luni, 12 octombrie 2020

Aniversarea a 96-ea a Republicii Moldovenești din stânga Nistrului: de ce am pierdut Transnistria

Astăzi se împlinesc 96 de ani de la crearea Republicii Autonome Moldovenești (RASSM – creată la 12 octombrie 1924) pe malul stâng al Nistrului. A fost recunoașterea prezenței elementului etnic moldovenesc în spațiul de peste Nistru, dar și încununarea eforturilor unor comandanți militari moldoveni din armata sovietică (Cotovschi, Frunze ș.a.), cu privire la instituționalizarea comunității moldovenești de acolo. A fost greu, pentru că se pare că moldovenii noștri de peste Nistru nu aveau la acel moment o conștiință de sine care să le permită crearea unei republici – nu aveau statalitatea în mentalitatea lor, în modul lor de viață. 

Oricum, republica a fost creată. La 4 noiembrie 1940 ea a fost dezmembrată – partea de vest, cu o populație moldovenească compactă, a intrat în componența Republicii Sovietice Moldovenești (RSSM), iar partea de est a devenit parte a regiunii Odesa din Ucraina.  

Ce bilanț avem acum, la 96 de ani? Actualmente statul Republica Moldova deține controlul a numai șase sate de pe malul stâng al Nistrului (Molovata Nouă, Cocieri; Coșnița, Pîrîta, Pohrebea, Doroțcaia). Cea mai mare parte a „raioanelor de est” intră în nerecunoscuta Republică Moldovenească Nistreană (RMN) – denumirea prescurtată adoptată de cei de la Tiraspol: Nistrenia, termen neutilizat în spațiul mediatic și politic de pe malul drept al Nistrului. E bine că cineva este optimist și a păstrat denumirea de „raion Dubăsari” pentru structura teritorială în care intră cele șase sate, dar mai realist ar fi ca până la reintegrare să fie atribuit un oraș ca reședință de raion – de exemplu Vadul lui Vodă (respectiv să avem raionul Vadul lui Vodă). Și oricum, chiar și după reintegrare, nu se știe dacă locuitorii celor șase sate vor dori să facă parte din autonomia nistreană – din raionul cu reședința în Dubăsari. La Tiraspol și în toată Nistrenia activează o Societate a Moldovenilor, dar autoritățile de la Chișinău nu au relații cu membrii (conducerea) societății, ca și cum aceia ar fi niște străini (de neam și țară). La televiziunea de stat din Tiraspol sunt difuzate emisiuni de știri ș.a. în limba moldovenească. Ele ar putea fi preluate de televiziunea publică de la Chișinău, pentru a contribui la integrarea prin cunoaștere reciprocă a moldovenilor de pe ambele maluri ale Nistrului. Vajnicii guvernanți și „experți” (din Chișinău) în soluționarea conflictului n-au treabă cu așa ceva. În zona nistreană autoritățile RM monitorizează starea celor șase școli cu predarea în limba moldovenească în baza grafiei latine din zonă. Dar activitatea celor aproximativ 35 de școli cu predarea în limba moldovenească în baza grafiei chirilice nu prezintă interes pentru guvernanții de la Chișinău. Se manifestă un fenomen interesant: statul rus ajută școlile cu predarea în limba rusă din Nistrenia, statul ucrainean ajută școlile cu predarea în limba ucraineană din Nistrenia, România ajută școlile cu predarea în limba română (cele șase menționate) din Nistrenia, iar cele aproximativ 35 de școli cu predarea în limba moldovenească (pe baza grafiei chirilice) sunt ale nimănui, pentru că în guvernarea din Chișinău, a Republicii Moldova, nu există moldoveni care să își asume destinul moldovenilor din Nistrenia. Desigur, atitudinea aceasta a autorităților „moldovenești” de la Chișinău față de moldovenii din Nistrenia nu contribuie la crearea unei imagini pozitive a guvernanților de la Chișinău în ochii administrației de la Tiraspol. Ei pe drept se pot întreba: dacă „moldovenii” din guvernul de la Chișinău îi tratează așa pe moldovenii lor de la noi, de ce să credem că ne vor trata mai bine pe noi toți (comunitatea rusofonă) în condițiile reintegrării?; pentru ce ne mai trebuie reintegrare? Desigur, atitudinea autorităților de la Chișinău nu contribuie nici la o imagine a unor oameni demni și inteligenți în ochii factorilor de decizie de la Moscova și Kiev, cei de acolo privind statul moldovenesc (fără Nistrenia) ca o formațiune temporară (dacă nu există preocupare față de moldovenii transnistreni).

Candidatul electoral la prezidențiale Igor Dodon este singurul care a declarat că își propune să-și dedice al doilea mandat soluționării problemei „transnistrene”. Îi dorim succes, dar fără oameni competenți și patrioți acest lucru este imposibil, oricât ar declara că vrea.

Este regretabil că astăzi conducerea de la Chișinău nu felicită cetățenii din raioanele de est cu aniversarea a 96-ea a Republici Moldovenești de pe malul stâng al Nistrului, că nu sunt dedicate republicii respective emisiuni la posturile publice de televiziune și radio, mai ales în contextul abordării procesului de reintegrare. De conferințe științifice consacrate problematicii respective nici nu mai are rost să amintesc.

O țară poate să piardă o parte din teritoriul său când pierde încrederea populației de acolo (față de autoritățile centrale).

Felicitări moldovenilor de pe malul stâng al Nistrului cu aniversarea republici lor! Dumnezeu nu v-a părăsit, iar El poate da minte și suflet și guvernanților de la Chișinău. Avem o problemă cu mintea cea de pe urmă a moldovenilor. Să sperăm totuși că nu va fi prea târziu.

Postări populare