ieri și dacă există un acord al conducerii Republicii
Moldova.
Am
scris la început că reînhimarea de la Co șnița „pare să fi scos în evidență
deosebiri” între populațiile de pe cele două maluri ale Nistrului. Zic
„pare”, pentru că trebuie să ținem cont de un factor important: apartenența sau
simpatia lui Grigore Policinschi față de PCRM. Este cunoscută poziția
PCRM față de regimul sovietic: cum PCRM este succesorul Partidului Comunist al
Moldovei, din perioada sovietică, actualii comuniști (mulți dintre care sunt și
foști membri ai PCM/PCUS) consideră, în pofida textului Declarației de
Independență a RM, regimul sovietic în Moldova drept unul legitim și benefic. Mai
mult, ca să nu iasă cu imaginea șifonată din această situație delicată - orice
ai spune, domnul Vladimir Voronin a fost, rezultă din Declarația de
Independență, ministru de Interne într-un guvern al regimului de ocupație
- el a declarat că Republica Moldova a primit independența ca și cadou. Cu
toate că Republica Moldova a fost singura republică națională din
URSS care a luptat cu trupele de ocupație (Armata a 14-ea) ale metropolei
„imperiului răului” (cum îl califica președintele american Ronald Reagan)
pentru independența sa (războiul din 1992 este numit „pentru apărarea
independenței și integrității teritoriale”).
Pe de
altă parte, există o poziție ciudată a PL-ului, în persoana președintelui său
Mihai Ghimpu, care afirma că el a pierdut în războiul al doilea mondial. În
timp ce tot mai mulți cetățeni ai țării conștientizează faptul că prin Pactul
de neagresiune sovieto-german din 23 august 1939 cele două regimuri
totalitare comunisto-bolșevic și nazist au pecetluit soarta vitregă de
ocupație și supunere la represiuni a populației Basarabiei (execuții,
deportări, foamete organizată, recrutări la munci forțate, deznaționalizare,
colonizări, deposedarea de sudul și nordul Basarabiei, de nordul
Bucovinei și de ținutul Herța ș.a.), unii (PL-ul, deși sper că doar Mihai
Ghimpu, nu și ceilalți membri - unii mai tineri și mai lucizi) absolvă regimul
nazist de crima comisă împotriva Basarabiei, identificându-se cu acel regim, în
timp ce alții (PCRM-ul) absolvă regimul bolșevico-comunist de toatele
crimele comise în Basarabia în timpul perioadei „ilegale de ocupație” (după cum
este calificată în Declarația de Independență).
Luând
act de faptul că există persoane care se identifică fie cu naziștii, fie cu
bolșevicii sovietici, cred totuși că majoritatea locuitorilor din satul Coșnița
nu împărtășesc simpatiile lui Grigore Policinschi. Căci dacă majoritatea le-ar
fi împărtășit, nu ar fi luptat în 1992 împotriva armatei a 14-ea ruse
pentru independența și integritatea teritorială a Republicii Moldova.