Rămâi cu bine

Rămâi cu bine, scumpă mamă, 

Tumultul vieții iar mă cheamă.

Și mergând pe-a vieții rută,

Ale tale rugi m-ajută.

Prin tine, mamă, dobândesc,

Sfatul cel dumnezeiesc.

Și știu, oricâte căi voi ține,

Eu voi reveni la tine.

Toamnă aurie

Toamnă aurie

Doldora de soare,

Reverși bucurie

Ademenitoare.

Te-aș privi întruna,

Toamnă-ncântătoare.

Sînt cu tine una,

Ești profunda-mi stare.

Acum ca niciodată

De tine sînt mișcat.

Simt duhul meu, cum, iată,

În tine s-a-ntrupat. 

Invocând

Invocând Numele Domnului,

Duhul Iubirii și al Bucuriei

vibrează în noi.

Invocând pe Marele Ștefan,

Duhul biruinței vibrează în noi.

Invocând pe Eminescu,

Duhul armoniei și profunzimii de sens 

vibrează în noi.

Și toate sînt de la Dumnezeu. 

Ștefan cel Mare

Duhul cel biruitor de moși lăsat,

E-al țării patrimoniu și avere. 

El într-un nume este concentrat:

Ștefan e izvorul de putere.

Și-acest izvor este de nesecat,

Pentru că dintr-un Sfânt se izvodește.

Iar țara Sa, ce nouă ne-a lăsat,

În veci de fiii Săi se primenește.

Moldovenii

Sîntem nemuritori prin cei ce vin 

Din neam în neam să preia moștenirea -

Țara și graiul, crezul cel divin,

Perpetuându-ne vocația și firea. 

Clipele de acum

Aceste vremuri, de acum,

vor deveni istorie.

Și peste ani 

istorici - cercetători, 

studiind în arhive,

se vor strădui să reconstituie 

și să înțeleagă 

cât se poate de bine 

fiecare clipă,

de acum.

Ca niște căutători de perle 

ce fac scufundări 

în adâncurile mării

pentru a le scoate la suprafață,

așa cercetătorii din viitor 

vor căuta clipele de acum.

Iar noi, cei de acum,

prețuim oare aceste clipe,

care sunt parte din noi,

și noi - parte din ele?

Stare de admirație

Am crezut că 

frumusețea din jur,

privind-o,

la un moment dat 

ca o avalanșă 

a năvălit în mine.

Și doar apoi am înțeles, 

că frumusețea 

care se trezise în mine

începuse să se proiecteze 

peste tot ce este în exterior,

impresionându-mă 

și dându-mi fiori. 

Și această stare 

de admirație 

mă încântă.