Ștefan cel Mare

Duhul cel biruitor de moși lăsat,

E-al țării patrimoniu și avere. 

El într-un nume este concentrat:

Ștefan e izvorul de putere.

Și-acest izvor este de nesecat,

Pentru că dintr-un Sfânt se izvodește.

Iar țara Sa, ce nouă ne-a lăsat,

În veci de fiii Săi se primenește.

Moldovenii

Sîntem nemuritori prin cei ce vin 

Din neam în neam să preia moștenirea -

Țara și graiul, crezul cel divin,

Perpetuându-ne vocația și firea. 

Clipele de acum

Aceste vremuri, de acum,

vor deveni istorie.

Și peste ani 

istorici - cercetători, 

studiind în arhive,

se vor strădui să reconstituie 

și să înțeleagă 

cât se poate de bine 

fiecare clipă,

de acum.

Ca niște căutători de perle 

ce fac scufundări 

în adâncurile mării

pentru a le scoate la suprafață,

așa cercetătorii din viitor 

vor căuta clipele de acum.

Iar noi, cei de acum,

prețuim oare aceste clipe,

care sunt parte din noi,

și noi - parte din ele?

Stare de admirație

Am crezut că 

frumusețea din jur,

privind-o,

la un moment dat 

ca o avalanșă 

a năvălit în mine.

Și doar apoi am înțeles, 

că frumusețea 

care se trezise în mine

începuse să se proiecteze 

peste tot ce este în exterior,

impresionându-mă 

și dându-mi fiori. 

Și această stare 

de admirație 

mă încântă. 

Valoarea supremă

Va veni o clipă când,

meditând la valorile tale 

și la ierarhia lor,

vei înțelege 

că cele mai multe sunt trecătoare.

Și doar una este eternă: Dumnezeu.

Iar cel care o conștientizează 

este binecuvântat de Domnul 

cu perpetuarea celorlalte valori:

Neam,

Patrie,

Grai,

Familie 

și toate acestea 

în Biserica Sa biruitoare.

Poemul tăcerii

Am tăcut

și m-am adâncit

în străfundurile liniștii interioare.

Am ascultat atent, ca să deslușesc 

acea voce tainică,

acea chemare

ce poate fi auzită

numai când omul se adâncește

în liniștea desăvârșită

a inimii sale.

Acea voce,

ca un murmur de izvor,

ne șoptește

gânduri inefabile 

de lumină și bucurie.

Această limbă

                                                                Dedic aceste versiuni creației Maestrului Ion Druță 

Această limbă-i foc mistuitor

Ce a trezit un Neam la libertate.

Moștenire vie a strămoșilor. 

Această limbă ne dă demnitate.

Sfințită-n liturghii, de sărbători,

Cu ea creat-a Druță frumusețe. 

Prin ea lăsat-a-nțelepciune și valori.

Ea ni-e identitate și noblețe.